Pretenţii. Sentința nr. 1918/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1918/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 5655/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1918
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. V., cu domiciliul în Râmnicu Sărat, ., județ B. și pe pârâtul P. A., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de10.04.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința de la termenul respectiv, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2013.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 14.05.2012 sub nr._ reclamanta I. V. a solicitat obligarea pârâtului Pantâru A. la plata sumei de 7133 lei, din care suma de 5133 reprezentând valoarea recoltei și 2000 lei manopera lucrărilor cu privire la suprafața de 2500 m.p. cultivată cu viță de vie de pe raza comunei Tâmboiești.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, a cărui vie se învecinează cu suprafața de 2500 m.p. deținută de reclamantă, a încheiat la data de 15.09.2011 cu numitul M. I. un contract având ca obiect vinderea recoltei de struguri de pe 16 rânduri de viță de vie, aflate în vecinătatea parcelei reclamantei. Reclamanta a învederat că pârâtul, atunci când a marcat . pe care M. I. urma să le recolteze, a inclus și 4 rânduri din . îi comunice acest lucru. Reclamanta a învederat că, urmare a sesizării Postului de Poliție Tâmboiești și a cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 5863/P/2011, s-a stabilit că lui M. I. i s-au prezentat cele 4 rânduri aparținând reclamantei ca fiind ale pârâtului. Totodată, reclamanta a învederat că pârâtul a fost de acord să repare prejudiciul prin oferirea recoltei de pe 4 rânduri de viță de vie cu struguri, dar care erau culeși în procent de 30-40, astfel că reclamanta nu a acceptat propunerea. În plus, IlieViorica a învederat că în urma verificărilor efectuate la fața locului s-a constatat că recolta de pe cele 4 rânduri valora 5133 lei, iar valoarea lucrărilor, inclusiv a substanțelor folosite, a fost de 2000 lei.
În drept, reclamanta a indicat dispozițiile art. 547, art. 548 pct. 3, art. 549, art. 550 pct. 1, art. 555 pct. 1, art. 630 pct. 1 Ci civ. și art. 1671, art. 1672 și art. 1683 C. civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri și proba cu martorii Nicuțu M. și M. I..
Cererea a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 146/1997 cu taxă judiciară de timbru de 539 lei și dispozițiilor art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar cu timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
La data de 13.06.2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 15.09.2011 a vândut numitului M. I. recolta de struguri ca îi aparținea, de pe 16 rânduri ale sale aflate pe o suprafață de 1 hectar, în prezența soției sale, P. E. și a numitului P. Nicușor. Pârâtul a arătat că numitul M. I. și-a însemnat singur rândurile în prezența pârâtului și a persoanelor care îl însoțeau. Totodată, pârâtul a învederat că prețul de vânzare a fost de 1750 lei pentru recolta de pe fiecare suprafață de 0,25 ha, iar numitul M. I. a recoltat struguri de pe suprafața de 0,25 ha ce aparține reclamanatei I. V., fiind efectuată anchetă penală pe surata căreia numitul M. I. a declarat că a cules în necunoștință de cauză, deși vecinii i-au adus la cunoștință să nu culeagă acolo.
La termenul din data de 19.09.2012 instanța a dispus unirea excepției lipsei cașității procesuale active cu fondul cauzei.
La termenul din data de 31.10.2012, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru reclamantă proba cu martorul M. I., în privința căruia au fost aplicate dispozițiile art. 181 alin. 3 C. proc. civ., față de precizările părților privind plecarea acestuia în străinătate și față de numeroasele mandate de aducere emise pe numele său.
La termenul din data de 30.01.2013 a încuviințat din oficiu proba cu martorul P. Nicușor, acesta fiind audiat la termenul din data de 20.02.2013.
La termenul din data de 20.02.2013 a fost administrată din oficiu proba cu interogatoriul pârâtului, fiind încuviințată pentru reclamantă proba cu martorii C. I. și Nicuțu M..
La data de 04.03.2013 reclamanta, prin avocat, și-a precizat cauza acțiunii arătând că în drept pretențiile sale se întemeiază pe dispozițiile art. 1349 și art. 1357 – 1359 C. civ.
Analizând cererile formulate și probele administrate, instanța reține următoarele:
1. Analizând cu prioritate, în condițiile art. 137 C. proc. civ. excepția lipsei calității procesuale active instanța reține că pentru a exista calitate procesuală activă trebuie să existe identitate între persoana care a formulat acțiunea și titularul dreptului invocat. Întrucât reclamanata I. V. și-a întemeiat cererea pe lipsirea sa de strugurii produși pe suprafața de 2500 m.p. vie situați pe raza comunei Tâmboiești, jud. V. se impune stabilirea aspectului dacă reclamanta este titulara unui drept care să îi confere atribuirea strugurilor produși pe suprafața indicată.
Din titlul de proprietate nr._ emis în mai 1995 (fila 3) rezultă că numitul L. I., tatăl reclamnatei este titularul dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 4900 m.p. situați în tarlaua 128, . cumonei Tâmboiești. Astfel cum rezultă din declarația extrajudiciară dată de către numitul L. I. în dosarul nr. 5863/P/2011 (fila 19) acesta a cedat atributul folosinței în urmă cu mai mulți ani în favoarea reclamnatei I. V., aceasta ocupându-se de cultivarea și îngrijirea suprafeței de vie. Prin urmare, reclamnata este și titulara atributului de culegere a fructelor produse.
Față de aceste împrejurări, instanța reține că reclamnata I. V. este titulara unui drept care îi conferă proprietatea asupra fructelor industriale produse pe suprafața de 2500 m.p. vie, de pe care au fost culeși strugurii produși în anul 2011, astfel că deține calitate procesuală activă într-o cerere fundamentată pe încălcarea dreptului său de proprietate asupra fructelor produse de imobilul – teren - al cărui drept de folosință îl deține, astfel că excepția lipsei calității procesuale active va fi respinsă ca neîntemeiată.
2. Cu privire la fondul cauzei, instanța trebuie mai întâi să stabilească dispozițiile legale incidente în cauză, în raport de data faptei delictuale invocată de reclamantă și de legile civile aplicabile de la data faptei și până la momentul sesizării instanței.
Astfel, instanța reține că fapta de culegere a strugurilor a avut loc în luna septembrie 2011, iar la data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil, ale cărui dispozății au fost invocate de către reclamantă.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil răspunderea pentru faptele ilicite cuzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.
Prin urmare, instanța reține că legea aplicabilă prezentului litigiu este legea în vigoare în luna septembrie 2011, respectiv Codul Civil de la 1864.
Față de faptul că reclamanta a făcut referire la dispozițiile art. 1349 și art. 1357- 1359 N. C. Civ. instanța va reține cauza acestei cereri ca fiind răspunderea delictuală pentru fapta proprie, ale cărei condiții vor fi analizate în contextul Codului civil de la 1864.
Conform art. 998 C.civ. 1864 orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Sunt consacrate astfel în aceste doua texte de lege elementele care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea opera raspunderea civila delictuala, si anume savârsirea unei fapte ilicite care sa fie producatoare de prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia.
Din ansamblul materialului probator rezultă că numitul M. I., la indicațiile oferite și sub supravegherea părâtulului P. A. a cules întreaga cantitate de struguri produsă pe o suprafață de 2500 m.p., respectiv patru rânduri de vie, aparținând reclamanatei I. V..
Pentru reținerea acestei situații de fapt instanța a avut în vedere că deși pârâtul P. A. a precizat în răspunsurile la interogatoriu (fila 53) că, ulterior delimitării, numitul M. I. a mutat semnele stabilite inițial, această împrejurare nu a fost confirmată prin probele administrate, ceea ce implică concluzia că fapta de culegere a strugurilor a fost efectuată astfel cum s-a delimitat inițial de către pârât.
Din declarația extrajudiciară dată de către numitul M. I. în dosarul nr. 5863/P/2011 (filele 12 – 13) rezultă că pârâtul P. A. a arătat cumpărătorului 16 rânduri de vie și a pus semne de hotar celor 16 rânduri, între care se aflau și cele 4 aparținând reclamnatei I. V., astfel cum a aflat ulterior culegerii, de la aceasta. Această împrejurare rezultă și din declarația numitei P. E. dată în dosarul nr. 5863/P/2011 (fila 17 în dosarul nr. 5863/P/2011) care a menționat că numitului M. I. i-au fost arătate rândurile de vie, vânzătorii punând semne la hotarele de nord și sud.
Declarația martorului P. Nicușor a fost înlăturată de către instanță ca neverosimilă întrucât acesta a prezentat aspecte diferite în declarația dată în fața instanței în raport de cea dată în fața organelor de cercetare penală. Astfel, deși inițial (fila 18 dosarul nr. 5863/P/2011) a declarat că pârâtul a indicat lui M. I. 12 rânduri de vie punând semne de hotar la partea de nord și la cea de sud, în declarația dată în fața instanței acesta a indicat că pârâtul a indicat 12 rânduri de vie, iar apoi a mai identificat alte 4 rânduri .
Din declarația pârâtului P. A. (fila 14 în dosarul nr. 5863/P/2011) rezultă că a mers la via de pe care urma să înstrăineze strugurii și a însemnat toate rândurile de pe care urmau a fi culeși strugurii.
În plus, potrivit art. 970 C. civil de la 1864 convențiile obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației, după natura sa. Astfel cum rezultă din declarația martorului C. I. (fila 69) pârâtul era obligat, potrivit obiceiului locului, în calitate de vânzător, să supravegheze activitatea de cules.
Față de aceste împrejurări, instanța reține că deși fapta prejudiciabilă a constat în culegerea strugurilor reclamantei de către M. I., astfel cum s-a reținut și în rezoluția de neînceperea urmăririi penale din data de 28.03.2012 dată în dosarul nr. 5863/P/2011 (fila 40) această faptă nu s-a datorat vinovăției lui M. I., ci s-a datorat acțiunii ilicite a pârâtului P. A. de a indica în mod eronat rânduri de vie aparținând reclamnatei I. V., spre a fi culese de către cumpărător .
Cu privire la existența prejudiciului instanța reține că potrivit raportului de expertiză, realizat de către expertul desemnat în cauză D. L. A., valoarea recoltei de struguri rezultați în anul 2011 de pe suprafața de 2500 m.p., respectiv 4 rânduri vie, aparținând reclamantei a fost 3993 lei, reținându-se că valoarea de 2000 lei, reprezentând întreținerea și combaterea bolilor și dăunătorilor, se regăsește în prețul strugurilor.
Legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului de indicare în mod eronat a rândurilor de vie aparținând reclamantei de pe care M. I. a cules struguri și de nesupraveghere a activității de culegere, deși, astfel cum rezultă din declarația martorului C. I. (fila 69) aceasta era obligația, potrivit obiceiului locului, a pârâtului în calitate de vânzător, decurge în mod neîndoielnic din modul de producere a faptei ilicite.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, instanța reține că acesta nu a achitat paza pentru vie în anul 2011, nu a supravegheat activitatea de culegere a strugurilor, deși astfel cum rezultă din declarația martorului C. I. (fila 69) aceasta era obligat, potrivit obiceiului locului, în calitate de vânzător și, nu în ultimul rând, a însemnat rândurile ce au fost ulterior culese de către M. I., incluzând între acestea și cele 4 rânduri de vie de pe care au fost culeși strugurii aparținând reclamantei. Prin urmare, pârâtul a acceptat posibilitatea prejudicierii pârâtei prin fapta sa, săvârșind-o cu intenție.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că sunt întrunite elementele impuse de dispozițiile art. 998 C. civ., urmând să admită în parte cererea formulată de rclamanta I. V. și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3993 lei, reprezentând daune materiale.
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la suportarea cheltuililor de judecată . Întrucât cererea reclamantei urmează să fie admisă în parte, instanța, în raport de cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, constând în: 539 lei taxă judiciară de timbru, 350 lei onorariu expert, 3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu avocat, le va reduce proporțional cu eforturile impuse de susținerea cerererii astfel cum urmează a fi admisă și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1362 lei către reclamantă, constând în: 330 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar, 800 lei onorariu avocat și 229 lei - parte din onorariul de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I. V..
Admite în parte cererea formulată de reclamanta I. V. cu domiciliul în Râmnicu Sărat, ., județ B. în contradictoriu cu pârâtul P. A. domiciliul în ..
Obligă pe pârâtul P. A. la plata către reclamanta I. V. a sumei de 3993 lei, reprezentând daune materiale .
În temeiul art. 274 C. proc. civ. obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1362 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.04.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex/.16.05.2013
..05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3865/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2744/2013.... → |
|---|
