Plângere contravenţională. Sentința nr. 2964/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2964/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 6649/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.2964
Ședința publică de la 19-06- 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier - A. L. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Suhareanu B. G., cu domiciliul în B., I. M., nr.60, judetul B., și pe intimatul IPJ V. cu sediul în Focșani, ..8, județ V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au raspune petentul, martorul C. I., lipsa fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanta din oficiu identifica petentul prin CI . nr._.
Instanța, în baza art.192-198 C.proc.civ., procedează la audierea martorului C. I., sub prestare de jurământ, depoziție consemnata și atașata la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în cadrul dezbaterilor, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul avand cuvantul, solicita ca instanta sa aiba in vedere data intocmirii procesului verbal de contraventie, respectiv 08 si nu 28 asa cum este mentionat in originalul procesului verbal de contraventie, pe care il prezinta instantei, mentionad faptul ca, agentul constatator din exces de zel nu a mai fost atent la data.
In al doilea rand, apreciaza ca, procesul verbal este nul absolut intrucat locul savanrsirii conraventiei fiind la iesire din . 1 km. si nu pe raza localitatii Popesti-BAhus, si fiind in afara localitatii nu a fost consemnata coresct zona, motiv pentru care apreciaza procesul verbal nul.
Pe fondul cauzei, arata ca, agentul constatator nu a depus la dosar ordinul de serviciu pe segmentul de drum respectiv, apreciind ca acesta nu exista si de aceea nu a fost depus la dosar.
De asemenea arata ca, agentul constatator nu a luat in considerare ca pe acest sector de drum sunt doua semne de circulatie de limitare a vitezei, unul de 70 km./h iar la 150 m pe sensul de mers spre Dumbraveni al doilea semn de restrictionare de 50Km/h.
Petentul prezinta instantei unele fotografii, invedereand unele inadvertente si faptul ca alte autoturisme care se aflau in spatele masinii sale nu au fost inregistrate de aparatul radar.
Pentru aceste motive solicita admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contraventie.
Instanța considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin plângerea înregistrată la data de 09.05.2012 pe rolul Judecătoriei Botosani, sub numărul_, petentul S. B. G. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 28.04.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. .
În motivarea cererii, petentul a arătat în esență că data întocmirii procesului-verbal este greșită, la fel ca și locul întocmirii procesului-verbal, care nu este localitatea Popești, ci la aproximativ 300 m de .. Petentul a menționat că nu a condus autoturismul pe un drum cu limitare de 50 km/h, în sectorul de drum unde a condus limitarea de viteză fiind de 70 km/h.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cererea petentului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001..
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând, copia procesului-verbal . nr._ din data de 28.04.2012 (fila 5) și proba cu martori.
Prin sentința civilă nr. 9227 din data de 12.12.2012 Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.02.2013
In temeiul art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu referire la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar..
La data de 06.03.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că la data de 28.04.2012, ora 10 :54 petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 – E 85, pe raza localității Popești, zona Bachus, județul V., în sector de limitare a vitezei la 50 km/h, cu viteza de 120 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI, depășind viteza legală cu 51 km/h. Intimatul a arătat, de asemenea, faptul că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, măsoară viteza atât în regim staționar câr și în regim de deplasare.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri atașând, în copie, buletin verificare metrologică (fila 10), copie atestat operator radar (fila 9) și compact discul cu înregistrarea abaterii săvârșite la data de 28.04.2012 (fila 8).
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba cu martorul C. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.04.2012 s-a reținut că petentul S. B. G. la data de 28.04.2012, ora 10:54 petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe DN 2 – E 85 Focșani -B., în zona popasul Bachus, județul V., în sector de limitare a vitezei la 50 km/h, cu viteza de 120 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto_, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 28.04.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 315 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Mai mult, conform art. 16 alin. 7 din același act normativ, agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului-verbal, petentul menționând „Am obiecțiuni”.
Cât privește cerințele prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal a fost semnat atât de agentul constatator, cât și de petent, nemaifiind necesară semnătura martorului asistent.
De asemenea, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 09.05.2012.
Totodată, instanța reține că nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 120 km/h în zonă de limitare de 50 km/h din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate petentului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate petentului, instanța a constatat că la data de 28.04.2012 ora 10:51:10, petentul S. B. G. a condus auto cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 120 km/h, în locul identificat prin coordonate GPS +45. 34.621 + 027. 06.030 .
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, instanța reține că din analiza înregistrării video și a coordonatelor GPS (fila 8 ) rezultă cu certitudine că viteza a fost înregistrată în afara localității, între localitatea Popești și localitatea Dumbrăveni, județul V.. Împrejurarea că fapta a fost săvârșită în afara localității este confirmată și prin declarația martorului audiat în cauză C. I. (fila 18).
În plus, prin raportare la coordonatele GPS mai sus arătate și la mențiunea din cuprinsul procesului-verbal privind locul săvârșirii faptei, respectiv Popești –zona Bachus, instanța nu poate aprecia cu certitudine locul înregistrării vitezei imputate petentului, fiind certă doar situarea pe DN 2 – E 85 între localitatea Popești și localitatea Dumbrăveni. Nefiind indicat km la care a fost înregistrată viteza de 120 km/h, instanța neputând solicita date suplimentare cu privire la limitările de viteză de pe tronsonul de drum respectiv, instanța a dat eficiență principiului in dubio pro reo (în caz de dubiu se va interpreta în favoarea celui acuzat) și în aplicarea prezumției nevinovăție care operează în favoarea petentului, reține că procesul-verbal a fost întocmit în mod neîntemeiat.
Față de aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul S. B. G. și va dispune anularea procesului – verbal . nr._ din data de 28.04.2013 și exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 630 lei și de la executarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plangerea contraventionala, formulata de petentul Suhareanu B. G., cu domiciliul în B., I. M., nr.60, judetul B., și pe intimatul IPJ V. cu sediul în Focșani, ..8, județ V.
Dispune anularea procesului verbal . nr._ incheiat la data de 28.04.2012 si exonerarea petentului contravenient de la plata amenzii si de la executarea sanctiunii complementare constand suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publică azi, 19.06.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. A. L. J.
Tehnored.A.A.
6 ex. 27.06.2013
..06.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1841/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1095/2013. Judecătoria... → |
|---|
