Plângere contravenţională. Sentința nr. 347/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 347/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 8647/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 347
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul M. G. D., cu domiciliul în com. Milcovul, ., în contradictoriu cu intimatul I. V., cu sediul în Focșani, ..8, județ V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. P. V. pentru petent, lipsind intimatul
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită iar prin compartimentul registratură s-au note de concluzii de către apărătorul petentului, după care
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul petentului nu mai solicită alte probe.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe fond
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de cotntravenție, exonerarea de la plata amenzii și anularea snacțiunii complementare a reținerii permisului de conducere. Se precizează faptul că din înregistrarea video depusă de intimat nu reiese cu certitudine a cărui autoturism aparțține viteza înregistrată, întrucât alături de autorurismul petentului mai circula un altul. In subsidiar daca instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției să ia în considerare faptul că eroarea maximă tolerată de aparatele radar sunt de 4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h și de 4 % din valoarea contravențional adevărată pentru viteze mai mari de 100 km/h.
Instanța considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin plângerea formulată, introdusă pe rolul Judecătoriei Focșani, sub numărul_, petentul M. G. D. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 28.06.2012, întocmit de I. V..
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât a condus cu o viteză de 152 km/h ,în localitate, motivând că s-a strecurat o eroare gravă întrucât nu a condus cu viteza reținută. Petentul a precizat că atât autovehiculul agenților de poliție cât și al său erau în mișcare, neputandu-se astfel stabili o viteză exactă.În plus, petentul a arătat că în cazul său este vorba despre doar doi kilometri peste limita prevăzută de lege.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă de timbru, conform art.36 din O.G. nr.2/2001, și timbru judiciar, conform art.1 alin.(2) din OG nr.32/1995.
La data de 12.09.2012 Inspectoratul de Poliție al Județului V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În esență, intimatul a arătat că la data de 28.04.2012, ora 15:16, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe DN2-E85, în afara localității Focșani, județul V. din direcția Garoafa spre Focșani, în sector cu limitare de viteză de 100 km/h, cu viteza de 152 km/h, înregistrată de aparatul radar montata pe auto_, depășind viteza legală cu 52 km/h.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat potrivit art.242 alin.(2) C. judecarea în lipsă.
Instanța a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, constând în copie atestat operator radar (fila 10), copie bulletin verificare metrologică (fila 9), compact discul cu înregistrarea abaterii din data de 28.04.2012 (fila 8), procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 28.06.2012 (fila 3).
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.06.2012 s-a reținut că la data de 28.06.2012, ora 15:16, pe DN2/E85 în afara localității Focșani km 188, jud. V., din direcția Garoafa spre Focșani, petentul a condus, autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 152 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_, fapta fiind prevăzute de art.121 alin.1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 28.06.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptelor contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 315 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cât privește cerințele prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, ținând cont de faptul că petentul a refuzat semnarea actului sancționator, agentului de poliție îi revenea obligația de a identifica un martor asistent care să confirme această împrejurare și în subsidiar, în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.3 din același act normativ, în caz de imposibilitate de identificare a unui astfel de martor să precizeze motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Totuși, văzând că fapta contravențională a fost constatată și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, împrejurare consemnată în cuprinsul procesului-verbal, față de dispozițiile art.109 alin.2 și alin.3 din OUG nr.195/2002, republicată și modificată, instanța apreciază că în cauza dedusă judecății au fost respectate și dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.
De asemenea, instanța găsește că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la 17.07.2012.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 152 km/h în afara localității, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusa prin mijloacele de semnalizare, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate reclamantului, instanța a constatat că la data de 28.04.2012 petentul M. G. D. a condus, pe DN2/E85, în afara localității, coordonate GPS +45 45.076 + 027 12.140, auto marca VW Golf, cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 152 km/h.
În altă ordine de idei, față de invocarea de către petent a art. 3.1.1 lit. c) din Norma de Metrologie Legală 021 – 05, instanța observă că legislația națională prevede anumite marje de toleranță ale aparatelor radar, care sunt deja luate în calcul în momentul în care se obține pentru acel aparat radar buletinul de verificare metrologică, astfel că la emiterea acestuia se atestă tocmai faptul că aparatul nu depășește marjele de eroare permise de normele metrologice.
În concluziile prezentate atât oral, cât și în scris instanței, petentul a făcut referire la punctul 4.4 din Norma de metrologie legală nr. 021-05, menționând că măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență. Petentul a făcut această mențiune prin raportare la înregistrarea video depusă de intimată la dosarul cauzei .
Cu privire la această apărarea a petentului, instanța reține că, prin punctul 28 din Ordinul nr. 187 din 14 iulie 2009 (Ordinul 187/2009), publicat în Monitorul Oficial al României nr. 546 din 6 august 2009, punctul 4 din NML 021-05 a fost abrogat, astfel că instanța nu poate da eficiență unei norme legale care nu mai este în vigoare, astfel că la soluționarea cauzei a avut în vedere și plașa foto depusă de intimată.
În ceea ce privește viteza maximă admisă pe acel sector de drum, având în vedere că, de regulă, potrivit art.49 alin.4 lit. b) din OUG nr.195/2002, republicată, viteza maximă in afara localitatilor pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) este de 100 km/h, raportat la constatările personale ale agentului constatator, precum și la coordonatele GPS mai sus arătate, instanța apreciază că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 152 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 100 km/h.
În acest context, instanța apreciază că procesul-verbal a fost întocmit în mod întemeiat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța apreciază că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 102 alin.3 lit.e pct.3 din OUG nr. 195/2002, pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a (de la 9 la 20 puncte amendă), agentul constatator aplicând în mod corect o amendă contravențională în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de lege, stabilind totodată și suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petentul M. G. D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. G. D. cu domiciliul în com. Milcovul, . împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 28.06.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. – Serviciul Rutier cu sediul în Focșani, ..8, județ V..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.01.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex15.02.2013
..02..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 443/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 108/2013.... → |
|---|
