Plângere contravenţională. Sentința nr. 3854/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3854/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4612/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3854
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – R. I.
Grefier – F. C.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de petenta O. B. ROMÂNIA SA, J40/_/1995, CUI_, cu sediul în București, sector 1, Calea Buzești, nr. 66-68 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ nr. 37/236 din data de 01.04.2013 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut cauzei în ședința publică, la prima strigare, în ordinea de pe lista de ședință, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, la data de 26.09.2013 a fost întocmit referatul cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani și referatul prev. de art. 43 C., după care;
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut cauzei în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 131 C.p.c., procedând la verificarea competenței de soluționare a prezentei cauze, reține faptul că, în conformitate cu disp. art. 32 alin. 2 OG 2/2001, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză sens în care o reține spre soluționare, după care, în conformitate cu disp. art. 238 C., față de natura, obiectul și complexitatea cauzei deduse judecății, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului în primă instanță de maxim o lună. Totodată, instanța, apreciind proba cu înscrisuri solicitată de petentă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, drept admisibile și de natură a duce la soluționarea procesului, în conformitate cu prevederile art. 258 coroborat cu art. 255 alin. 1 C., o încuviințează, cât și apreciind proba cu înscrisuri solicitată de intimată în cuprinsul întâmpinării, drept admisibile și de natură a duce la soluționarea procesului, o încuviințează, după care, socotindu-se lămurită asupra soluționării cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.p.c., constată încheiată faza de cercetare judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2013, sub nr._, petenta O. B. Romania SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor V. ,anularea procesului -verbal de contravenție . nr._/01.04.2013 incheiat de ANPC –CJPC V. .
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
A arătat petenta în motivare, in esenta că a respecatat toate prevederile legale la incheierea contractelor cu consumatorii ,dovada în acest sens fiind faptul ca in urma controalelor efectuate in alte județe de intimată nu a fost sanctionate unitățile petentei,că sanțiunea complementară este nelegala întrucât legea prevede obligatia consumatorului de a instiinta banca în termen de 15 zile despre optiunea sa in legatura cu noile conditii,că legea prevede ca exista obligația încheierii unui act aditional doar în cazurile in care contractul anterior se modifcă si că prin clauza contractuala sanctionată ,petenta a transups doar dispozitia legală si nu a impus obligatii consumatorului,ca fapta nu întruneste conditiile impuse de Directiva 2005/29/CE pentru a constitui practica comercială incorectă,fapta neavând caracter consient si repetitiv,nu sunt savarsite cu intentia de a influenta decizia consumatorului si nu prezinta un anumit grad de periculozitate si caracteristica de a nu fi reglementată de alte acte în domeniul protectiei consumatorului iar sanctiunea complementară este nelegală în conditiile în care petenta a respectat in alte contracte dispozitiile legii.
Cererea a fost motivata in drept potr. disp. O.G. 2/2001 si OUG 50/2010,Legea 363/2007.
In dovedirea cererii ,petenta a depus inscrisuri(filele 3-38,42-75).
Intimatul a depus, în termen legal, întâmpinare la cererea de chemare în judecată, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat, ca fiind legal și temeinic.
In drept, au fost invocate dispozitiile O.G .21/1992,OG 50/2010 ,Legea 363/2007.
In aparare, intimata a depus inscrisuri( filele 86-137).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat sustinerile privind netemeinicia si nelegalitatea procesului verbal de contraventie contestat.
Analizând procesul verbal din punct de vedere al temeiniciei și legalității, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ._ nr.37/236, intocmit la data de 01.04.2013, de intimatul C. Judetean pentru Protectia Consumatorilor V., petenta O. B. Romania SA., a fost sancționata cu sanctiunea principala a amenzii contraventionale de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 15 alin1,art.7 alin.1 si 2 din Legea 363/2007 si sanctionata de art.15 alin.1 din Legea 363/2007 fiind aplicată si sanctiunea complementara a incetare a parcticilor incorecte.
S-a reținut astfel în sarcina petentei, că efectuarea controlului s-a facut in baza tematicii nr.1382/18.03.2013 si a vizat verificarea incheierii contractelor de credit de consum cu sau fara ipoteca ,pentru verficari ridicandu-se în data de 19.03.2013 contractul de credit de nevoi personale pentru pensionari nr.C 2203/73/_/26.09.2012 si alte contracte.S-a constat ca în acest contract sunt stipulate clauze contractuale care transpun anumite prevederi legislative în mod eronat incomplet sau ,în orice caz de natura sa creeze confizii consumatorilor si anume prevederile art.41 OUG 50/2010 modificată si completată prin Lg 288/2010.Astfel,la art.11 ,denumit”obligatii si drepturi”pct.11.1 “obligatiile si drepturile clientului,lit.k,din contract, sunt preluate eronat prevederile art.41 ,în sensul impunerii unei obligatiii clientului ,în cazul primirii unei notificări de la Banca privind modificarea continutului clauzelor contractuale ,”de a transmite Băncii în termen de maxim 15 zile calendaristice de la primirea notificării de modificare a clauzelor contractuale ,optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii”.S-a retinut ca potrivit art.41 alin.2 din actul normativ mentionat ,consumatorul are la dispozitie cele 15 zile ,nefiind obligat să comunice neacceptarea noilor conditii ,ba chiar neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul mentionat nu este considerată acceptare tacită si contractul rămâne neschimbat.S-a mai retinut și că în continuare ,la aceeasi literă ,se fac referiri la modul in care consumatorul este obligat sa actioneze in cazul acceptării noilor conditii ,dar nu exista nicio referire la cazul neacceptării acestora.La pct.11.2”Obligatiile si drepturile Băncii”lit.a din contract ,sunt însearate fidel prevederile art.41 alin.1 din lege ,referitoare la notificarea clientului privind modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri ,omitandu-se prevederile art.41 alin.2 ,3,4 care conferă drepturi consumatorilor si protectie fata de declararea creditului scadent .Din contra,Banca leagă referirile la o eventuală modificare a continutului caluzelor contarctului referitaore la costuri (art.41 alin.1 )de prevederile art.39 din actul normativ,desi acestea nu au nicio legătură cu aceste modificări ,ci fac referire la imposibilitatea consumatorului de a accepta majorarea dobanzii datorata conditiilor contractuale ,cunoscute de consummator de la momentul incheierii contractului (cresterea indicelui de referinta peste o valoare suportabilă ,riscul valutar).Intimatul a retinut ca despre o astfel de majorare a dobanzii nici nu paote fi vorbal ,din moment ce aceasta este interzisă de lege ,regulile de calculare a dobânzii fiind clar reglementate de art.37 din OUG 50/2010 .Astfel ,din modul cum sunt inserate clauzele contractuale ,se intelege ca dacă un consumator nu poate accepta majorarea notificată de bancă în condițiile art.41 alin.1 ,el poate obține o reesalonare sau refinantare a creditului ,cand de fapt si de drept consumatorul poate refuza modificarea clauzelor contractuale referitoare la costuri notificata sau chiar are dreptul conferit prin lege de a nu actiona in niciun fel ,fara o repercursiune asupra contractului existent .S-a mai retinut ca prin modul de formulare de catre Bancă a clauzelor contractuale ,preluand trunchiat prevederile legii ,impunand obligatii consumatorului acolo unde legea nu i le impune,omitand informatii esentiale pentru consumator ,acesta din urmă este determinat să actioneze într-un anume fel ,constrâns de impresia generală lăsată de formulările contractuale că ,dacă va proceda altfel,ar putea exista anumite repercursiuni asupra contractului.A mai retinut intimatul ca Banca a mai fost sanctionată anterior cu sanctiunea avertismentului pentrui abateri similare.
S-a retinit si că a fost verificat si câte un draft de contracte de credit de nevoi personale pentru personae fizice si contract de credit de nevoi personale pentru pensionari prezenate ulterior de catre Bancă,în cele dinâi gasindu-se aceleasi clauze contractuale ,iar la celelalte ,la art.11 pct.11.1 prevederile privind obligatiile si drepturile clientului sunt identice cu cele din contractul de credit pentru pensionari,insa la pct.11.2 prevederile si obligatiile Bancii sunt completate cu prvederile art.41 alin.2 ,3,4 din OUG 50/2010 in mod corespunzător,retinandu-se tousi ca in continuare sunt prezentate prevederile art.39 privind imposibilitatea consumatorului de a accepta majoraraea dobânzii ,fără legătură cu restul clauzei ,asa cum s-a arătat anterior,la analizarea contractului de credit de nevoi personale pentru pensionari ,putându-se crea confuzii consumatorilor.
În drept, potrivit dispozițiilor art 15 alin.1 din Legea 363/2007: “ Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.
Potrivit art.7 alin.1 sin 2 din Legea 363/2007:” (1) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înșelătoare dacă, în contextul prezentării situației de fapt, ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele acesteia, precum și de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informației omite o informație esențială necesară consumatorului mediu, ținând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacționare în cunoștință de cauză și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o. (2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înșelătoare atunci când, ținând cont de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informație esențială sau nu indică intenția comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, și când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.”
Fapta a fost suficient descrisa, cu precizarea in detaliu a locului si circumstantelor săvârșirii contravenției,aceasta corespunzând normei de drept sancționatoare, iar din conținutul sau rezultă în mod neîndoielnic pericolul social și anume pentru securitatea patrimoniului consumatorului .
Petenta contesta insă temeinicia procesului verbal, sustinînd faptul că a respectat dispozitiile legale la încheierea contractelor de credit ce au făcut obiectul verificarilor de catre intimat,cu ocazia efectuării controlului.
Astfel este evident că astfel cum rezultă din art.11 lit. k din contractul de credit de nevoi personale pentru pensionari nr.C2203/73/_/26.09.2012 ,dispozitie preluată si in celelate contracte de credit pentru pensionari supuse verificării, mentiunea inserată privind obligatia clientului ca in cazul primirii unei notificări privind modificarea clauzelor contractuale ,sa trimita în termen de 15 zile calendaristice de la primirea notificarii ,optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii ,continuând cu prevederea obligatiei care ii incumbă clientului in cazul acceptarii noilor conditii,si observand omisiunea inserarii consecintelor care intervin ,potrivit legii ,in cazul neacceptarii modificarii continutului caluzelor contractuale sau a omisiunii clientului de a isi manifesta optiunea ,consituie o practica incorecta in sensul art.7 alin.1 si alin. 2 din Legea 363/2007.
Astfel ,in conditiile concrete determinate de limitele mijloacelor de comunicare utilizate ,se retine ca nefiind justificata aceasta omisiune ,in conditiile in care la pct.11.2 din contract ,se enumera de catre petenta printre obligatiile si drepturile Bancii ,aceea ca atunci cand Banca obligata fiind ,transmite clientului orice notificare cu privire la modificarea continutului caluzelor contractuale referitoare la costuri (caz particular fata de ipoteza inserata la pct 11.1 lit.k),prevazandu-se in mod expres consecinta ce intervine in cazul in care clientul se afla in situatia imposibilitatii de a accepta majoararea dobânzii)situatia fiind la randul sau ,speciala fata de aceea constand in modificarea costului contractului ,cand Banca are obligatia de a propune in scris clientului o reesalonare sau o refinantare a creditului ,in raport cu veniturile actuale ale clientului.
Potrivit art. 39 ” În cazul imposibilității consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii, creditorul nu are dreptul să denunțe unilateral sau să rezilieze contractul. Creditorul trebuie să facă o propunere, transmisă în scris, de reeșalonare sau de refinanțare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului.”iar potriviat art. 40:” (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator. (2) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale. (3) În cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită. În acest caz se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele impuse prin legislație. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislație sunt considerate nule de drept.In art. 41 se prevede ca:” (1) Orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepția situațiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. (2) Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții.
(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.
(4) În cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiții, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent. „
Astfel din coroborarea dispozitiilor legale anterior mentionate,rezulta că orice modificare ,de orice natura a clauzelor contractuale ,nu poate produce efecte intre banca si client ,decat cu acordul expres al ambelor parti ,cu exceptia cazurilor in care modificarile sunt impuse prin legislatie,aspect care desi esential pentru cilientul bancii ,nu a fost comunicat acestuia,fiind preferate insa de Banca ,spre a ii fi comunicate ,alte aspecte de natura sa il deruteze pe client si sa-si orienteze conduita in directia dorita de Banca.
Astfel ,este evident ca in sarcina Bancii exista obligatia de a comunica clientului sau ca acestuia nu ii revine obligatia de a isi exprima optiunea fata de notificarea bancii privind modificarea clauzelor contactuale ,ci ca are posibilitatea ,deci dreptul, de a nu da nici un raspuns Bancii in termenul de 15 zile prevazut in acest sens, atitudine care nu poate fi considerată acceptare tacită, contractul rămânând oricum neschimbat si nici că in cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiții, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent
De asemenea ,faptul ca Banca a omis a insera lipsa consecintelor defavorabile clientului ce intervin in situatia in care acesta nu isi manifesta acordul sau de vointa pentru orice modificare a continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri si privind majorarea dobanzii, (cu atat mai mult cu cat,in situatia concreta in care acest gen de contracte supuse verificarii aveau dobanda fixa pe toata durata derularii contractului),cu exceptia situatiilor in care modificarile ar fi impuse de legislatie),si nici in situatia in care Banca isi exercita prerogativa legala de a notifica clientul in legatura cu propunerea de reesalonare sau refinantare a creditului ,si in mod special faptul ca aceste modificari nu pot avea loc decat cu acordul sau ,constituie abateri in sensul celor constatate potrivit art.40 al.1din OUG 50/2010.
Se retine ,ca analizand conduita Bancii relevată prin inserarea clauzelor contractuale astfel cum anterior s-a expus ,aceasta constituie o practica comerciala de natura inselatoare in senul art.7 alin 1 si 2 din Legea 363/2007.Este evident ca pentru a constitui o practica in activitatea unei B. ,conduita Bancii trebuie sa se manifeste in mod repetitiv ,conditie indeplinita in speta ,clauza de o atare natura regasindu-se in draftul de contracte de credit de nevoi personale pentru pensionari supuse verifcarii,petenta fiind de altfel sanctionata si anterior pentru o abatere similara cu sanctiunea avertismentului ,plangerea impotrva procesului verbal sanctioantor al faptei facand obliectul judecatii in dosarul nr._ ,fiind respinsa.
Ca o asemenea omisiune are caracter inselator,evidentiind astfel intentia Bancii de a influenta decizia consumatorului de a tranzactiona .,rezulta in mod evident din aceea ca Banca a omis sa insereze doar drepturile consumatorului prevazand insa in detaliu alte consecinte si ipoteze favorabile Bancii.Astfel, in cazul in care Banca notifica clientul in legatura cu modificarea clauzelor contractuale referitoare la costuri,cu cel putin 30 de zile inainte de aplicarea acestora, in continuarea acestei mentiuni se face referire,ca fiind unica solutie, la formularea de catre Banca a unei propuneri de reesalonare sau de refinantare a creditului, nefiind mentionata consecinta legala a ramanerii neschimbate a contractului daca clientul nu este de acord cu modificarea propusa . Se retine astfel ca omisiunile subliniate constituie informații esențiale necesare consumatorului mediu, ținând cont de contextul evidentiat, pentru luarea unei decizii de tranzacționare în cunoștință de cauză și este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o,daca ar fi cunoscut cu adevarat continutul total si real al dreptului sau conferit de lege. Clauzele inserate de Banca oferă într-un mod neclar, în contratimp o informație esențială, consumatorul mediu fiind susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Procesul-verbal fiind legal întocmit și beneficiind de prezumtia de legalitate si temeinicie aplicabila actelor administrative, reclamă din partea celui in sarcina carui s-au retinut faptele, ieșirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să poată răsturna prezumția relativă de veridicitate a consemnărilor din cuprinsul acestuia.
Față de aceste considerente,instanța apreciază că intimatul a dovedit temeinicia faptei retinute in sarcina petentei, prin înscrisurile depuse la dosar, însă petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa.Astfel fiind, fapta, asa cum a fost descrisa în procesul verbal atacat, întruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat si sub aspect obiectiv.
In ce priveste legalitatea sanctiunili aplicate sub aspectul cuantumului si naturii sale, instanța retine ca in baza art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel se ,retine ca ,fata de urmarile ce se pot produce prin savarsirea contraventiilor pentru care a fost sanctionata petenta (crearea unei reale stari de pericol pentru securitatea patrimoniului consumatorului mediu care,desi prudetnt si diligent inntr-o suficienta masura incat sa inteleaga drepturile ce ii sunt conferite de lege, daca insa acestea ii sunt insa facute cunoscute integral,si nu selectiv,de Banca ,prin transpunerea lor in contractele incheiate cu aceasta ), fapta prezinta un grad de pericol social sporit,prin aceea ca pozitia clientului Bancii este oarecum vulnerabila,fiind protejata doar de buna credinta a Bancii si de propria vigilenta ,aspect care nu este intotdeauna lesne de controlat ,avand in vedere numeroasele necunoscute si variabile cu care se confrunta acesta,in raporturile juridice stabilite cu o unitate bancara.Astfel,instanta retine ca sancțiunea aplicatapentru contravenția savarsita este corect individualizata, prin aplicarea amenzii in cuantum egal cu minimul legal, fata criteriile enuntate si analizate anterior, realizandu-se efectul sau educativ,preventiv si punitiv al sanctiunilor.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, motiv pentru care urmează să respingă plângerea petentei, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala înregistrată sub nr._ formulată de petenta O. B. ROMÂNIA SA, J40/_/1995, CUI_, cu sediul în București, sector 1, Calea Buzești, nr. 66-68 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ nr. 37/236 din data de 01.04.2013 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,ca neintemeiata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.Cererea de apel se va depune la Judecatoria Focsani.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 01 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
R. I. F. C.
Red../ Tehnored. RI
Ex: 5/06.11.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1853/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3143/2013.... → |
|---|
