Plângere contravenţională. Sentința nr. 3973/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3973/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2983/231/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI JUDEȚUL V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3973
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 8 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE: S. L. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. D. cu domiciliul în Focșani ./9 jud.V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2013, emis de I.P.J. V. .
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică a răspuns petentul S. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Petentul având cuvântul arată că CD-ul comunicat odată cu întâmpinarea nu conține nici un fel de înregistrare.
S-a procedat la vizionarea înregistrării video aflată la dosar și s-a întocmit proces verbal care s-a depus la dosar.
Petentul având cuvântul arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța, constată procesul în stare de judecată și dă cuvântul în fond:
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale, de față;
Cu cererea înreg. sub nr._ petentul S. D. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2013, emis de I.P.J. V..
În motivarea cererii sale petentul a arătat că nu sunt reale consemnările din procesul verbal întrucât pietonul se afla pe scuar în momentul când a trecut cu autoturismul și nu este vinovat.
A depus la dosar copia procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2013, dovada . nr._/21.02.2013 și cartea de identitate.
În temeiul art 201 alin 1 N.C.P.C., constatând că sunt îndeplinite condițiile prev de art 194 N.C.P.C., Instanța a dispus comunicarea actelor și înscrisurilor intimatului cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare în termen de 25 de zile și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Intimatul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, arătând că la data de21.02.2013, ora 10,22, petentul a condus auto cu număr de înmatriculare VN-10-SN pe . jud. V. și la intersecția cu . efectuat virajul la dreapta iar la marcajul pietonal semnalizat cu marcaj și indicator rutier nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers.
A depus la dosarul cauzei, buletin de verificare metrologică, copie atestat operator radar și înregistrarea video, referatul agentului constatator.
Din oficiu instanța și-a verificat competența și a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial potrivit disp. art 131 N.CP.C.. și art 32 OG 2/2001.
Examinând actele dosarului Instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.02.2013, emis de I. V., petentul a fost sancționată contravențional cu amenda de 300 lei pentru încălcarea prevederilor art 135 lit h din HG 1391/2006.
Din oficiu, instanța a verificat legalitatea procesului verbal de contravenție și nu a constatat motive de nulitate prev. de art 17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului dacă măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar ,că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că, urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii, Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei, din perspectivă contravențională, instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere, faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
Instanța a dispus vizionarea înregistrării video și a constatat că în momentul în care autovehiculul condus de petent a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, nu se afla nici un pieton angajat în traversarea străzii și nici pe marginea trotuarului. După ce autoturismul a depășit trecerea de pietoni, la o distanță de aproximativ 6 metri în spate, se observă o persoană angajată în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni.
Fapta contravențională este considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind subsumată moțiunii de acuzație în materie penală, astfel încât instanța va avea în vedere Jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului ce face parte integrantă din dreptul intern, conform art 11 alin 2 și art 20 din Constituție.
CEDO stabilit în mai multe cauze, cu valoare de principiu, că statele au libertatea să de penalizeze anumite fapte ilicite, și să le sancționeze pe cale contravențională, fără însă a crea pentru autorii contravențiilor un regim juridic mai aspru, decât cel aplicabil în materie penală .
În cauza, A. contra României, Curtea de la Strasbourg a reținut că nerespectarea garanțiilor fundamentale, printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii împotriva posibililor abuzuri din partea Statului, pune probleme din prisma art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție a fost apreciată ca nerezonabilă, deoarece încalcă prezumția de nevinovăția și disp. art 6 din CEDO, respectiv dreptul la un proces echitabil . Ca urmare, atunci când instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție în temeiul art 34 din OG 2/2001, verifică și legalitatea încadrării juridice a faptei săvârșite de contravenient.
Din probele administrate în cauză de organul constatator, respectiv înregistrarea video, Instanța a constatat că petentul nu a încălcat disp. art 135 lit h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Față de aceste considerente, Instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție, exonerând petentul de plata amenzii și sancțiunile complementare.
Văzând cererea scutită de taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L E G I I
H O T Ă RĂ Ș T E
Admite plângerea contravențională înreg. sub nr._ formulată de petentul S. D. cu domiciliul în Focșani ./9 jud.V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2013, emis de I.P.J. V..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la 21.02.2013 și pe fond exonerează petentul de plata amenzii contravenționale și sancțiunile complementare.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Focșani.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
S. L. – judecător L. M.
RED.S.L.DACT.L.M. 5 EX.24.10.2013
| ← Succesiune. Sentința nr. 3328/2013. Judecătoria FOCŞANI | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2951/2013.... → |
|---|
