Plângere contravenţională. Sentința nr. 446/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3691/231/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI-JUDEȚUL V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 446
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 FEBRUARIE 2013
PREȘEDINTE- L. S.- JUDECĂTOR
GREFIER- M. L.
Pe rol fiind pronunțarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. D. cu domiciliul în ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.02.2012, emis de R N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ V. cu sediul în Focșani .. 17.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013, note consemnate în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea înreg. sub nr._ petentul T. D. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/01.03.2012, emis de R N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ V..
În motivarea cererii sale petentul a arătat că la data de 19.03.2012, a găsit în cutia poștală un plic, care conținea procesul verbal de contravenție. A mai arătat că, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
A depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție și înștiințarea de plată.
Prin întâmpinare agentul constatator a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate arătând că simpla nemulțumire a petentului față de întocmirea procesului verbal de contravenție nu este suficientă pentru admiterea plângerii, acesta având obligația să își probeze plângerea, prin administrare de probe prevăzute în mod limitativ și expres de lege.
Din oficiu instanța și-a verificat competența și a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial potrivit disp. art 159 ind. 1 C.P.C. art 1 pct.2 C.P.C. și art 32 OG 2/2001.
Examinând actele dosarului Instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/01.03.2012, emis de R N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ V., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 1000 lei pentru încălcarea disp. art 8 alin 2 lit b Lg 171/2010 și s-au aplicat despăgubiri de 258,86 lei.
Din oficiu, instanța a verificat legalitatea procesului verbal de contravenție și nu a constatat motive de nulitate prev. de art 17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului dacă măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar ,că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că, urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii, Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei, din perspectivă contravențională, instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere, faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
Pe fondul cauzei, Instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului iar din depoziția martorului din acte I. M., Instanța a reținut că întocmirea procesului verbal de contravenție din data de 26.02.2012 nu s-a făcut cu ocazia constatării faptei contravenționale, respectiv tăierea ilegală de arbori, ci în urma mai multor constatări pe care pădurarul și șeful de district le-au făcut anterior.
Instanța a solicita intimatei să înainteze la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție dar cu ocazia înaintării întâmpinării intimata nu a depus nici un act care să susțină înscrierile din procesul verbal de contravenție și să le dovedească.
Față de aceste considerente Instanța va admite plângerea, va anula procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la 26.02.2012 de Direcția Silvică V..
Văzând cererea scutită de taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LE G I I
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională înreg. sub nr._ formulată de petentul T. D. cu domiciliul în ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/01.03.2012, emis de R N.P. R. - DIRECȚIA SILVICĂ V. cu sediul în Focșani .. 17.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la 26.02.2012 de Direcția Silvică V., pe numele petentului T. D. și pe fond exonerează petentul de plata amenzii contravenționale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
S. L. – judecător L. M.
RED.S.L.DACT.L.M.5 EX.25.02. 2013
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2668/2013. Judecătoria FOCŞANI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1783/2013.... → |
|---|
