Revendicare imobiliară. Sentința nr. 974/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 974/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 2165/231/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR.974
Ședința publică de la data de 28.o2.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. T., Vicepreședinte judecătorie
GREFIER – S. M. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta M. S., domiciliată în comuna Sihlea, . în contradictoriu cu pârâta T. I., domiciliată în comuna Sihlea, ., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2013, note consemnate în încheierea din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 28 februarie 2013, când,
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 14.02.2011 sub nr._, reclamanta, M. S., a chemat în judecată parata, T. I., solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 28 mp teren arabil, din spatele casei, reprezentând linia de hotar, să-i plătească suma de 6.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea expertizei efectuate și onorariu de avocat, suma de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea celor 9 salcâmi tăiați de pârâtă sau să-i restituie materialul lemnos și suma de 40.000 lei daune morale pentru suferința cauzată.
In motivare, a arătat că suprafața de 28 mp teren arabil este ocupată de pârâtă și reprezintă linia de hotar dintre casa reclamantei și grădina pârâtei. În susținerea celor de mai sus, reclamanta invocă art. 5 din raportul de expertiză efectuat de expert C. D. și schița nr. 1 a terenului ocupat, unde se menționează clar că reclamanta are 28 mp în spatele casei. Menționează că s-au efectuat 3 expertize, toate cu același rezultat, arătând că se judecă de 5 ani de zile.
Precizează că atunci când pârâta i-a stricat gardul, i-a tăiat și 9 salcâmi din curtea sa, salcâmi care aveau peste 40 de ani și erau pentru construcție.
Arată că din cauza neînțelegerilor cu pârâta are fibrilație la inimă, iar din cauza tratamentului puternic a făcut ulcer gastric și a fost operată la ambii ochi și depinde toată viața de medicamente. Arată că este în permanență sub stres, de 5 ani nu-și mai poate întreține casa pentru că pârâta i-a obturat trecerea prin spate, prin construirea unui gard până la colțul casei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Parata, T. I., legal citată, a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională .
Prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, întrucât nu i-a acaparat vreo suprafață de teren reclamantei și nu i-a tăiat copaci de pe proprietatea sa. Învederează instanței că este proprietara imobilului situat în . soțul său, iar limita dintre proprietățile părților este demarcată de gard și, în continuare, în aliniament de peretele casei reclamantei.
Prin cererea reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei ca pe toată lungimea peretelui casei care dă spre proprietatea pârâtei să se zidească ferestrele și reclamanta să-și amenajeze burlane de scurgere și dirijare a apei. Învederează instanței că reclamanta are mai multe ferestre cu deschidere în curtea pârâtei, pe care le deschide tot timpul și se uită în curtea pârâtei, aceasta din urmă fiind lipsită de intimitate. Menționează că, casa reclamantei nu are uluce și burlane de scurgere, iar apa de ploaie de pe acoperiș băltește pe terenul pârâtei.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză în construcții care să stabilească dacă acoperișul care dă în partea pârâtei are burlane și uluce de scurgere și dacă peretele dinspre pârâtă are ferestre, cercetare la fața locului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 611 și urm., art. 615 Cod civ., art. 115-120 Cod proc.civ.
La termenul de judecată datat 30.06.2011, instanța, în temeiul art. 165 Cod proc.civ., a procedat la disjungerea cererii reconvenționale de cererea introductivă.
A fost atașat dosarului de urmărire penală nr. 4241/P/2005 și dosarul civil nr._/1992.
Prin sent. civ. nr. 298/19.01.2012 instanța a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, sub toate capetele de cerere și a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată către pârâtă, în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin titlul de proprietate nr._ din august 1997, i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru o suprafață de 7000 mp, situată pe teritoriul Sihlea Jud. V., din care, în intravilan, suprafața de 2.000 mp, respectiv 800 mp teren arabil (T 5, P 883), 600 mp vii (T 5, P 884) și 600 mp curți construcții (T 5, P 882), având ca vecini la nord M. M., la est drum, la sud S. V. și la vest N. V., reclamanta fiind pusă în posesie cu privire la terenul reconstituit.
A mai reținut că potrivit adresei nr. 3607/_/09.11.2011, emisă de OCPI V., rezultă că imobilul situat în intravilan ., P 882, 883, 884 nu figurează în evidențele OCPI, iar pe numele reclamantei M. S. nu figurează înscris în cartea funciară niciun imobil situat în localitatea Sihlea.
A reținut, de asemenea, că pârâta T. S. are în proprietate, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1013/31.10.1991 o suprafață de 356 mp, iar prin contractul de întreținere datat 5762/20.05.1991 a mai dobândit o suprafață de 2016 mp, iar din cuprinsul adresei nr. 3607/_/09.11.2011, emisă de OCPI V., rezultă că imobilul situat în intravilan Sihlea, 75, P874, 875, 887, 881 figurează pe numele T. I. și T. N., fiindu-i atribuit nr. cadastral 1307N .
A reținut, totodată, instanța că, potrivit planului de amplasament existent la dosar, pârâta are în posesie o suprafață de 377 mp, fără acte, care se învecinează cu reclamanta M. S., aceasta fiind posesor de bună-credință, raportat la suprafața de 377 mp pe care o stăpânește fără titlu, iar până la proba contrară posesorul este prezumat că este proprietarul lucrului posedat. Prezumția de proprietate operează în favoarea pârâtei, care este presupus proprietar, astfel încât reclamanta trebuie să facă dovada contrară cu privire la dreptul său.
Față de această situație de fapt și de probele dosarului instanța a apreciat că reclamanta este cea care trebuia să facă dovada pozitivă, în sensul că ea este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren revendicată, dovadă care în speță nu a fost făcută de către reclamantă, aceasta prezentând titlul în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate și un raport de expertiză extrajudiciar, care însă nu lămurește situația în fapt
A subliniat instanța că, deși a pus în discuția părților de mai multe ori necesitatea efectuării unui raport de expertiză în cauză care să măsoare în fapt suprafețele de teren raportat la titlurile de proprietate, urmând a fi trimis ulterior spre avizare și recepție către OCPI V., reclamanta M. S. s-a opus vehement asupra utilității administrării acestei probe, solicitând a se ține cont doar de expertizele extrajudiciare întocmite în dosarul de urmărire penală.
Instanța a arătat că nu va ține cont de rapoartele de expertiză extrajudiciare efectuate în dosarul de urmărire penală, având în vedere atât principiul nemijlocirii, cât și faptul că niciunul dintre aceste rapoarte de expertiză nu este avizat și recepționat de către OCPI V., cu atât mai mult cu cât aceste rapoarte de expertiză au concluzii diferite.
Referitor la depoziția martorei M. D., instanța a reținut că chiar dacă din depoziția acesteia rezultă că a fost mutat amplasamentul gardului, această împrejurare - mutarea amplasamentului gardului, nu dovedește faptul că pârâta ar fi acaparat teren din proprietatea reclamantei ci, din contră, potrivit alegațiilor pârâtei, rezultă că aceasta a fost cea care i-a permis reclamantei în trecut să construiască gard pe proprietatea sa, iar ulterior, datorită neînțelegerilor, pârâta a revenit la limita de hotar inițială.
În ce priveste cererea reclamantei de obligare a pârâtei la restituirea materialului lemnos sau la plata sumei de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea celor 9 salcâmi tăiați, de pe terenul său, instanța a reținut că în speță, nu sunt întrunite în sarcina pârâtei, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în sensul art. 999 din C.civ., deoarece în cazul de fata, in ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta nu a fost dovedita, cu respectarea art. 1169 C.civ. raportat la art. 129 alin. 1 din C.proc.civ.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 6.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 4241/P/2005. instanța a apreciat cererea neîntemeiată reținând că aceste cheltuieli nu pot fi imputate pârâtei, având în vedere că lipsește culpa procesuală a acesteia, instanța penală hotărând prin sentință irevocabilă că pârâta nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni
În ce privește ultimul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței faptei ilicite reclamate, respectiv amenințările proferate de pârâtă și menținerea reclamantei într-o permanentă stare de stres, determinată de starea conflictuală dintre părți, apreciind că, dimpotrivă, starea conflictuală, determinată de litigiile în care se regăsesc părțile se datorează reclamantei, care a formulat plângere penală împotriva pârâtei T. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și tulburare de posesie, sens în care s-a format dosarul de urmărire penală nr. 4241/P/2005, dosar finalizat definitiv și irevocabil, în data de 31.01.2011, ca urmare a respingerii ca tardiv a recursului penal formulat de recurenta M. S..
A mai reținut că, în ce privește amenințările proferate de parată la adresa reclamantei,acestea nu sunt sustinute de nicio proba administrata in cauza. Amenintarile nu sunt confirmate nici de plangerile penale formulate de reclamanta pe numele paratei.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, în baza art. 274 C.proc..civ, instanța o a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de catre parată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta M. S. care a arătat următoarele:
1.prima instanță nu a soluționat cererea sa privind delimitarea hotarului deși s-au efectuat 3 expertize care au concluzionat același lucru respectiv că ea, reclamanta, deține teren în spatele casei.
A arătat astfel că, expert P. la pct. 3.5 din raport precizează că acest gard nou este construit ilegal, fără autorizație și nu constituie un hotar corect.
A arătat, de asemenea că din harta OCAOT-ului care datează din 1983 reiese că există teren în spatele casei sale, iar hotarul se vede din conturul gardului existent la acea dată.
A precizat și faptul că ea reclamanta deține în plus 39,82 mp diferență care se încadrează în limitele admise, putând rezulta din măsurători, însă nu s-a ținut cont de suprafața deținută în plus de pârâtă, pentru care nu are acte de proprietate și care este suprafața pe care a produs cele mai mari stricăciuni, tăind cei 9 salcâmi.
În ce privește depozițiile martorilor, recurenta a arătat că au fost audiați de către pârâtă martori rude, declarațiile acestora nu sunt valabile, singurul martor al pârâtei care nu a putut minți fiind martorul F. O. audiat în dosarul penal care a arătat că ea reclamanta, a avut teren în spatele casei, casa nu a fost construită pe hotar.
2.Solicită restituirea contravalorii celor 9 salcâmi tăiați susținând că aceștia erau în incinta curții sale, nu erau pe hotar, aveau vârsta de peste 50 ani, erau groși și drepți, buni pentru construcții.
A dovedit cu martori faptul tăierii iar faptul că între casă și hotar exista 28 mp rezultă din schițele anexate.
3.Daunele materiale 15.000 lei au fost dovedite cu actele depuse la dosar,fiind vorba de cheltuielile pentru îngrijirea sănătății ce i-a fost deteriorată de starea conflictuală generată de pârâtă.
4.În ce privește cheltuielile judiciare în cuantum de 6.000 lei, acestea provin din judecățile anterioare, respectiv contravaloare expertiză, cheltuieli de judecată către pârâtă și către stat în cauzele penale, cheltuieli cu martorii și pentru obținerea documentelor pe parcursul celor 6 ani de judecată.
5.Cu privire la daunele morale a arătat că oricum cuantumul solicitat este prea mic față de necazul și suferințele pricinuite pe parcursul celor 6 ani de judecată.
A solicitat admiterea recursului și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata T. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât nu a acaparat vreo suprafață de teren proprietatea reclamantei și nici nu a tăiat copaci de pe terenul acesteia.
A arătat că instanța a învederat în repetate rânduri necesitatea efectuării unei expertize topometrice dar reclamanta a refuzat în mod sistematic, explicația fiind aceea că, Comisia locală Sihlea i-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantei cu 40 mp mai mult decât avea dreptul.
Cu privire la cei 9 salcâmi, intimata a arătat că recurenta nu a dovedit în niciun mod, cu o expertiză topo și forestieră că ea, pârâta ar fi tăiat de pe proprietatea sa ori a reclamantei și care este valoarea copacilor.
A precizat că este greu de crezut că pe o suprafață de 28 mp pot crește 9 salcâmi ajunși la maturitate.
Referitor la cheltuielile de judecată făcute în dosarul penal, intimata a arătat că cererea este inadmisibilă și neîntemeiată întrucât cine pierde trebuie să plătească nu cine este declarat nevinovat.
În ce privește daunele morale și civile, cererea este neîntemeiată întrucât nu s-a dovedit că ea, intimata, i-ar fi provocat vreo suferință fizică sau morală.
A solicitat cheltuieli de judecată și onorariu de avocat.
Instanța din recurs, Tribunalul V., a constatat ca recursul este fondat în limitele și pentru considerentele expuse mai jos:
Deși în acțiunea formulată și în mod explicit și expres în precizările formulate la data de 10.01.2012 (fila 67) reclamanta a solicitat, alături de celelalte capete de cerere și grănițuirea proprietății sale de proprietatea pârâtei instanța de judecată nu a avut în vedere la soluționarea cauzei și acest capăt de cerere, care nici nu a făcut obiectul dezbaterii părților.
Chiar dacă în acțiunea inițială cererea privind grănițuirea este mai mult subînțeleasă, în precizările înregistrate la dosar la data de 10.01.2012, capătul de cerere privind grănițuirea este formulat în mod explicit -,,delimitarea hotarului dintre mine și pârâtă” – iar dacă prima instanță avea dubii cu privire la acest capăt de cerere putea să solicite reclamantei precizări suplimentare pe care să le consemneze în încheierea de ședință, acest lucru fiind facil întrucât reclamanta a fost prezentă la fiecare termen de judecată.
Totodată, Tribunalul constată că, în ce privește capătul de cerere referitor la revendicarea suprafeței de 28 mp, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, apreciind că aceasta nu a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren revendicată, întrucât titlul de proprietate prezentat de reclamantă nu este de natură să conducă la delimitarea precisă, în spațiu, a celor două imobile, fiind nevoie de efectuarea unor probe suplimentare – expertiză topografică care să fie avizată și recepționată de OCPI V., care să lămurească cauza sub toate aspectele.
A reținut instanța, sub acest aspect, că deși a pus în discuția părților, de mai multe ori necesitatea efectuării unei expertize la fața locului, reclamanta s-a opus vehement asupra acestei probe, apreciind că nu este utilă, solicitând să se țină cont de expertizele extrajudiciare întocmite în dosarul de urmărire penală, expertize cu privire la care instanța de fond a precizat că nu va ține cont având în vedere atât principiul nemijlocirii administrării probelor cât și faptul că niciunul din aceste rapoarte de expertiză nu este avizat și recepționat de către OCPI V..
Tribunalul constată că în măsura în care, prima instanță a apreciat că administrarea probei cu expertiză topometrică este esențială în lămurirea cauzei, sub toate aspectele, în mod greșit, față de refuzul reclamantei de a suporta contravaloarea acestei probe (încheierea din 15.12.2011), a continuat judecata și a respins acțiunea în revendicare ca neîntemeiată.
În atare situație, instanța trebuia să stabilească onorariul de expert în sarcina reclamantei(cum a făcut-o dealtfel, la termenul din data de 15.12.2011) și să facă aplicarea dispozițiilor art. 1551 cod procedură civilă, în sensul suspendării cauzei, în situația în care reclamanta nu se conforma dispozițiilor instanței.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele era necesară administrarea probei cu expertiză topometrică, probă care nu poate fi administrată în recurs și față de împrejurarea că nu a cercetat capătul de cerere privind grănițuirea proprietății părților, situație care echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 al.1,2,3 și 5 cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9 și 3041 cod procedură civilă a casat hotărârea și a trimis cauza în rejudecare.
Reluată fiind cercetarea judecătorească pe rolul Judecătoriei Focșani, instanța de fond având in vedere cele imperios stabilite de către instanța de recurs, in sensul necesității administrării probei cu expertiza topometrica si a cercetării capătului de cerere privind grănițuirea proprietății părților, a pus in discuția parților necesitatea efectuării unei expertize topometrice pentru identificarea, măsurarea proprietăților parților in cauza, stabilirea de catre expert a existentei vreunei suprafețe ocupate de catre parata reclamantei si a stabilirii liniei de hotar intre cele doua proprietati in raport si de actele de proprietate detinute de fiece parte, probă cu care in final ambele parti au fost de acord, fiind desemnat, cu acordul acestora, expert in cauza dnul inginer S. N..
La solicitarea paratei reclamante a fost numit expert consilier dnul inginer B. I..
Dupa depunerea la dosarul cauzei a expertize efectuata de dnul S. N. doar parata reclamanta a înțeles sa formuleze obiecțiuni în sensul ca nu s-ar fi tinut cont de actele de proprietate ale partilor, ca expertul ar fi trasat o linie falsa intre cele doua proprietăți, depunând totodată si punctul de vedere al expertului consilier din cuprinsul caruia rezulta ca linia de hotar ar fi trebuit sa se situeze pe aliniamentul 10-11-6b-5a-6a-6, si nicidecum pe aliniamentul 10-11-12-5-6, cum a concluzionat dnul expert S. N., obiectiuni ce, admise fiind de către instanța, s-a revenit catre expertul desemnat pentru a se raspunde punctul la toate cele invocate de catre parata reclamanta.
F. de obiecțiunile formulate, dnul inginer S. N. a arătat in mod detaliat actele de proprietate, schițele avute in vedere la efectuarea lucrării dispuse, evidențiate si de OCPI V., amplasamentele construcțiilor aflate pe terenul reclamantei incă dinainte de emiterea documentelor de proprietate ale partilor, faptul ca construcția C2 a paratei a fost edificata ulterior dobândirii terenului.
Cu privire la răspunsul la obiectiuni, expertul consilier al paratei reclamante a concluzionat ca doar instanta urmeaza sa analizeze in final toate actele de proprietate si sa stabileasca care este aliniamentul ce desparte cele doua proprietati, neînțelegând sa mai detalieze in fapt si in drept, in vreun fel, obeictiunile si raspunsul la acestea.
F. de lucrarile de specialitate efectuate in cauza, instanta retine, coroborat si cu celelalte mijloace de proba administrata in cauza, respectiv martorii audiati la cererea ambelor parti, inscrisuri si interogatoriu, ca reclamanta M. S. detine, in baza titlului de proprietate nr._/august 1997 suprafata de 2 000 mp, ca la data efectuarii expertizei S. N. aceasta detinea in posesie suprafata de 2 007 mp, delimitata de punctele 6-7-8-9-10-11-6b-6a (schita nr.1), intre punctele 6 si 6a existând un gard metalic edificat de parata; ca parata reclamanta a dobândit in proprietate suprafata de 2 372 mp astfel: prin contractul de vânzare cumparare 5672/20.05.1991 suprafata de 2 016 mp si prin contractul de vânzare cumparare 1013/31.10.1996 suprafata de 356 mp; ca la momentul încheierii contractului 1013/31.10.1996, pe schita anexa au fost înscrise doar o parte din dimensiunile terenului supus vanzarii cumpararii, dar ca la momentul efectuarii expertizei S. N. parata reclamanta ocupa suprafata de 2 756 mp, delimitata de pct.1-2-3-6-6a-6b-11-10-13-14 (schita 1), teren in care se afla inclus si terenul proprietate M. G., cu privire la care in cursul cercetarii judecatoresti parata nu a facut nicio dovada a posesie legale a acestei proprietati.
Mai retine instanța un aspect deosebit de important, respectiv acela ca la momentul emiterii actelor de proprietate ale fiecărei parti nu s-au efectuat ridicari topografice asa incat suprafețele din schitele anexa pot contine erori de calcul, insa actualmente, odata cu efectuarea expertizei S. N., in raport si de evidentele OCPI cu privire la titlurile de proprietate ale partilor, rezulta ca parata ocupa din terenul reclamantei suprafața de 31 mp (schita nr. 1, poligonul 12-5-5a-6b-11), si mai mult decat atat, ca parata ocupa si proprietatea M. G. in suprafata de 308 mp (schita nr.1, poligonul 3-6-5-4), cu analiza careia nu am fost investiti, drept pentru care nu vom dispune in consecință.
Mai mult decât atât, din analiza acelorași probatorii administrate in cauza, rezulta ca linia de hotar dintre cele doua proprietati trece prin pct. 10-11-12-5 (schita nr.1), fiind in concordanta si cu datele aflate in evidenta OCPI V., drept pentru care a si fost avizata expertiza S. N. si recepționată sub nr.1/2013, si de asemenea, si corectitudinea celor concluzionate de catre expertul desemnat in cauza se coroborează pe deplin cu depozițiile martorilor cu privire la momentul edificării de catre fiecare parte a construcțiilor pe terenul fiecăreia, in sensul ca construcțiile C1, C2, C3 aflate pe terenul reclamantei sunt anterioare edificării construcției C2 ce aparține paratei, constructie edificata ulterior anului 1998.
Cu ocazia efectuării expertizei, expertul desemnat a concluzionat ca pe linia de hotar sau în imediata apropiere a acesteia nu au putut fi identificate urme ale unor pomi sau arbori tăiați, aspecte ce se coroborează și cu cele reținute in primul ciclu de judecata de către instanța de fond sub acest aspect.
Dreptul de proprietate este un drept consfințit de lege atât de dispozițiile C. civ., cât și de Constituția României, proprietarul având exercițiul tuturor prerogativelor ce rezultă din acest drept, respectiv usus, fructus și abusus.
Constituția României prevede în art. 41:
„ (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.”
Art. 135 din Constituție prevede că:
„(1) Statul ocrotește proprietatea.
(2) Proprietatea este publică sau privată.
(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă.”
Mai mult decât atât, art. 1 din Protocolul 1 al CEDO prevede că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate sa decât pentru cauză de utilitatea publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Art. 20 alin. 2 Constituția României prevede: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care României este parte”.
Art. 11 alin. 2 Constituție prevede că: „tratatele ratificate, potrivit legii fac parte din dreptul intern.”
Dreptul la respectarea bunurilor are valoarea unei garanții generale a dreptului de proprietate care revine oricărei persoane fizice sau juridice. Principiul respectării proprietății este enunțat în prima fază a art. 1 din Protocolul nr. 1 și este cuprins într-o normă internațională generală.
Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege în conformitate cu disp. art. 480 C. civ.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, în speța dedusă judecății, instanța constată întemeiată în parte acțiunea reclamantei (doar pentru suprafața efectiv ocupată de pârât), urmând a o admite pe aceste considerente și în consecință va obliga pârâtul să lase în deplină proprietate și pașnică posesie a reclamantei suprafața de 31 mp situată în ..
Referitor la capătul de cerere al reclamantei de grănițuirea proprietății sale de proprietatea pârâtei, instanța reține că potrivit art.584 C.civ., „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii făcându-se pe jumătate”, iar conform art.585 C.civ., „tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce face la art.616” (referitor la servitutea de trecere).
Având in vedere cele mai sus reținute, si in limitele celor ce au trebuit reanalizate odată cu reluarea cercetării judecătorești, in urma celor decise de către instanța de recurs, respectiv doar cu privire la revendicare si grănițuire, si având în vedre și temeiurile de drept mai sus arate, instanța constată întemeiata in fond, in parte cererea reclamantei, respectiv in ceea ce privește ocuparea de către parata a suprafeței de 31 mp din terenul proprietate al reclamantei, cu privire la stabilirea liniei de hotar intre proprietățile părților in raport de actele de proprietate ale acestora, respingând cererea in rest ca neîntemeiata, având in vedere aceleași considerente si temeiuri de drept expuse in primul ciclu de judecata, având in vedere ca, cu privire la aceste aspecte, după admiterea recursului, reclamanta parata nu si-a mai completat probatoriile.
La punerea in executare se vor avea in vedere raportul de expertiza tehnica judiciar inginer S. N., varianta inițiala din 16.01.2013, cat si schițele anexa la raport, ce fac parte integranta din prezenta sentința.
Instanța urmează sa oblige parata la cheltuieli de judecata către reclamanta, in conformitate cu disp. art.274 si urm., C.proc.civ., temei de drept de altfel, in baza căruia, având in vedere si cele statuate asupra cererii principale, urmează sa respingă ca neîntemeiata cererea paratei privind obligarea reclamantei la plata de cheltuieli de judecata.
Văzând ca cererea a fost legal timbrata,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamanta M. S., domiciliată în comuna Sihlea, . în contradictoriu cu pârâta T. I., domiciliată în comuna Sihlea, ., in parte.
Obliga parata, sa lase in deplina proprietate si pasnica folosinta a reclamantei suprafata de 31 mp (schita nr.1 poligonul 12,5,5a,6b,11,anexa la raportul de expertiza tehnica judiciara ing,S. N. ,initiala-din 16.01.2013,).
Stabileste linia de hotar intre proprietatile partilor pe aliniamentul 10,11,12,5 (schita nr.1 anexa la raportul de expertiza tehnica judiciara ing,S. N.,initiala-din 16.01.2013).
Respinge cererea in rest, ca neintemeiata.
Se vor avea in vedere ;la punerea in executare raportul de expertiza tehnica judiciara,ing,S. N., initiala-din 16.01.2013 si schitele anexa la raport,ce fac parte integranta din prezenta sentinta.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1507,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Respinge ca neintemeiata cererea paratei,privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecata.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.02.2013.
Președinte, Grefier,
A. M. T. S. M. I.
Red.TAM
Tehn.ISM
Ex.4/05.03.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 21/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2190/2013.... → |
|---|
