Acţiune în constatare. Sentința nr. 1323/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1323/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 4499/232/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI – JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1323
Ședința publică de la 7 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare - uzucapiune privind pe reclamantul P. C., domiciliat în comuna Crângurile, . și pe pârâta D. M., domiciliată în București, .. 9-11, ., ..
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 05.06.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 07.06.2013 când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul P. C., domiciliat în comuna Crângurile, ., a chemat în judecată pe pârâta D. M., domiciliată în București, .. 9-11, ., ., sector 4, solicitând să se constate că este proprietar prin uzucapiune al suprafeței de 1.216 mp teren arabil intravilan, situat pe raza comunei Crângurile, . în T.10, P.367 cu următoarele vecinătăți: N- DS_, E- A. C., S- rest proprietate, V- D. C.T..
Solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 30 noiembrie 1973 a „cumpărat” cu chitanță de mână de la D. G. suprafața de 800 mp și o casă în demolare și două pătule, cu prețul de 11.000 lei, iar terenul era împrejmuit fiind anterior folosit ca gospodărie cu construcțiile aferente. Vânzătorul era moștenitorul lui D. D., mama sa și proprietara imobilului.
Menționează că de la această dată a intrat în posesia imobilului cumpărat, stăpânindu-l de atunci și până în prezent, liber, netulburat și sub nume de proprietar, exercitând o posesie utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar .
De asemenea, arată reclamantul că de-a lungul timpului nu a avut litigii cu vecinii asupra limitelor proprietății, iar construcțiile fiind în stare avansată de degradare au fost demolate, terenul rămânând liber și fiind folosit ca grădină, el plătind taxele și impozitele pentru acest teren.
Arată în continuare că în baza Legii nr. 18/1991, acest teren a fost reconstituit pârâtei în calitate de moștenitoare a lui D. G., conform titlului de proprietate nr._/01.11.1994, el fiind în realitate în urma măsurătorilor 1216 mp.
Învederează că pârâta nu i-a contestat niciodată dreptul de proprietate asupra acestui teren și nici nu i-a tulburat folosința.
În drept: art. 1890, art. 645, art. 1837, art.1846 – 1847, art.112 Cod civil.
Probe: înscrisuri, martori, interogatoriu.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie, titlul de proprietate nr._/1994 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, adeverința nr. 507/16.08.1973 eliberată de C.A.P. Crângurile, actul de identitate al reclamantului, chitanțe (f 13-20).
Pârâta D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, în sensul stabilirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 800 mp și nu 1216 mp așa cum s-a solicitat în cererea introductivă.
În motivarea întâmpinării arată că reclamantul a primit o promisiune de vânzare de la autorul său pentru suprafața de 800 mp așa cum reiese și din înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, urmând ca la data de 30.11.1973 să fie perfectate actele vizând transferul de proprietate.
Acest transfer nu a avut loc niciodată întrucât în perioada comunistă nici o persoană nu avea dreptul să aibă mai multe proprietăți, astfel că reclamantul din prezenta cauză a refuzat continuu să perfecteze acest transfer de proprietate evitând astfel confiscarea suprafeței de teren de către statul român.
Mai arată că reclamantul a stăpânit de atunci acea suprafață de 800 mp, dar în nici un caz nu a stăpânit vreodată suprafața de 1216 mp așa cum susține în cererea de chemare în judecată, pentru că în aceeași perioadă comunistă, erau realizate frecvent recensăminte ale terenurilor și sub nici o formă nu s-ar fi permis să stăpânească o suprafață de teren mai mare. Reclamantul a înțeles să se folosească de un înscris adeverință eliberată de fostul CAP „Crângurile” din care reiese că la momentul anului 1973 autorul său avea în proprietate doar suprafața de 800 mp, astfel că în aceste condiții autorul său nu putea să vândă o suprafață mai mare de teren sau să dețină mai mult teren decât suprafața înscrisă în registrele CAP-ului.
De asemenea, pârâta recunoaște că în baza Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1216 mp în T.10, P.367, potrivit titlului de proprietate nr._/01.11.1994.
Mai menționează pârâta că în continuarea acelei suprafețe de teren, adică în T.10, P.376, i-a mai fost reconstituită o suprafață de 2550 mp teren, iar reclamantul nu pretinde un drept și asupra acelei suprafețe de teren.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii în constatarea uzucapiunii, reclamantul stăpânind doar suprafața de 800 mp și nu întreaga suprafață de 126 mp, deoarece nici ea nu a avut în proprietate această suprafață de teren timp de peste 30 ani, ea dobândit dreptul de proprietate urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 în anul 1993.
De asemenea, arată că nu este adevărată afirmația că ar fi fost de acord ca reclamantul să stăpânească întreaga suprafață.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta reclamantă a solicitat stabilirea unui drept de servitute de trecere pe proprietatea reclamantului, sub forma unui drum de 4 m lățime, pe toată lungimea terenului de 800 mp, urmând ca ea să plătească reclamantului această suprafață de teren, drum care să îi permită să pătrundă pe proprietatea ei aflată în T 10, P 367 și 376.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta reclamantă arată că prin titlul de proprietate_ din 01.11.1994 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 1216 mp și 2250 mă teren arabil intravilan situat în comuna Crângurile, .> În anul 1973 defunctul său tată a înstrăinat suprafața de 800 mp din totalul de 1216 mp, astfel că la acest moment ea stăpânește suprafețele de 416 mp și 550 mp, teren care se află în spatele suprafeței de 800 mp înstrăinată de autorul său.
Învederează că cea mai scurtă cale de acces la drumul public către restul proprietății este traversând suprafața de 800 mp înstrăinată de autorul ei. După reconstituirea dreptului de proprietate, promitentul cumpărător al suprafeței de 800 mp i-a permis accesul permanent către restul proprietății, până la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, moment după care reclamantul nu i-a mai permis accesul către restul proprietății, încercând să acapareze întreaga suprafață de 1216 mp, iar ulterior blocându-i accesul către suprafața de 2550 mp.
În drept disp.art.115 - 120 vechiul Cod de proc. civilă, art. 616 vechiul Cod civil.
Se solicită probele cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Reclamantul pârât a formulat cerere reconvențională și a solicitat obligarea pârâtei reclamante la plata unei despăgubiri proporționale cu paguba pricinuită prin instituirea servituții de trecere, pentru suprafața de 164 mp, pe care o evaluează la 706 lei /an.
Pârâta reclamantă și-a modificat inițial cererea reconvențională solicitând un drept de servitute sub forma unui drum pe o lățime de 5 m, iar ulterior și-a modificat cererea reconvențională solicitând să se constate că este proprietara suprafeței de 209 mp în T 10, P 367, cu vecini N – P. C., S – A. C., E – DS 365/2, V – D. M..
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate părților probele cu înscrisuri, interogatoriu, 2 martori și expertiză topo cu următoarele obiective: să se identifice suprafața de 1216 m.p. pentru care reclamantul-pârât solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și să se arate dacă această suprafață este împrejmuită și de către cine este folosită în prezent; să identifice expertul suprafața de 800 m.p. despre care face vorbire pârâta-reclamantă în întâmpinare și cererea reconvențională și să se precizeze dacă această suprafață este împrejmuită și de cine este folosită în prezent; să se identifice o cale de acces pe terenurile de 800 m.p. și 1216 m.p. menționate la obiectivele precedente, cale de acces pentru terenul reclamantei vecin și care nu are ieșire la calea publică. Drumul de acces urmează să aibă o lățime de 5 metri, acces către terenul din T.10, P. 376.
Răspunsurile părților la interogatorii au fost consemnate în scris și depuse la dosar (f 60-64). Au fost audiați martorii F. M. (f 71-72) și C. I. (f 73-74) propuși de reclamantul pârât și I. M. (f 75-76) propus de pârâta reclamantă. Pârâta reclamantă nu a indicat numele și domiciliul celui de-al doilea martor și nici nu l-a prezentat personal pentru a fi audiat.
A fost desemnată în cauză expert tehnic specialitatea topo G. V. care a efectuat lucrarea dispusă și a depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit (f 49 – 54) și completările acestuia cuprinzând răspunsul la obiecțiunile încuviințate de instanță (f 67-68 și 79-80).
La data de 05.06.2013 părțile prezente personal în ședința publică au prezentat o înțelegere scrisă prin care reclamantul pârât a recunoscut dreptul de proprietate al pârâtei reclamante asupra terenului de 209 mp arabil intravilan situat în com. Crângurile, ., P 367 cu vecini N – P. C., E – DS 365/2, S – A. C., V – D. M., reprezentat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic G. V., iar pârâta reclamantă a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului pârât asupra terenului de 1125 mp arabil intravilan situat în com. Crângurile, ., P 367 cu vecini N – moșt. D. C. T. (actual P. C.), E – DS 365/2, S – D. M., V – D. M., reprezentat în aceeași anexă nr. 2. părțile au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să le consfințească dreptul de proprietate astfel recunoscut.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantul pârât și autorul pârâtei reclamante, numitul D. G., s-a încheiat o convenție (f 10) privitoare la vânzarea cumpărarea unei case în demolare, două pătule și 800 mp teren cu pomi roditori, invocându-se ca titlu de proprietate al numitului D. G. sentința nr. 1389/08.12.1972 a Tribunalului Dâmbovița prin care acestuia i-a revenit imobilul descris, prin moștenire de la părinții lui decedați D. și C. D.. Părțile semnatare ale convenției au convenit să încheie actul de vânzare cumpărare cel mai târziu la data de 30.11.1973.
Dreptul de proprietate al defunctei D. D. asupra terenului de 800 mp curți construcții este menționat și în adeverința nr. 507/16.08.1973 eliberată de CAP Crângurile (f 11), a cărei membră a fost defuncta.
Prin convenția ce a îmbrăcat forma unui înscris sub semnătură privată nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate cu privire la terenul și construcțiile amplasate pe el, căci potrivit art. 11 din Decretul nr. 144/1958, în vigoare la acea dată, pentru actele de înstrăinare a terenurilor cu sau fără construcții de pe teritoriul comunelor, era obligatorie forma autentică. În această situație, convenția încheiată la data de reclamantul pârât cu autorul pârâtei reclamante are numai valoarea unei promisiuni de vânzare, prin care cel de-al doilea s-a obligat să vândă primului imobilul teren și construcții.
Așa cum rezultă din răspunsurile pârâtei reclamante la interogatoriu, coroborate cu depozițiile martorilor F. M. (f 71-72) și C. I. (f 73-74), la data la care a intervenit înțelegerea menționată, terenul promis spre vânzare era împrejmuit cu gard. Din aceleași probe rezultă că din anul 1973 și până în prezent, reclamantul pârât a stăpânit continuu, public, netulburat și sub nume de proprietar terenul ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare.
Mai reține instanța că prin titlul de proprietate nr._/1994 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița (f 9), pârâtei reclamante, în calitate de moștenitoare a defunctei D. D., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 2 ha situat pe raza com. Crângurile, . 1216 mp arabil intravilan în T 10, P 367 și 2550 mp arabil intravilan în T 10, P 376.
Expertul tehnic desemnat în cauză a reprezentat pe schiță în anexa nr. 1 la raportul de expertiză (f 53), terenul intravilan situat pe raza com. Crângurile, ., în T 10, P 367 și 376 care figurează în titlul de proprietate al pârâtei reclamante. A constatat expertul tehnic în urma măsurătorilor că terenul din P 367 are o suprafață de 1361 mp, în timp ce în titlul de proprietate aceasta figurează ca fiind 1216 mp, această suprafață este bine delimitată cu gard și este în prezent stăpânită de reclamantul pârât.
A mai figurat expertul tehnic în anexa 2 la același raport de expertiză, drumul cu lățimea de 5 m și suprafața de 209 mp situat în T 10, P 367 pe care pârâta reclamantă solicită să îl folosească pentru accesul la terenul de 2550 mp situat în T 10, P 376, vecin cu P 367, ambele parcele figurând în titlul de proprietate al acesteia.
Conform art.1890 cod civ., pentru a dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții:
- să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, respectiv 30 ani ;
- posesia să fie utilă adică neafectată de vreun viciu.
Așa cum s-a arătat, din depozițiile martorilor, coroborate cu răspunsurile pârâtei reclamante la interogatoriu rezultă că reclamantul pârât a stăpânit suprafața de 1361 mp din T 10, P 367 mai mult de 30 de ani.
Referitor la cea de-a doua condiție impusă posesiei pentru a duce la prescripția achizitivă, anume să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu, se constată că este îndeplinită în cauză. Regularitatea posesiei se prezumă urmând ca cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu să facă această dovadă. În cauză nu a fost dovedit niciun viciu al posesiei exercitată de reclamantul pârât.
Mai mult, depozițiile martorilor au dovedit că posesia exercitată de reclamantul pârât a fost continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, așa cum impun dispozițiile art. 1847 Cod civil.
Având în vedere acestea, precum și modalitatea în care părțile au înțeles să își recunoască reciproc drepturile, înțelegerea în acest sens fiind prezentată în scris instanței la termenul din 05.06.2013 de ambele părți prezente în ședință publică, instanța va admite acțiunea principală modificată și cererea reconvențională modificată și va constata că reclamantul pârât a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului de 1125 mp arabil intravilan situat în com. Crângurile, ., P 367 cu vecini N – moșt. D. C. T. (actual P. C.), E – DS 365/2, S – D. M., V – D. M., reprezentat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic G. V..
Totodată va constata instanța că pârâta reclamantă este proprietara terenului de 209 mp arabil intravilan situat în com. Crângurile, ., P 367 cu vecini N – P. C., E – DS 365/2, S – A. C., V – D. M., reprezentat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic G. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală modificată, formulată de reclamantul pârât P. C., domiciliat în comuna Crângurile, ., în contradictoriu cu pârâta D. M., domiciliată în București, .. 9-11, ., ., sector 4.
Admite cererea reconvențională modificată, formulată de pârâta reclamantă în contradictoriu cu reclamantul pârât.
Constată că reclamantul pârât a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului de 1125 mp arabil intravilan situat în com. Crângurile, ., P 367 cu vecini N – moșt. D. C. T. (actual P. C.), E – DS 365/2, S – D. M., V – D. M., reprezentat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic G. V..
Constată că pârâta reclamantă este proprietara terenului de 209 mp arabil intravilan situat în com. Crângurile, ., P 367 cu vecini N – P. C., E – DS 365/2, S – A. C., V – D. M., reprezentat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză întocmit de expert tehnic G. V..
Dispune comunicarea prezentei hotărâri Administrației Financiare Găești, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri la OCPI Dâmbovița, în termen de 3 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.N.M.E. Tehnored.B.M../N.M.E. 05.07.2013 Ex.6
ODCP 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2725/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1324/2013. Judecătoria GĂEŞTI → |
|---|
