Plângere contravenţională. Sentința nr. 1849/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1849/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 7914/301/2013
Județul Dâmbovița
Judecătoria Găești
Dosar nr. _
Sentința CIVILĂ nr. 1849
Ședința publică din 09.10.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
Grefier: M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta V. M., domiciliată în București, ..H3, ., . și intimata C. C., cu sediul în București, ..401A
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza fiind la primul termen de judecată.
În baza art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, constată ca ambele părți au solicitat judecarea cauzei in lipsă, iar potrivit art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.6248 din data de 16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta V. M., domiciliată în București, ..H3, ., . și intimata C. C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
La data de 27.02.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, sub nr._ plângerea formulată de petenta V. M. împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 31.01.2012 de un agent constatator din cadrul C. SA – C..
În motivarea plângerii petenta a arătat că în data de 04.08.2011 se întorcea de la Pitești cu autoturismul marca Mercedes Benz având numărul de înmatriculare_, fapt ce a făcut să treacă și prin localitatea P., Dâmbovița, iar la aproape șase luni de zile agentul constatator i-a trimis la domiciliu procesul-verbal de contravenție pe care îl contestă. Acest proces-verbal nu este semnat de agentul constatator, așa cum prevede art. 17 din OG 2/2001, ceea ce conduce la nulitatea lui. Procesul-verbal de contravenție are o precizare în ceea ce privește semnarea sa electronică de către agentul constatator. Simpla semnătură electronică și nu una olografă duce la nulitatea procesului-verbal conform art. 17 din OG 2/2001. Legea 455/2001 privind semnătura electronică nu prevede ca procesele-verbale de contravenție să fie semnate electronic și nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților. Semnătura electronică este validă numai pentru documentele trimise în format electronic și nu pentru cele trimise prin Poșta Română. C.-ul ar putea interveni la nivelul Guvernului pentru a emite o ordonanță de urgență prin intermediul căreia procesele-verbale cu semnătură electronică să fie validate. Și atunci se ridică problema interpretării termenului de constatare a contravenției, respectiv a prevederilor art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
De asemenea, a solicitat să se ia în considerare și că a formulat plângerea în 48 de ore de la primirea procesului-verbal de contravenție.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, aprobată prin Legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Petenta a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat, plicul în care i-a fost comunicat procesul-verbal, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr._ .
Instanța, având în vedere locul săvârșirii contravenției, respectiv Autostrada A1 km 70+460m, P., jud. Dâmbovița, la termenul de judecată din data de 05.10.2012, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Dosarul a fost înregistrat cu același număr la Judecătoria Găești, la data de 07.11.2012.
La termenul de judecată din data de 20.02.2013, Judecătoria Găești a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Judecătoria Sectorului 3 ca instanță competentă de la domiciliul petentei în conformitate cu dispozițiile art. XXIII alin. 1 și 4 din legea nr. 2/01.02.2013 raportat la art. 10 indice 1 OG nr. 15/2002.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul aceste instanțe la data de 21.02.2013 sub numărul_ iar la termenul de judecată din data de 16.04.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Găești, instanță la care cauza a foast reînregistrată la data de 02.08.2013 sub nr._ .
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei planșa foto, adresa Biroul Român de Metrologie Legală, certificat calificat și autorizația de control a agentului constatator, solicitând judecarea și în lipsă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 04.08.2011, ora 15,21, a fost depistat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ că a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița. În urma verificărilor efectuate nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul emisă pentru numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.01.2012, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare pe și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționată petenta cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, a fost obligată petenta la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța constată că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001. Dar actul constatator a fost comunicat contravenientului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Dar procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, cu respectarea formalităților prevăzute de OG 2/2001.
De asemenea, procesul verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentei în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar adresa emisă de Biroul de Metrologie Legală pentru a face dovada că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei nu este supus controlului metrologic, aspect ce nu are însă nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din OG 15/202 modificată și completată prin OG 8/2010, potrivit cărora „ începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în OG 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
În speță, intimata nu a făcut nici dovada omologării în condițiile legii a mijlocului tehnic de constatare a contravenției.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța reține că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr.144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petentă și va anula procesul verbal contestat, cu efectul exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale și de la plata tarifului de despăgubire aplicate prin acest proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta V. M., domiciliată în București, ..H3, ., ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. C., cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Anulează procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 31.01.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.10.2013.
Președinte,
C. C.
Grefier,
P. M.
Red.C.C.
Tehnored.L.N.D.
Ex.4/ 23.10.2013
O.D.C.P.8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2113/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2461/2013.... → |
|---|
