Plângere contravenţională. Sentința nr. 2371/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2371/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2523/232/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2371
Ședința publică din data de 18.11.2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. P.
Grefier G. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională-OG 195/2002 formulată de petenta S.C O. T. S.A cu sediul în Gaesti, ..10, J. Dâmbovița în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, ..38, sector1.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2013 fiind consemnate în încheiere, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 04.11.2013 și pentru același motiv la data de 11.11.2013 și la data de 18.11.2013, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2013 la Judecătoria Găești sub nr._ petenta S C O. T. S.A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.06.2013, încheiat de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER.
În motivarea plângerii petenta arată că a fost sancționată pe motiv că în data de 26.06.2013, la controlul efectuat conducătorul auto al societății R. C., nu a respectat obligația de a efectua transportul de persoane în limita numărului de locuri admis.
Precizează că, în realitate, această faptă este sancționată de art.72 d in actul normativ citat, cu privire la nerespectarea de către conducătorul auto a obligației de a efectua transport în limita numărului de locuri admis.
Agentul constatator înțelege să acorde amendă societății, operatorului de transport, cu toate că se precizează de către acesta chiar în conținutul procesului verbal că reprezentantul legal al societății nu a fost de față la momentul întocmirii procesului verbal.
Se precizează că, din conținutul foii de parcurs predate de conducătorul auto pentru cursa respectivă s-a constatat că acesta nici nu a eliberat bilete sau abonamente pentru cei 23 de călători.
Din foaia de parcurs rezultă că acesta a decontat pentru cursa respectivă un număr de 6 bilete, de la seria_ la seria_, așa cum rezultă din foaia de parcurs completată de conducătorul auto respectiv și anexată, în timp ce, conform documentului de control, în autovehicul se aflau un număr de 23 de călători ( 16 conform capacității microbuzului și 7 în afară capacității acestuia).
Se mai menționează că agentul constatator trebuia să aplice amenda conducătorului auto care s-a făcut vinovat în mod direct de fapta comisă, iar nu operatorului de transport al cărui reprezentant legal nici nu era de față, nici nu a avut cunoștință de fapta produsă, după cum de altfel precizează chiar agentul constatator în procesul verbal încheiat.
În conformitate cu art.223 alin 3 cod proc.civilă se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.06.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru savarsirea faptei prevăzute și pedepsite de disp.art.4 pct.27 din HG 69/2012, art.7 al.1 din aceeași HG 69/2012
Petenta a fomulat in termen legal plangere.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, instanța constată că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din același act normativ. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cât privește temeinicia procesului verbal atacat, instanța constată că in cauza nu s-au administrat probe din care sa rezulte vinovatia certa si fara echivoc al petentei.
Se apreciază că, în cauză, fapta imputată petentului poate fi calificată drept „acuzație în materie penală”, conform criteriilor alternative stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984, hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 8 iunie 1976, hotărârea Lauko împotriva Slovaciei din 2 septembrie 1998, hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007), și anume: calificarea faptei dată în dreptul intern, natura faptei, natura și gradul de gravitate al sancțiunii ce urmează a fi aplicată.
Analizând aceste criterii, instanța constată, pe de o parte, că dreptul intern nu califică drept „penală” contravenția ce a fost reținută în sarcina petentului, însă acest aspect nu are decât o valoare relativă. Pe de altă parte, instanța arată că dispozițiile legale apreciate a fi încălcate de petent au un caracter general, adresându-se tuturor persoanelor cărora le impune un anumit comportament, stabilind și o sancțiune pentru a descuraja și a pedepsi.
Instanța are în vedere și natura sancțiunii ce a fost aplicată în urma angajării răspunderii contravenționale a petentului care este amenda în cuantum de 14.000 lei, o sancțiune ce are caracter punitiv.
Față de aceste împrejurări, fapta imputată petentului având „caracter penal”, în speță devin aplicabile garanțiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petentul beneficiind în consecință de prezumția de nevinovăție. Prin urmare, instanța apreciază că intimata avea obligația să facă dovada faptei reținute în procesul-verbal de contravenție, îndoiala profitând contravenientului.
În ceea ce privește dovada, instanța arată că procesul-verbal de contravenție poate să se bucure de o prezumție de legalitate și temeinicie numai cu respectarea unor limite rezonabile, luând în considerare miza litigiului și respectarea dreptului la apărare, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988, hotărârea Telfner împotriva Austriei din 20 martie 2001, hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007).
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
Se apreciază că în speța de față nu s-a făcut dovada săvârșirii contravenței de către petenta, acesta contestând realitatea celor menționate în procesul verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea formulată de petiționară este întemeiată, pe cale de consecință, urmând să anuleze procesul verbal de contravenție ca fiind netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta S.C O. T. S.A cu sediul în Gaesti, .. 10, J. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, ..38, sector1.
Anulează procesul procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.06.2013, încheiat de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013
PREȘEDINTE,
M. P.
GREFIER,
G. D.
Red.P.M.
tehnored.B.M.
Ex.4/ 10.12.2013
O.D.C.P.8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1873/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 258/2013.... → |
|---|
