Plângere contravenţională. Sentința nr. 258/2013. Judecătoria GĂEŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 1891/232/2012
DOSAR nr._
Ex.4
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
SENTINȚA CIVILĂ nr. 258
Ședința publică din data de 29.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- C. C.
GREFIER - C. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – OG 15/2002 privind pe petentul D. A. N. domiciliat în mun. Rm. V., .. 6, județul V. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. CESTRIN cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Acțiunea scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 litera i din legea 146/1997, republicată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul a fost amânat pentru a se cita intimata cu copie plângere și proces verbal de contravenție și cu mențiunea să depună întâmpinare și probele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, iar prin serviciul registratură intimata a depus înscrisuri în susținerea procesului verbal de contravenție întocmit.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de adminsitrat, instanța declară dezbaterile închise în temeiul art. 150 Cod de procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești în dosarul de față la data de 19.04.2012, petentul D. A. N. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 21.03.2012, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și înlăturarea tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în procesul verbal nu se prevede instanța de judecată unde se poate depune plângerea contravențională. De asemenea, lipsește semnătura olografă a agentului constatator, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat, conform art. 17 din O.G. 2/2001.
Semnătura electronică se poate aplica numai pe înscrisurile sub semnătură privată, nu și pe un proces verbal de constatare a unei contravenții. O.G. 2/2001 prevede posibilitatea întocmirii procesului verbal numai în formă scrisă, nu și în formă electronică și nu prevede nici posibilitatea de a semna electronic procesul verbal.
Cu privire la avertisment, arată petentul că fapta sa prezintă un grad scăzut de pericol social.
De asemenea, legat de tariful de despăgubire, susține petentul că prejudiciul suferit de intimată nu a fost dovedit, tariful de despăgubire generând o îmbogățire fără justă cauză.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile O.G. 2/2001 și Cod procedură civilă iar petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În susținerea plângerii sale, petentul a depus, în copie, înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (certificat calificat și autorizație de control, planșa foto) și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 02.10.2011, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița. În urma verificărilor în baza de date a intimatei nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal . 12 nr._ la data de 21.03.2012, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, a fost obligat petentul la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța constată că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001. Dar actul constatator a fost comunicat contravenientului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Dar procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, cu respectarea formalităților prevăzute de OG 2/2001.
De asemenea, procesul verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar adresa emisă de Biroul de Metrologie Legală pentru a face dovada că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei nu este supus controlului metrologic, aspect ce nu are însă nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din OG 15/202 modificată și completată prin OG 8/2010, potrivit cărora „ începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în OG 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
În speță, intimata nu a făcut nici dovada omologării în condițiile legii a mijlocului tehnic de constatare a contravenției.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța reține că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr.144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul verbal contestat cu efectul exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal și de la plata tarifului de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. A. N., cu domiciliul în Râmnicu V., .. 6, județul V., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul verbal de contravenție . 12 nr._ încheiat la data de 21.03.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la data de 29.01.2013.
Președinte,
Grefier,
Red./ Tehnored.C.C.
Ex.4/28.02.2013
O.D.C.P. nr.8528
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2371/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2053/2013.... → |
---|