Plângere contravenţională. Sentința nr. 2664/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2664/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4902/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2664
Ședința publică de la 05.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 - formulată de petentul N. G., cu domiciliul în Găești, ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA.
Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns personal petentul și martorul C. E., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza fiind amânată pentru a da posibilitate petentului să prezinte martorul încuviințat, după care:
Instanța procedează la audierea martorului C. E., declarațiile și susținerile acesteia fiind consemnate separat într-un proces verbal, atașat la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Petentul arată că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal întrucât este șofer profesionist de 33 de ani și nu a avut nici un incident.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești la de 12.11.2012 sub nr._ petentul N. G. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.10.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, solicitând anularea acestuia.
În motivarea cererii petentul arată că la data de 31.10.2012 a împrumutat de la numitul C. I. autoturismul marca ARO cu nr. de înmatriculare_ pentru a merge până în localitatea Crângurile.
În dreptul Poliției orașului Găești a fost oprit de un echipaj de poliție și reprezentanți ai R.A.R. pentru verificarea autoturismului și s-au constatat niște defecțiuni la autoturism.
Petentul a explicat organelor de poliție că mașina este împrumutată, nu este a lui și nu a știut că are defecțiuni.
Ca probe: acte, martori.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: actul de identitate și procesul verbal . nr._ încheiat la data de 31.10.2012.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
A arătat că prin procesul verbal de contravenție sus menționat petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, avertisment și reținerea permisului de conducere și a certificatului de înmatriculare, deoarece la data sus menționată, în jurul orelor 9,30, pe . Găești, a condus autoutilitara Aro cu nr._ și la controlul efectuat împreună cu reprezentanții RAR Dâmbovița s-a constatat că vehiculul are anvelope de alte dimensiuni, prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare – semnalizare (faza lungă și semnalizarea nu funcționau), prezenta defecțiuni grave la mecanismul de direcție (joc excesiv articulații direcție două bucăți), fapte prevăzute și pedepsite de disp. art.148 pct.16 din H.G.1361/2006 rap.la art.100 alin 1 pct.6 din OUG 195/2002 rep.; art.101 alin 1 pct.11 din OUG 195/2002 rep. și art.102 alin 3 lit.b din O.U.G.195/2002 rep.
Contrar celor susținute de petent, arată intimatul că faptele contravenționale pentru care a fost sancționat sunt aplicabile conducătorului auto și nu proprietarului autovehiculului.
Nu are relevanță faptul că petentul ar fi condus decât 200 m, întrucât acesta are obligația potrivit legii de a nu conduce un autovehicul cu defecțiuni tehnice. Faptul că nu a verificat starea tehnică a mașinii îi este imputabil în totalitate.
Defecțiunile tehnice au fost constatate de către reprezentanții R.A.R. Dâmbovița care au întocmit și raportul de control tehnic în trafic.
De asemenea, se arată că petentul nu a formulat obiecțiuni nici în procesul verbal de contravenție și nici în raportul de control tehnic în trafic.
Din fișa istoric abateri se poate observa faptul că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având defecțiuni grave la sistemul de frânare și mecanismul de direcție. Totodată, din același istoric abateri rezultă că petentul a mai fost sancționat pentru producerea unui eveniment rutier dar și pentru multe alte contravenții.
Din raportul agentului constatator, raport de control tehnic în trafic, fișa istoric abateri,
coroborate cu cele consemnate în procesul verbal de sancționare contravențională, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului.
Probe: înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal contestat, întocmit de agent constatator din cadrul I.P.J. Dâmbovița, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment, avertisment și amendă în valoare de 630 lei. S-a dispus și reținerea permisului de conducere și a certificatului de înmatriculare.
S-a reținut în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat că la data de 31.10.2012, în jurul orelor 9,30, pe . Găești, a condus autoutilitara Aro cu nr._ și la controlul efectuat împreună cu reprezentanții RAR Dâmbovița s-a constatat că vehiculul are anvelope de alte dimensiuni, prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare – semnalizare (faza lungă și semnalizarea nu funcționau), prezenta defecțiuni grave la mecanismul de direcție (joc excesiv articulații direcție două bucăți).
Petentul a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție și a semnat acest act, fără obiecțiuni.
De asemenea, instanța constată că petentul a formulat plângerea contravențională în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând situația de fapt expusă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța apreciază plângerea petentului ca fiind neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, agentul constatator a indicat în mod corect textele de lege care prevăd și sancționează cele trei contravenții reținute în sarcina petentului, aplicând pentru primele două contravenții avertisment, iar pentru cea de-a treia amendă. Reținerea permisului de conducere și a certificatului de înmatriculare sunt de asemenea măsuri legale.
În drept, conform art. 148 pct. 16 din H.G. 1391/2006, se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: să circule având montate pe autovehicul anvelope cu alte dimensiuni ori caracteristici decât cele prevăzute in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori care prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita admisă.
Conform art. 100 alin. 1 pct. 6 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: conducerea (deci nu deținerea în proprietate) a unui autovehicul care are montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 11 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: circulația (deci nu deținerea în proprietate) cu un autovehicul, remorca sau tramvai cu defecțiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonora ori când acestea lipsesc.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai (deci nu de către proprietar) a următoarelor fapte: conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de politia rutiera împreuna cu specialiștii Registrului Auto Român.
Legat de susținerea petentului că nu este proprietarul autoturismului și deci nu trebuia să fie sancționat, deoarece nu a circulat decât 200 de m și nu putea să știe că vehiculul prezintă defecțiuni, instanța reține că în momentul în care un șofer ia hotărârea să conducă un autovehicul pe drumurile publice, indiferent dacă este proprietar sau nu, are anumite obligații, printre care și aceea de a verifica starea tehnică a mașinii. Faptul că petentul nu a procedat astfel îi este imputabil în totalitate, mai ales că, având în vedere gravele defecțiuni ale vehiculului, se putea oricând produce un accident de circulație pentru care vinovăția ar fi revenit desigur petentului, în calitate de conducător auto, nicidecum proprietarului. În plus, din textele de lege enunțate mai sus reiese foarte clar că, în privința tuturor celor trei contravenții reținute în sarcina petentului, subiect activ este conducătorul auto, iar nu proprietarul.
Declarația martorei propuse de petent este lipsită de relevanță, aspectele evidențiate de martoră nu pot duce la concluzia că se impune anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată prin propriile simțuri ale agentului constatator, fiind susținută și de raportul de control tehnic în trafic – care atestă cele menționate în procesul verbal contestat. De altfel, petentul a semnat acest raport de control tehnic în trafic, însușindu-și la acel moment cele inserate în cuprinsul său.
De asemenea, cele menționate în raportul de control tehnic nu pot fi răsturnate prin afirmațiile martorei audiate, care arată că „nu crede că mașina avea vreo defecțiune”. Faptul că ITP fusese efectuată cu câteva luni în urmă și nu s-au constatat nereguli nu are nicio relevanță în cauză, defecțiunile putând surveni și la o zi după efectuarea inspecției tehnice (de exemplu, mașina putea suferi un accident).
Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, este adevărat că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
Trebuie totuși precizat că niciuna dintre aceste garanții conferite petentului nu este absolută, nici prezumția de nevinovăție – care funcționează în anumite limite, raportat la specificul fiecărui caz în parte, dar nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei – întrucât ar reprezenta o povară excesivă și nejustificată
De remarcat că petentul nu contestă defecțiunile pe care le prezenta vehiculul, ci se limitează la a arăta că nu se face vinovat de aceste defecțiuni, nefiind proprietar, apărare pe care instanța a înlăturat-o mai sus.
Instanța mai reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, în prezenta cauză susținute și de un raport de control tehnic în trafic - are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legala a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Revenind la dreptul intern, instanța arată și că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, ceea ce înseamnă că însuși textul de lege permite efectuarea constatărilor prin propriile simțuri și le acordă forță probantă.
Având în vedere că procesul verbal contestat este susținut de raportul agentului constatator și de un raport de control tehnic în trafic, iar petentul nu dovedește în niciun fel că situația de fapt reținută este nereală, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptelor pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat.
De observat și fișa cu istoricul abaterilor, nefiind prima dată când petentul este sancționat pentru conducerea unui vehicul care prezintă defecțiuni grave, dar și pentru alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunile aplicate de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și constată că cele trei sancțiuni sunt legale și temeinice, fiind încadrate în limitele prevăzute de lege.
Analizând gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, acestea putând atrage atenția contravenientului asupra faptelor săvârșite și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea privind pe petentul N. G., cu domiciliul în Găești, ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. Dâmbovița
ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 31.10.2012 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 5.12.2013.
PREȘEDINTE:
M. M.
Grefier:
M. A. B.
Red. M.M. / Tehn. M.M.
EX. 4 / 10.01.2014
O.D.C.P. 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1050/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1359/2013.... → |
|---|
