Acţiune în constatare. Încheierea nr. 12/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 3017/121/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
INCHEIERE
Ședința publică din data de 12.06.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „acțiune in constatare” formulata de reclamanta ., cu sediul in Gohor, Gara B. nr.152,jud. G., in contradictoriu cu parata B. L. SA BUCURESTI, cu sediul in Piața A. I. nr.8, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul reclamantei, avocat A. C., in baza delegației de la dosar, lipsă fiind parata.
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se află judecata, și care învederează instanței că reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 1840 lei, conform ordinului de plată nr. 18/15.05.2013 de la dosar, după care;
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei G., invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că solicita respingerea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei G., motivat de faptul că, potrivit art. 10 alin. 4 C.pr. civ. raportat la art. 12 C.pr. civ., reclamanta poate să aleagă instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plătii.
Instanța respinge excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei G. invocată de parata, prin întâmpinare.
Instanța, in baza disp. art. 1591 alin. 4 C.pr. civ., verificându-si competenta se constată competentă material, teritorial si general să soluționeze prezenta cauză.
Instanța - având in vedere ca procedura de citare este legal îndeplinita,conform dispozițiilor art.134 C.pr.civ.,constata ca este prima zi de înfățișare si acorda cuvântul pe probe.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței ca solicita in dovedirea acțiunii încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar.
În temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat,instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței ca solicită admiterea acțiunii, în sensul de a se constata incidența cazului de forță majoră și, pe cale de consecință, să se aibă în vedere stinsă obligația reclamantei față de parată, fără cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE
Amâna pronunțarea cauzei la data de 20.06.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 12.06.2013.
Președinte, Grefier,
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR. 6477
Ședința publică din data de 20.06.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect „acțiune in constatare” formulata de reclamanta ., cu sediul in Gohor, Gara B. nr.152,jud. G., in contradictoriu cu parata B. L. SA BUCURESTI, cu sediul in Piața A. I. nr.8, ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 12.06.2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20.06.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2012 pe rolul Tribunalului G., sub nr._, reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta B. L., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate încetarea contractului de leasing financiar nr._ din 05.07.2008, cu exonerarea sa de la orice fel de plată către pârâtă, precum și obligarea acesteia să efectueze transferul de proprietate asupra autoturismului de îndată, fără obligarea societății reclamante să mai achite alte sume de bani.
În motivare, a arătat că în anul 2008 a încheiat cu pârâta contractul de leasing financiar menționat, iar în anul 2010 a învederat pârâtei că, prin admiterea cererii de completare dispozitiv formulată de S.C. AGROMEC B. S.A., în dosarul nr._, Curtea de Apel G. a decis asupra stării de forță majoră în care s-a aflat această societate, precum și firmele de grup, .. și .., respectiv a constatat existența cazului de forță majoră exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi, pentru întreaga activitate a reclamantei și a firmelor din grup.
Cu toate aceste, a precizat reclamanta, pârâta – creditoare a continuat executarea sa silită. La momentul încheierii contractului de leasing financiar, reclamanta a precizat că nu avea cunoștință de soluția pe care instanța urma să o dea peste aproape 2 ani, astfel încât, până la acest moment, deși cu greu, societatea și-a respectat obligațiile contractuale. Punerea în aplicare a hotărârii judecătorești, în viziunea reclamantei, ar fi însemnat restituirea de pârâtă a ratelor achitate pe toată această perioadă, însă reclamanta a precizat că este de bună credință, astfel încât a solicitat aplicarea deciziei doar de la momentul pronunțării acesteia, hotărârea fiindu-i opozabilă și pârâtei din prezenta cauză, în virtutea principiului opozabilității hotărârilor judecătorești.
În continuare reclamanta a analizat clauzele contractului de leasing încheiat cu pârâta, în sensul asimilării acestui contract cu unul de adeziune, făcând referire și la teoria impreviziunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1266 – 1269 N.C.civ., art. 1271 – 1272 din N.C.civ.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: decizia nr. 1335/17.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel G., contractul de leasing financiar nr._/15.07.2008, adresa nr. 135/27.05.2010 (f. 4-25, contractul cadru nr. C_385, proces – verbal, practică judiciară (f. 53-82).
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbre în cuantum de 39 lei (f. 30).
Legal citată, pârâta S.C. B. L. IFN S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului G., solicitând declinarea către Judecătoria Sectorului 3, de asemenea, excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind încetarea contactului de leasing și excepția neexecutării contractului, cu privire la capătul de cerere privind transferul dreptului de proprietate.
În motivare, a precizat că prin hotărârea Curții de Apel G. datează din data de 17.12.2009 și a arătat că a reprezentat un caz de forță majoră, seceta pedologică și atmosferică din vara anului 2003, astfel încât, o altă societate comercială, Agromec B. nu și-a putut îndeplini obligațiile legate de Convenția nr. 58/2003 încheiată cu D.G.F.P. G., astfel încât această hotărâre nu se poate răsfrânge cu privire la contractele de leasing încheiate ulterior.
A mai precizat pârâta că, relevant în speță, îl reprezintă faptul că contractul de leasing a fost încheiat la solicitarea expresă a reclamantei, utilizator, care s-a adresat în iulie 2008 cu o cerere de finanțare și, după analiza bonității financiare a acesteia, i s-a acordat finanțare pentru achiziționarea în sistem leasing a unui autoturism Mitsubishi, fiind încheiat contractul de leasing nr._/17.08.2008,pe o perioadă de 36 luni.
Pârâta a învederat că încheierea din 15.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel G. nu face referire la reclamantă, ci la ”firme din grup”, această noțiune juridică nefiind reglementată de legislația noastră.
A solicitat instanței, să observe că după perfectarea contractului de leasing, 17.08.2008, utilizatorul a avut capacitatea să achite ratele de leasing pentru o perioadă de aproximativ un an și jumătate, prezenta acțiune fiind formulată tocmai pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor asumate. Cazul de forță majoră, a precizat pârâta, trebuia să-i fie notificată în termen de 15 zile de la producerea evenimentului.
Cu privire la susținerile reclamantei referitoare la clauze abuzive, pârâta a menționat că acestea nu au nicio relevanță prin raportare la petitul acțiunii, încetarea contractului de leasing, ele fiind aplicabile numai contractelor de credit, contractul de leasing necuprinzând dobânzi penalizatoare, declararea contractului scadent sau inserarea riscului legislativ ori politic.
Pârâta a învederat că încetarea contractului de leasing intervenise la data de 11.02.2010, înainte de pronunțarea încheierii din data de 15.04.2010, când a fost emisă hotărârea de reziliere, având în vedere neplata ratelor de leasing nr. 16, 17, 18 și 19, existând la acel moment un sold de 13.725,66 lei, pe care utilizatorul l-a achitat ulterior, la data de 19.02.2010, recunoscând astfel debitul. De altfel, până la data de 15.04.2010, utilizatorul a înțeles să achite de bună – voie ratele de leasing 1-19, dispunând plăți în valoare totală de 101.571,99 lei, rezultând că nu a fost în incapacitate de plată atât de gravă.
Cu privire la teoria impreviziunii, invocată de reclamantă, pârâta a arătat că față de momentul contractării, iulie 2008, nu a intervenit nicio schimbare în ceea ce privește întinderea obligațiilor, nu au existat variații semnificative de curs valutar, putere de cumpărare, iar pentru un agent comercial, o rată de 513,19 euro+TVA (care a rămas neschimbată) nu reprezintă o obligație deosebit de oneroasă.
A mai precizat pârâta că reclamanta a folosit practic, din februarie 2010, ”gratuit” bunul care a făcut obiectul dosarului de leasing, iar acțiunea de față este formulată ca o reacție la demersul pârâtei de a-i trimite o simplă notificare prin care îi solicită să-i fie predat bunul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ., O.G. nr. 51/1997.
În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosar, hotărârea nr. 114/11.02.2010, contractul de leasing nr._/15.07.2008 (f. 40-52).
Prin sentința comercială nr. 1232 pronunțată în data de 25.06.2012, Tribunalul G., secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Pe rolul Judecătoriei G., prezenta cauza a fost înregistrată la data de 08.08.2012 sub nr._ .
Reclamanta a achitat diferență taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.840 lei (f. 29).
Reclamanta a formulat precizări, privind obiectul cererii sale, însoțite de înscrisuri, prin care a reluat,în esență motivele invocate în cererea introductivă (f. 12-26).
În ședința publică din data de 12.06.2013, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., invocată de pârâtă, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acel termen. La același termen de judecată, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., și a administrat, pentru părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
În fapt, la data de 17.08.2010, s-a încheiat între părți, pârâta în calitate de finanțator, iar reclamanta în calitate de utilizator, contractul de leasing nr._, având ca obiect autoturism Mitsubishi, pe o perioadă de 36 luni, rata lunară fiind în cuantum de 513,19 euro+TVA f. 41-49 – dosar Tribunal).
Reclamanta a achitat la termenele scadente ratele 1-19, respectiv o sumă totală de 101.571,99 lei.
La data de 15.10.2010, Curtea de Apel G. a admis cererea de lămurire și completare dispozitiv formulată de S.C. AGROMEC B. S.A., în dosarul nr._, și a constatat existența cazului de forță majoră exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi, pentru întreaga activitate a reclamantei și a firmelor din grup (f. 18-20 – dosar Tribunal). Anterior, prin decizia nr. 1335/17.12.2009, instanța a admis recursul declarat de S.C. AGROMEC B. S.A. și a constatat existența cazului de forță majoră (constând în calamitatea ce a distrus în proporție de 100% culturile, în vara anului 2003, ca urmare a secetei pedologice și atmosferice, fiind afectată întreaga producției a societății de grâu, orz, floarea soarelui și porumb) exonerator de răspundere în executarea Convenției nr. 58/2003, încheiată de această societate cu D.G.F.P. G. (f. 16-18).
Analizând actele si lucrările dosarului, in raport de excepția invocată de către pârâtă, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 137 alin 1 C.proc.civ., instanța se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si a celor de fond care fac de prisos analizarea in tot sau in parte a pricinii.
În fapt, în data de 17.08.2008 între reclamanta .., și pârâta B. L., s-a încheiat contractul de leasing nr._/15.07.2008, având ca obiect achiziția în sistem de leasing financiar a autoturismului marca Mitsubishi L 200, conform facturii proforma nr. M_/15.07.2008.
La data de 11.02.2010, pârâta B. L. INF S.A. a dispus încetarea contractului de leasing nr._/15.07.2008, ca urmare a neachitării ratelor de leasing nr. 16, 17, 18 și 19 rămânând un sold de 13.725,66 lei, pe care utilizatorul l-a achitat la data de 19.02.2010. Până la acea dată, reclamanta a achitat suma de 101.571,99 lei, reprezentând ratele de leasing 1-19.
În drept, instanța reține că, în ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii civile, instanța reține că interesul de promovare a oricărei cereri reprezintă o astfel de condiție esențială, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, ce trebuie să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală .
În cauza de față, folosul practic urmărit de reclamant prin capătul de cerere privind încetarea contractului de leasing financiar nr._/2008 îl reprezintă tocmai încetarea producerii efectelor juridice ale contractului de leasing financiar nr._/2008.
Potrivit art. 11 alin. 5 lit. g) din contractul încheiat între părți, locatorul poate rezilia contractul, de plin drept, fără nicio formalitate prealabilă, fără punerea în întârziere și fără intervenția instanței de judecată, în situația întârzierii integrale timp de 30 de zile lucrătoare a unei rate de leasing, a unei prime de asigurare sau a oricărei obligații de plată prevăzute în contract.
Luând în considerare aceste considerente, instanța constată că reclamantul nu poate dobândi nici un folos practic prin promovarea acestui capăt de cerere, prin care urmărește obținerea unei hotărâri judecătorești care să pronunțe încetarea contractului de leasing financiar nr._/2008, întrucât acesta a încetat la data de 11.02.2010, ca urmare a hotărârii de reziliere având în vedere neplata ratelor de leasing nr. 16, 17, 18 și 19.
Față de aceste aspecte, instanța urmează a admite excepția lipsei de interes, privind capătul de cerere privind încetarea contractului de leasing financiar nr._/2008 și pe cale de consecință va respinge ca lipsit de interes acest capăt de cerere.
Analizând actele si lucrările dosarului, in raport de celelalte capete de cerere, instanța retine următoarele:
În data de 17.08.2008 între reclamanta .., și pârâta B. L., s-a încheiat contractul de leasing nr._/15.07.2008, având ca obiect achiziția în sistem de leasing financiar a autoturismului marca Mitsubishi L 200, conform facturii proforma nr. M_/15.07.2008.
La data de 11.02.2010 prin hotărârea pârâtei (f. 40 – dosar Tribunal), s-a dispus rezilierea contractul de leasing nr._/15.07.2008 ca urmare a neplății ratelor de leasing nr. 16, 17, 18 și 19, existând la acel moment un sold de 13.725,66 lei, pe care utilizatorul l-a achitat ulterior, la data de 19.02.2010, recunoscând astfel debitul.
Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2012 pe rolul Tribunalului G., sub nr._, reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta B. L., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la efectuarea transferului de proprietate asupra autoturismului de îndată, fără obligarea societății reclamante să mai achite alte sume de bani.
În drept, conform dispozițiilor art. 969 Cod civil, contractele legal încheiate sunt obligatorii pentru părți având forță juridică similară unei legi.
Astfel, prevederile contractuale stabilite de părți în cuprinsul contractului de leasing nr._/15.07.2008 guvernează raporturile dintre părți și urmează a stă la baza soluționării prezentului litigiu dedus judecății.
Ele trebuie executate cu bună credință având în vedere și dispozițiile art. 1073 Cod civil, potrivit căreia creditorul are dreptul la executarea întocmai a obligației de către debitor, iar în caz contrar are dreptul la despăgubiri.
În cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv.
Potrivit art. 7 din contractul de lesing nr._/15.07.2008 ca urmare a rezilierii contractului, utilizatorul se obligă să restituie locatorului autovehiculul în aceeași stare tehnică și funcțională avută la data preluării, mai puțin uzura aferentă exploatării normale a autovehiculului în termen de 3 zile de la data rezilierii. De asemenea, potrivit art. 8, în cazul returnării autovehiculului, utilizatorul nu poate revendica restituirea plăților efectuate până în acel moment sau părți din ele, acestea fiind considerate în baza prezentului contract ca reprezentând contravaloarea posesiei și folosinței autovehiculului.
Contractul de leasing nr._/15.07.2008 a încetat ca urmare a atitudinii culpabile a reclamantei constând în neplata ratelor de leasing nr. 16, 17, 18 și 19 pe care le-a achitat ulterior, potrivit hotărârii Directorului B. L. IFN S.A. din data de 11.02.2010 (f. 40).
Mai mult, valoarea totată a autoturismului marca Mitsubishi ce făcea obiectul contractului de leasing a fost de 23.391 euro, valoarea finanțată de locator, de 16.373,70 euro, fiind împărțită în 36 rate lunare egale, rata lunară fiind în cuantum de 513,19 euro+TVA (f. 41).
La momentul rezilierii culpabile a contractului de leasing, reclamanta datora un număr de 20 rate lunare de leasing, achitând ulterior ratele 16, 17, 18 și 19. Obligația de plată a ratelor nr. 16, 17, 18 și 19 incumbă reclamantei ca urmare a dispozițiilor art. 8 din contractul de leasing.
Față de prevederile art. 7 din contractul de leasing, ce se impun părților cu forța legii în baza art 969 Cod civil, potrivit cărora, ca urmare a rezilierii contractului, autotorismul revine în posesia finanțatorului fără nicio obligație din partea acestuia, precum și față de faptul că reclamantul a achitat doar 19 rate de leasing, instanța constată că transferul de proprietate asupra autoturismului fără obligarea societății reclamante să mai achite alte sume de bani nu poate fi dispusă.
În privința susținerilor reclamantei privind intervenirea fortei majore, instanța reține că acest motiv nu poate fi avut de instanță în vedere pentru următoarele considerente.
Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil care conduce la exonerarea de răspundere contractuală a debitorului respectiv a reclamantului în cauză.
Din simpla analiză a susținerilor reclamantei, instanța reține că prin sentința civilă nr. 1335/17.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, Curtea de Apel G. a decis, în contradictoriu cu DGFP G., asupra stării de forță majoră în care s-a aflat S.C. AGROMEC B. S.A. precum și firmele din grup pentru perioada 2003 la zi. Ulterior, prin încheierea din data de 15.04.2010, Curtea de Apel G. a admis cererea de lămurire și completare dispozitiv și a constatat existența cazului de forță majoră exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi, pentru întreaga activitate a reclamantei și a firmelor din grup (f. 18-20 – dosar Tribunal)
Evenimentul exonerator de răspundere - seceta pedologică și atmosferică din vara anului 2003 - exista la momentul încheierii contractului de leasing nr._/15.07.2008 și astfel una din condițiile primordiale a intervenirii forței majore nu este îndeplinită.
Astfel, la momentul formulării cererii de angajare a contractului de leasing, părțile cunoșteau existența secetei pedologice și atmosferice din vara anului 2003 și, la momentul contractării contractului, au analizat efectul pe care această cauză l-ar avea situației financiare a debitorului.
Mai mult, existența cauzei exoneratoare a fost dispusă într-un dosar introdus în anii anteriori angajării creditului de leasing, fără a se asigura condițiile de contradictorialitate cu pârâta din prezenta cauză și față de un grup de firme din care nu s-a făcut dovada că face parte și reclamanta din prezenta cauză.
În consecință, față de data încheierii contractului de leasing (2008), data evenimentului exonerator de răspundere (2003) și data introducerii cererii privind constatarea forței majore (2009-2010), instanța reține că nu pot fi luate în considerare susținerile reclamantei privind existența unui eveniment pe care nu l-a putut prevedea și care i-a afectat situația financiară în mod inevitabil.
În privința modului în care cauza de forță majoră ar fi putut afecta situația financiară, instanța observă că reclamanta a achitat ratele de leasing în perioada 2008 – 2010 în mod liber și fără a invoca în această perioadă seceta pedologică și atmosferică din vara anului 2003.
Față de cele considerentele expuse mai sus, instanța reține că cererea introductivă a reclamantei este neîntemeiată și pe cale de consecință va urma a respinge această acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția lipsei de interes, privind capătul de cerere privind încetarea contractului de leasing financiar nr._/2008, formulat de reclamanta .., cu sediul in Gohor, Gara B. nr.152,jud. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. L. IFN S.A., cu sediul in Piața A. I. nr.8, ..
Respinge, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind încetarea contractului de leasing financiar nr._/2008.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. L. IFN S.A., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dact. GNC /Dact.ACN
4 ex./15.07.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 09/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 7357/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
