Plângere contravenţională. Sentința nr. 5622/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5622/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2472/233/2012
Dosarul nr._
Operator de date cu caracter personal nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5622
Ședința Publică din data de 30.05.2013
Președinte – O. B.
Grefier - C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe petenta S.C. D. ȘI R. S.R.L. și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ G., având ca obiect „plângere contravențională” la procesul-verbal de contravenție . nr._/12.01.2012.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 23.05.2013 și 30.05.2013 când, în urma dezbaterilor avute, a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.02.2012 sub nr._, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și a solicitat anularea procesului – verbal contestat și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la momentul controlului efectuat de ITM la punctul de lucru al societății din ., nr. 37B, în data de 04.01.2012, se aflau un număr de 3 salariați, care aveau contracte de muncă încheiate în mod legal precum și 2 persoane, numiții B. M. și Z. I., veniți în acea zi pentru a discuta o eventuală angajare, fără însă a lucra în cadrul societății.
În drept, petenta a invocat prevederile OG nr. 2/2000.
În susținerea plângerii sale, petenta a anexat o copie după procesul verbal atacat (filele 4-5).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă, relatând starea de fapt și modul în care petenta a fost sancționată pentru că a primit la muncă 2 persoane fără a le fi încheiat contracte de muncă, invocând împrejurarea că procesul verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit, pe baza declarațiilor persoanelor primite de petentă la muncă și pentru care a fost sancționată.
A precizat intimata și faptul că cele două persoane primite la muncă de către petentă, deși aceasta afirmă că nu prestau activitate în cadrul societății, în mod real își cunoșteau colegii, ceea ce denotă faptul că lucrau în mod real la acel punct de lucru.
A menționat intimata că petenta avea obligația încheierii unui contract de muncă pentru cele două persoane chiar dacă erau doar în perioadă de probă și că oricum, ulterior controlului, pentru Z. I., petenta a încheiat un contract de muncă abia la data de 01.02.2012, iar pentru B. M., nu a mai încheiat niciodată contract de muncă deși i s-a impus această obligație ca măsură în urma controlului din 04.01.2012.
Intimata a învederat și faptul că deși a invitat la sediul său pe reprezentantul legal al petentei pentru data de 05.01.2012, pentru a prezenta mai multe înscrisuri inspectorilor ITM, nu s-a prezentat nimeni din partea societății.
A invocat petenta că întreaga procedură de sancționare a respectat toate prevederile legale în vigoare, cuprinse în HG 1377/2009, inclusiv prin completarea de către aceste persoane a fișelor de identificare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului Muncii, ale OG nr. 2/2001, ale HG nr. 161/2006 și ale HG nr. 1377/2009.
În susținerea apărărilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei: fișele celor două persoane B. M. și Z. I., procesul verbal de control, cu anexele aferente, procesul verbal de sancționare și anexele acestuia, fișele de identificare completate de cele două persoane care lucrau fără forme legale la punctul de lucru al petentei, procesul verbal de afișare a sancțiunii (filele 18-30).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu audierea a doi martori, cele două persoane identificate la lucru la punctul de lucru al petentei la 04.01.2012, însă la termenul din 16.05.2013, a constata imposibilitatea obiectivă de audiere a celor doi, după ce fuseseră citați cu mandat de aducere și nu fuseseră găsiți la domiciliu, fiind plecați din localitate pe o durată nedeterminată.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 1 pct.1 și 3 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentă pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.01.2012 petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit.e din Legea nr. 53/2003, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și cu avertisment în temeiul art. 7 alin. 1 din HG nr. 500/2011 pentru încălcarea prevederilor art. 9 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011.
Agentul constatator a reținut că, la data de 04.01.2012 orele 13.30, a fost efectuat un control la punctul de lucru al . SRL din G., ., nr. 11, Restaurant Pitt’s unde au fost depistați numiții Z. I. și B. M., care desfășurau activități specifice restaurantelor, respectiv bucătar și barman, în beneficiul acestei societăți,fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă. Din fișele de identificare scrise de cei doi rezulta că B. M. lucrează din 04.01.2012, iar Z. I. lucrează din 31.12.2011. S-a mai constatat de asemenea că pentru aceste persoane, angajatorul nu a transmis elementele de identificare către Registrul Electronic de Evidență a Salariaților – REVISAL.
Cu privire la această stare de fapt, petenta a prezentat o altă versiune, în sensul că cele două persoane nu prestau activități la punctul de lucru, aflându-se acolo doar pentru a discuta o eventuală angajare.
Petenta însă nu a administrat nici o probă în dosar care să confirme ipoteza sa asupra stării de fapt.
În drept, potrivit art. 16 din Legea nr._,contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, iar obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Totodată, în sensul art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal de către agenții constatatori din cadrul intimatei ca urmare a constatării directe a contravenției de către aceștia.
Cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al societății petente au fost identificate 2 persoane care au arătat în fișele de identificare arătând că prestează activitate în cadrul societății, Z. I. ca și bucătar de la data de 31.12.2011, cu normă întreagă, iar B. M. ca și barman, din 04.01.2012, cu normă întreagă de 8 ore pe zi, fără a fi semnat contract individual de muncă și fără a fi negociat un salariu (filele 24-25).
Potrivit susținerilor petentei, aceste persoane se aflau în punctul de lucru la momentul controlului pentru a discuta o eventuală angajare, însă această versiune nu se coroborează cu observațiile inspectorilor intimatei și nici cu declarațiile celor 2 persoane, consemnate în fișele de identificare.
Mai mult, din evidențele intimatei, rezultă că, în pofida celor dispuse de organul constatator prin procesul verbal de control, petenta nu a încheiat niciodată un contract individual de muncă pentru B. M., iar pentru Z. I., a încheiat contract de muncă la 01.02.2012, relația laborală luând sfârșit la 01.05.2012.
Cele două persoane nu au putut fi audiate în mod direct de către instanța de judecată, astfel că se va da eficiență celor consemnate în fișele de identificare, care au fost redactate și semnate de cei doi lucrători.
Date toate argumentele mai sus reținute, instanța va reține că prestarea de către numiții B. M. și Z. I. de activități specifice activității de restaurant la data de 04.01.2012 la la punctul de lucru al petentei din G., . nr. 11, s-a făcut fără o formă legală de angajare, respectiv contract individual de muncă încheiat înaintea începerii raporturilor de muncă.
În aceste condiții, instanța va reține că prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată prin nici o probă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenientei, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar, în sensul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța hotărăște și asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și „se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Cu referire la cauza de față, se va avea în vedere că sancțiunea a fost aplicată în limitele indicate de textul normativ, în cuantumul minim prevăzut de acesta și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, așa cum a fost descrisă aceasta în procesul – verbal contestat.
Pe de altă parte, vor fi avute în vedere consecințele negative ale faptei săvârșite, respectiv privarea persoanelor angajate de anumite drepturi, în contextul în care în domeniul alimentației, acest fenomen este de o amploare deosebită.
În consecință, constatând că, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului – verbal contestat, iar cele reținute de agentul constatator sunt confirmate prin probele administrate în cauză, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL, cu sediul în G., .. 16, ., jud. G., în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ G., cu sediul în G., ., nr. 46A, jud. G..
Menține ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție atacat, având . nr._ întocmit la data de 12.01.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.BO/tehnored.DC
5 ex./02.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5600/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6973/2013.... → |
|---|
