Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 16209/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința din Camera de Consiliu de la 06 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S.C. G. S. Energy România S.A. – prin mandatar COFACE ROMANIA Credit Management Services S.R.L împotriva pârâtului V. B. V. având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La strigarea cauzei nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art. 1029 alin. 9 NCPC, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra excepției prescripției invocate din oficiu la termenul din 16.10.2013 și asupra fondului.
INSTANȚA
Analizând probele administrate în cauză, constată următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 04.09.2013 la Judecătoria G. sub nr._, reclamanta S.C. G. S. Energy Romania S.A., prin mandatar COFACE ROMANIA Credit Management Services S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul V. B. V. a solicitat instanței ca pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă” să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 4696,10 lei reprezentând, contravaloarea facturilor emise de reclamantă pentru serviciile prestate pârâtei și 181,59 lei penalități de întârziere. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta acțiune.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale, în baza cărora reclamanta a furnizat pârâtului gaze naturale, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, însă pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora, deși avea această obligație, conform clauzelor contractuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 NCPC.
Reclamanta a menționat că nu dorește ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Au fost anexate, în copie certificată, înscrisuri: procură specială, extras de cont, fișa de calcul a majorărilor, facturi fiscale (f.9-26).
Cererea a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (f. 2).
Pârâtul, deși legal informat, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 NCPC, despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat un răspuns.
În ședința camerei de consiliu din 16.10.2013, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 2040,01 lei reprezentând debit principal și cu privire la suma de 229,80 lei și a citat părțile pentru a se pune în discuția lor excepția invocată.
La termenul din 06.11.2013, instanța a încuviințat în temeiul art. 258 rap. la art. 255 NCPC și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în baza contractului – cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici nr._/2009 reclamanta a furnizat pârâtului gaze naturale în perioada 24.12.2009 – 25.08.2011, pentru care a emis facturile fiscale atașate la dosar la filele 15-26.
Pârâtul nu a achitat contravaloarea acestor facturi, fapt pentru care reclamanta a calculat și majorări de întârziere.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. Pr. Civ, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată din oficiu, instanța o va admite în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Decr. 167/1958, în vigoare la data încheierii contractului dintre părți și a scadenței facturilor emise în perioada 24.12._10, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar art. 3 stabilește acest termen general la 3 ani.
Instanța constată că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat suma de 4696,10 lei, aferentă facturilor fiscale emise în perioada 24.12.2009 – 25.08.2011, în condițiile în care suma de 2040,01 lei, menționată în facturile emise în perioada 24.12.2009 – 24.06.2010, au devenit scadente cel mai târziu la data de 26.07.2010, cu mai mult de 3 ani înainte de formularea prezentei acțiuni.
De asemenea, se poate observa că nu au fost identificate plăți făcute de debitoare care întrerupă cursul prescripției, astfel că termenul de prescripție general de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decr. 167/1958, este împlinit cu privire la această sumă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamanta a solicitat penalități în cuantum de 181,59 lei, deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că penalitățile sunt în cuantum de 229,80 lei. Oricum, potrivit tabelului depus la filele 13-14 din dosar, toate aceste penalități sunt calculate pentru perioada 16.05.2008 – 20.08.2010, deci în mod evident cu mai mult de 3 ani în urmă.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește suma de 2040,01 lei reprezentând debit și suma de 181,59 lei reprezentând penalități și va respinge ca prescrise aceste pretenții.
În ceea ce privește fondul cauzei, pentru contravaloarea facturilor scadente în perioada 27._-26.09.2011, în cuantum de 2607,88 lei, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 969 alin. 1 Cod Civil 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 Cod Civil 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Instanța reține că deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 2607,88 lei.
Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 Cod Civil 1864.
Pârâtul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din Cod Civil 1864, astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada de către reclamantă a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 2607,88 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate.
Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între părți, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte, și fiind îndeplinit în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că pretențiile societății reclamante sunt în parte întemeiate și, în baza art. 969 și art. 1073 Cod Civil 1864, respectiv art. 1516 alin. 1 și art. 1030 NCC, va admite în parte cererea formulată de aceasta și va obliga pârâtul la plata sumei de 2607,88 lei, reprezentând debit principal - contravaloarea serviciilor prestate, urmând a respinge ca prescrise pretențiile privind suma de 2040,01 lei reprezentând debit și suma de 181,59 lei reprezentând penalități.
În baza art. 1031 NCPC, instanța va dispune obligarea pârâtului, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 100 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte excepția prescripției dreptul la acțiune invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. G. S. Energy România S.A., CUI RO13090222, J_ , – prin mandatar COFACE ROMANIA Credit Management Services S.R.L., cu sediul in București, Calea Floreasca nr.39, ., în contradictoriu cu pârâtul V. B. V., CNP_, cu domiciliul în G., ., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2607,88 lei reprezentând debit principal.
Respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 2040,01 lei reprezentând debit principal scadent până la 26.07.2010 și a sumei de 181,59 lei reprezentând penalități.
În baza art. 1031 alin. 1 NCPC, obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Executorie de drept cu privire la pretențiile admise.
Numai cu drept de apel, în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/07.11.2013 .>
| ← Partaj judiciar. Încheierea nr. 04/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5575/2013.... → |
|---|
