Contestaţie la executare. Sentința nr. 7798/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7798/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 5533/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 7798
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
PREȘEDINTE A. T.
Grefier A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de contestator M. R. în contradictoriu cu intimat S. S.R.L.PRIN REPREZENTANT LEGAL S.C. KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L., având ca obiect „contestație la executare”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 26.08.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 02.09.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2013, sub nr._, contestatoarea M. R., în contradictoriu cu intimatul S. S.A.R.L. prin reprezentant convențional, a formulat contestație la executare împotriva somației emise la data de 14.02.2013 de către B. Placinta A. M. în dosarul de executare nr. 20/2013.
În motivare, arată că la data de 14.02.2013 contestatoarea a primit o somație prin care i s-a comunicat faptul că trebuie să achite suma de 51.453, 97 lei în baza contractului de credit bancar nr._ din data de 02.11.2007 emis de BCR.
A invocat excepția lipsei calității de reprezentant, respinsă la termenul din data de 10.06.2013, dar și excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită întrucât contractul de credit a fost încheiat la data de 02.11.2007 iar din acel moment subsemnata nu a plătit decât câteva rate lunare întrucât atât ea cât și soțul acesteia au rămas fără loc de muncă. Din anul 2008, de când întreaga sumă a devenit exigibilă ca urmare a neachitării ratelor lunare și până la formularea cererii de încuviințare a executării silite în data de 14.01.2013 au trecut mai mult de 3 ani.
Contestatoarea mai apreciază că în ceea ce privește clauzele prevăzute de art. 5,6,9 din Contract și art. 2.6,2.10.1, 2.11.a, 2.10.a., 2.11.b, 3.3, 3.4, 3.7, 3.8, 7.4, lit. h, 8.4. din Condițiile Generale de creditare, ele pot fi considerate abuzive întrucât niciuna dintre clauze nu a fost negociată de părți, acesta fiind un contract cadru.
În drept, contestația a fost motivată pe dispozițiile art. 399, Legea 193/2000.
În susținerea cererii formulate, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A invocat excepția tardivității și excepția netimbrării pe care instanța le-a respins la termenul din data de 10.06.2013 pentru considerentele menționate în încheierea de la acea dată.
La termenul din data de 10.06.2013 a completat cererea de chemare în judecată precizând că cesiunea de creanță încheiată la data de 05.01.2011 între BCR și S. S.A.R.L este atinsă de nulitate absolută întrucât creanța cesionată nu are caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă. A mai precizat contestatoarea că cesiunea de creanță nu este opozabilă întrucât aceasta nu i-a fost notificată.
La dosar a fost anexat dosarul de executare nr. 20/2013 al B. Placinta A. M..
Contestatorul a timbrat cererea cu 194 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La termenul din data de 10.06.2013 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Instanța va soluționa în prealabil cererea prin care se solicită constatarea caracterului abuziv întrucât de acest capăt de cerere depinde și modul de soluționare a contestației la executare.
Potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din aceeași Lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit alin. 1 din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive aprobată prin Anexa nr. 1 a Legii nr. 193/2000, republicată, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
(…)
p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului;
Prevederile lit. p nu se opun clauzelor de indexare a prețurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiția ca metoda prin care prețurile variază să fie descrisă în mod explicit.
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
Rezerva prevăzută de Lista anexă, conform căreia o clauză de modificare a prețului contractului este permisă atunci când metoda prin care variază prețurile este descrisă explicit, nu este aplicabilă, deoarece clauza examinată nu indică criterii concrete și obiective de calcul a noii dobânzi, ci face referire la ”costul resurselor de creditare”.
Clauza prevăzută în art.2.10.a și 2.10.d nu precizează expres cum și cu cât se poate modifica rata dobânzii. Banca nu definește ”dobânda de referința variabila” și nici nu arată din ce este compus ”costul resurselor de creditare” în cazul modificării indicatorului de referință, respectiv EURIBOR întrucât moneda creditului este EURO.
Sintagma este vagă, generală și este susceptibilă de a crea confuzii asupra înțelesului ei. Faptul că noua dobândă se comunică împrumutatului nu este de natură a satisface cerințele ce se desprind din listă, deoarece comunicarea nu echivalează cu un acord prealabil al împrumutatului.
În ceea ce privește clauza de la art. 5 și 6 din Condițiile speciale se poate concluziona că nu este abuzivă, chiar dacă modul de calcul al dobânzii curente are la bază o dobândă de referință variabilă și revizuibilă semestrial față de care intimata nu face precizări legate de modul de calcul al acesteia, întrucât cuantumul acestor dobânzi au fost individualizate la nivelul procentual de 12,3% - dobândă curentă, respectiv 18,64% - dobândă anuală efectivă.
Față de clauza prevăzută la art. 3.3 din Condițiile Generale de Creditare, referitoare la comisionul de rambursare în avans instanța apreciază că nu este o clauză abuzivă întrucât urmare a rambursării anticipate banca este privată de veniturile obținute ca urmare a perceperii dobânzii, prin această modalitate asigurându-se o recuperare parțială a profitului.
Referitor la clauza prevăzută 3.7 din Condițiile Generale de Creditare se poate concluziona că și aceasta este o clauză abuzivă întrucât banca își rezervă dreptul de a modifica unilateral nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar bancare, termeni care, în opinia instanței, sunt prea generali și vagi, și care conferă dreptul băncii de a modifica foarte ușor nivelul acestor comisioane.
În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 3.8 din Condițiile Generale de Creditare, referitoare la comisionul de urmărire riscuri instanța reține că așa cum în mod corect se arată în punctul 17 al considerentelor Directivei 93/13/CEE din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, la aprecierea bunei-credințe, trebuie acordată o atenție deosebită forței poziției de negociere ale părților iar condiția de bună-credință este îndeplinită de comerciant atunci când aceasta acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese legitime trebuie să țină seama.
Or, în cazul de față, reiese faptul că pârâta, prin atitudinea și încasarea „comisionului de risc” intră în sfera abuzului de poziție față de consumatori, deoarece cuantumul comisionului de risc, având în vedere condițiile de percepere și destinația sa, nu este echivalentul vreunui serviciu prestat de către Bancă. În fapt, acest comision maschează o dobândă curentă a pârâtei, producând în beneficiul acesteia a unui venit nejustificat, suplimentar profitului aferent împrumutului și care ar trebui realizat doar prin perceperea dobânzii curente. Aceeași situație este valabilă și în cazul clauzei prevăzute de art. 3.9 din Condițiile Generale de Creditare, privitoare la comisionul de administrare.
Față de precizarea că a intervenit prescripția executării silite instanța apreciază că această afirmație nu este sprijinită de probe în condițiile în care din adresa înaintată de către bancă reiese că ultima plată a fost efectuată la data de 02.01.2010, termenul de prescripție începând să curgă abia de la această dată, putându-se considera că cererea fost introdusă în termenul legal.
Se constată că între B.C.R., în calitate de cedent și S.C. S. S.A.R.L. în calitate de cesionar a intervenit un contract de cesiune de creanță prin care cedentul a transferat cesionarului creanța pe care aceasta o avea împotriva contestatorilor (f.41-48).
De asemenea, la dosar a fost depusă împuternicirea prin care creditoarea . mandatat . (f. 39,40).
Cesiunea de creanță realizată de către împrumutător a fost înregistrată în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, potrivit dovezilor atașate la dosar, fiind transmisă calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.
Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanță se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților. Consimțământul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune.
Cu toate că cesiunea de creanță își produce efectele între cedent și cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei față de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcută în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoștința debitorului persoana noului creditor și clauzele esențiale ale contractului de cesiune.
Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicității cesiunii constă în acceptarea ei de către debitor printr-un înscris autentic. Acceptarea printr-un act sub semnătură privată face opozabilă cesiunea creanței numai față de debitorul cedat, nefiind opozabilă celorlalți terți.
Între părți, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-și natura civilă sau comercială, cu toate accesoriile și garanțiile ei.
Față de terți, cesiunea de creanță produce efecte în sensul că le este opozabilă numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț față de contractul de cesiune, debitorul cedat poate să ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 C.civ., chiar dacă se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea față de debitorul cedat începe să-și producă efectele din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, si anume de la data notificării făcută prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată. Astfel, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului, conform art. 1395 C.civ. Dacă cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apăra împotriva cesionarului invocând dovezile de plată obținute de la cedent, cu condiția ca acestea sa aibă o dată anterioară notificării sau acceptării. Așadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a făcut cesiune, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a plătit cedentului după ce s-a făcut cesiunea, el va fi liberat de obligație dacă plata a fost făcută înainte de notificare ori de acceptare. Deși cesiunea de creanță intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dăuna acestui debitor, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat, etc.
Înainte de notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat va putea opune cesionarului și compensația pe care o putea opune cedentului. De asemenea, în situația în care cedentul l-a iertat de datorie înainte de îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 1393 C.civ., acest act va fi valabil chiar și atunci când s-a încheiat cu titlu gratuit. Din momentul în care au fost îndeplinite formalitățile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului și, prin urmare, nu mai poate plăti valabil cedentului. În situația în care cesiunea devine opozabilă debitorului prin acceptare, indiferent de forma, compensația care a operat deja față de cedent, potrivit art. 1149 C.civ, nu mai poate fi invocată împotriva cesionarului. În literatura juridica s-a arătat că legea presupune că prin acceptarea cesiunii s-a renunțat implicit la invocarea beneficiului compensației legale și astfel, debitorul înțelege să facă plata către cesionar.
Toate precizările de mai sus conduc la concluzia că, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanță de către debitorul cedat nu are nicio influență asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar și a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/și cesionarul.
Practic, cât timp debitorul cedat nu realizează vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanșată de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers și ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care și-a asumat-o față de creditorul inițial.
Având în vedere argumentele de mai sus, instanța va admite în parte contestația la executare, va constata caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în art. 2.10.a, 2.10.d, 3.7, 3.8, 3.9 din Condițiile Generale de Creditare ale Contractului_/02.11.2007, va dispune nulitatea acestora și va dispune în consecință recalcularea dobânzii la nivelul existent la data încheierii convenției, respectiv 18,64% precum și exonerarea de la plata sumei de 914,76 lei reprezentând comisioane restante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestator M. R., domiciliată în localitatea G., ., ., județul G., în contradictoriu cu intimat S. S.R.L.PRIN REPREZENTANT LEGAL S.C. KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în Sector 3, București, Calea Moșilor, nr. 51, ., județul G., având ca obiect „contestație la executare”.
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în art. 2.10.a, 2.10.d, 3.7, 3.8, 3.9 din Condițiile Generale de Creditare ale Contractului_/02.11.2007.
Dispune anularea clauzelor prevăzute în art. 2.10.a, 2.10.d, 3.7, 3.8, 3.9 din Condițiile Generale de Creditare ale Contractului_/02.11.2007, având în vedere caracterul abuziv al acestora.
Dispune recalcularea dobânzii solicitate, la nivelul existent la data încheierii convenției, respectiv 18,64% precum și exonerarea de la plata sumei de 914,76 lei reprezentând comisioane restante.
Anulează formele de executare întreprinse și dispune continuarea executării pentru sumele rezultate în urma reefectuării calculului dobânzii.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.09.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Teh AT/Red ACB/05,09.2013/4ex
Comunicat 2 ex/
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Încheierea nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
