Acţiune în constatare. Încheierea nr. 21/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1310/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Completul compus din:
Președinte – C.-M. V.
Grefier – F. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare” privind pe reclamanții S. C. M. și S. A. J. la C.. AV. ȚAPLIUC G., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții asistați de reprezentant convențional, av. Țapliuc G. cu împuternicire avocațială la dosar (f.31), și pârâta prin av. V. M., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar (f.32).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință face referatul cauzei de pe actele existente la dosar, conform art. 104 alin 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care;
În temeiul prevederilor art. 221 Cod proc. civ. instanța procedează la luarea separată a interogatoriilor reclamanților.
Nu mai sunt alte solicitări.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
D-na av. Țapliuc C. pentru reclamanți, depune la dosar chitanțele pentru suma totală de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat și concluzii scrise prin care solicită admiterea acțiunii așa cum au fost formulată, să se constate caracterul abuziv al clauzelor supuse analizei judecătorești, urmând să se dispună anularea acestora din cuprinsul convenției de credit și restituirea către reclamanți a sumei totale încasată de pârâtă cu titlu de „comision de risc” începând cu data de 13.07.2007 și până la zi, actualizată cu dobânda legală precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, onorariu de avocat).
Reprezentantul convențional al pârâtei, solicită amânarea cauzei pentru a putea depune note de concluzii scrise și solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată și să se constate capătul de cerere din acțiune privitor la constatarea caracterului abuziv al prevederilor cuprinse în Secțiunea 10 „Costuri suplimentare” ca rămas fără obiect.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru deliberare, pentru a studia înscrisurile existente la dosarul cauzei precum și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise;
Văzând și dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 28 mai 2013.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.05.2013.
Președinte Grefier
Judecător C.-M. V. F. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Completul compus din:
Președinte – C.-M. V.
Grefier – F. M.
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 4 iunie 2013.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2013.
Președinte Grefier
Judecător C.-M. V. F. M.
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 11 iunie 2013.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.06.2013.
Președinte Grefier
Judecător C.-M. V. F. M.
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 18 iunie 2013.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.06.2013.
Președinte Grefier
Judecător C.-M. V. F. M.
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 21 iunie 2013.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2013.
Președinte Grefier
Judecător C.-M. V. F. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6534
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte – C.-M. V.
Grefier – F. M.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare” privind pe reclamanții S. C. M. și S. A. J. la C.. AV. ȚAPLIUC G., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 21 mai 2013 care face parte integrantă din prezenta instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanții S. C.-M. si S. A.-J. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI – SUCURSALA G., prin reprezentant legal, să pronunțe o hotărâre prin care să constate caracterul abuziv si să dispună anularea partială a conventiei de credit cu privire la clauzele prevazute la art. 3 lit. d din Condițiile Speciale, art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art.3.5 din Condițiile Generale, art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale, secțiunea 10 din Condițiile Generale din convenția de credit nr._/13.07.2007 și să oblige pârâta la restituirea catre reclamanti a sumelor achitate lunar cu titlu de comision de risc, în cuantum de 3.759,59 franci elvetieni (CHF) începând cu data de 13.07.2007 până la zi, împreună cu dobanda legală. Au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, au arătat că la data de 13.07.2007 s-a încheiat un contract de credit între părți, cu clauze prestabilite de catre parata.
Potrivit art.3 lit.a din contract, s-a stabilit o dobanda fixa iar potrivit art. 3 lit. d, banca si-a rezervat dreptul de a modifica dobânda, dacă vor apărea modificări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii.
Au aratat că o astfel de clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul ca ofera bancii dreptul de a revizui rata dobanzii fara ca noua rata sa fie negociată cu clientul. Rezulta ca aceasta clauză este abuziva, întrucat contravine prevederilor art.1 lit.a din Anexa la Legea nr.193/2000.
De asemenea, sunt abuzive și clauzele prevăzute de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art.3.5 din Condițiile Generale, care stabilesc plata unui comision de risc de 0,15% aplicata la soldul creditului, deoarece contractul nu stabilește care este riscul pentru care se plătește comisionul.
Clauzele prevăzute de art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale sunt abuzive deoarece nu determină clar condițiile când este declarat scadent anticipat creditul și fac referire la alte contracte de credit care nu au legătură cu contractul de față. Clauzele secțiunii 10 din Condițiile Generale sunt abuzive pentru aceleași motive.
În drept, au invocat dispozițiile art.1 alin.3, art.4 alin.1,2,3 si 4, art.14 din Legea nr. 193/2000 republicată, Directiva Consiliului nr.93/13/CEE din 05.04.1993.
În dovedirea pretențiilor, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare (filele 36-44), prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. A arătat că o persoana nu poate fi supusa niciunei alte legi decat aceea pe care si-a dat-o siesi iar unica sursa a obligatiei contractuale este vointa partilor. A aratat ca este cert ca intentia reclamantilor la negocierea contractului de credit a fost aceea de a stabili daca costul creditului este convenabil pentru ei, fara a conta din ce anume este compus acel cost, cost care a fost stabilit înca de la data încheierii contractului, fiind clar precizat si dimensionat în functie de o valoare concreta, respectiv de soldul creditului. A mai aratat ca nu se poate retine ca prin comisionul de risc se maschează de fapt o dobanda atat timp cat aceste notiuni nu se confunda, dobanda reprezentand beneficiul împrumutatorului aferent perioadei în care a fost lipsit de suma de bani acordata iar comisionul de risc reprezinta acoperirea riscurilor la care se expune pe toata perioada contractului, respectiv acela de imposibilitate de returnare a creditului, de devalorizare a garantiilor, de imposibilitate de executare a acestora din urma, de diminuare a valorii creantelor etc. A aratat, de asemenea, ca faptul ca o clauza contractuala nu a fost negociata direct cu consumatorul nu conduce automat la concluzia ca aceasta ar fi abuziva.
În drept, a invocat dispozitiile Legii nr. 193/2000 si ale OUG 50/2010.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, precum si cea cu interogatoriu.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele:
În data de 13.07.2007, între pârâta ., în calitate de împrumutător, și reclamanți, în calitate de împrumutați, a fost încheiat convenția de credit nr._, prin care reclamanții au fost împrumutați cu suma de 57.300 franci elvețieni (CHF) pe o perioadă de 120 luni (filele 8-20).
Clauzele despre care reclamanții invocă că sunt abuzive sunt următoarele:
- art. 3 lit. d din Condițiile Speciale: „Data ajustării dobânzii. Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel comunicată se va aplica de la data comunicării”;
- art. 5 lit. a din Condițiile Speciale: „Comision de risc. 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit”;
- art.3.5 din Condițiile Generale: „Comision de risc. Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul poate datora băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”;
- art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale: „Scadența anticipată. În cazul în care se ivește vreuna din situațiile următoare, atunci, în orice moment, banca va avea dreptul pe baza unei notificări transmise împrumutatului și/sau garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției:
a) împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate:
- (…)
- conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca; sau
- conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare/de credit;
- (…)
c) În cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să își poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției;
d) În cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător”;
- secțiunea 10 din Condițiile Generale: „Costuri suplimentare. 10.1. Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau reglementări aplicabile, care: a) supun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară care afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite; c) al căror rezultat este: i) creșterea costurilor băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit; ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a băncii în baza convenției. 10.2. În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.
În ceea ce privește admisibilitatea prezentei cereri, trebuie avute în vedere prevederile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, conform cărora „prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993”.
Curtea Europeană de Justiție a Comunităților Europene a arătat, într-o decizie cu valoare de principiu pronunțată în cauza Oceano Grupo Editorial SA c. Salvat Editores SA, răspunzând unor întrebări preliminare adresate de Juzgado de Primera Instancia (Judecătoria de primă instanță) 35 din Barcelona, înregistrate pe rolul Curții sub nr. C240/98, C241/1998, C242/1998, C243/1998 și C244/1998, că obiectivul urmărit prin art. 6 al Directivei, care impune statelor membre să prevadă că aceste clauze abuzive nu îi leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins dacă aceștia din urmă ar trebui să se găsească în fața situației de a invoca ei înșiși caracterul abuziv al acestor clauze în litigiile a căror valoare este deseori limitată, onorariile avocaților pot fi superioare sumei în discuție, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apăra împotriva aplicării unei clauze abuzive. Într-o astfel de situație protecția efectivă a consumatorului nu poate fi asigurată decât în măsura în care judecătorului național i se recunoaște posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauză, instanța națională fiind ținută când aplică dispozițiile dreptului național anterioare sau posterioare directivei menționate să le interpreteze, pe cât posibil, în lumina textului și finalității acestei directive.
Exigențele unei interpretări conforme impune judecătorului național să refuze din oficiu competența care i s-a atribuit printr-o clauză abuzivă. A fortiori, judecătorul este îndreptățit să constate admisibilă și să examineze fondul unei cereri formulate de o parte dintr-un contract prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unora dintre clauze.
Potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din acelasi act normativ, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit alin. 1 din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive aprobată prin Anexa nr. 1 a Legii nr. 193/2000, republicată, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;
(…)
e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
(…)
p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului;
(…)
t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepția unor motive întemeiate;
(…).
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pârâta interpretează această dispoziție legală, care o transpune pe cea din Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993, în sensul că comisionul de risc face parte din prețul contractului și, în consecință, nu este susceptibil de a fi examinat prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.
Instanța apreciază că textul de lege limitează intervenția instanței în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului și de plată, însă nu interzice instanței să evalueze modul cum se calculează o parte din prețul contractului, în cazul în care criteriile de calcul sunt vagi și dificil de înțeles. Pentru exemplificare, instanța reține că nu ar putea examina caracterul abuziv al clauzei prin care s-a stabilit valoarea sumei împrumutate, însă ar putea examina modul de stabilire și de calcul al dobânzii și al comisioanelor aferente.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
În ce privește clauza prevăzută de art. 3 lit. d din Condițiile Speciale, instanța reține că aceasta este abuzivă în sensul lit. a, e și p din Listă. Astfel, clauza permite comerciantului (băncii) să modifice prețul contractului (dobânda), fără să permită anularea contractului și fără acordul consumatorului în acest sens.
Rezerva prevăzută de Lista anexă, conform căreia o clauză de modificare a prețului contractului ester permisă atunci când metoda prin care variază prețurile este descrisă explicit, nu este aplicabilă, deoarece clauza examinată nu indică criterii concrete și obiective de calcul a noii dobânzi, ci face referire la intervenția unor „schimbări semnificative pe piața monetară”.
Sintagma este vagă, generală și este susceptibilă de a crea confuzii asupra înțelesului ei. Faptul că noua dobândă se comunică împrumutatului nu este de natură a satisface cerințele ce se desprind din listă, deoarece comunicarea nu echivalează cu un acord prealabil al împrumutatului.
Prin noțiunea de „motivație întemeiată” în sensul lit. a teza a II-a din Listă se înțelege o situație clar descrisă, caracterizată prin previzibilitate, astfel încât consumatorii să poată anticipa consecințele ce s-ar produce în situația intervenirii respectivei situații.
Referitor la clauzele prevăzute de art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale, instanță constată că ele dau dreptul pârâtei să declare scadent anticipat soldul și să ceară plata lui anticipată de la reclamanți în cazul în care reclamanții nu își îndeplinesc obligațiile de plată în alte convenții încheiate cu pârâta sau în alte convenții de credit încheiate cu alte societăți financiare/de credit, precum și în cazul apariției unor situații neprevăzute care, în opinia băncii, facă să devină improbabilă restituirea creditului sau buna valorificare a garanțiilor.
Clauzele sunt abuzive în sensul lit. e din Listă, deoarece condițiile de antrenare a clauzelor sunt vagi și generale, fără să aibă ca temei criterii sau factori obiectivi, precis determinabili la momentul încheierii convenției, existând posibilitatea ca pârâta să își exercite discreționar dreptul de a declara scadent anticipat creditul, contractul neprevăzând că este necesar acordul reclamanților în acest sens.
Declararea anticipată a scadenței contractului în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în alte contracte încheiate cu pârâta sau cu alte societăți financiare/de credit creează un dezechilibru semnificativ reclamanților părți în contract, deoarece pot exista situații când aceștia nu își îndeplinesc obligațiile din contracte din alte motive decât insolvabilitatea lor.
Privitor la clauzele din Secțiunea 10 din Condițiile Generale, care stabilesc că este în sarcina reclamanților orice prevedere legală sau modificare de interpretare care conduce la creșterea costurilor băncii legate de acordarea creditului sau la reducerea cuantumului sumelor primite de bancă de la împrumutați, instanța reține că acestea au caracter abuziv în sensul lit. b din Listă, deoarece obligă reclamanții să se supună unor situații viitoare (condiții contractuale) despre care nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință efectiv la momentul încheierii contractului.
Aceste modificări ulterioare ale legii sau ale modului de interpretare a legii sunt imprevizibile la momentul încheierii contractului, deoarece nu sunt clar și explicit determinate în convenție și pot conduce la situația în care contraprestația reclamanților devine disproporționat de oneroasă față de cea a băncii.
În ce privește comisionul de risc de 0,15% din soldul creditului, prevăzut de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art. 3.5 din Condițiile Generale, instanța reține că în contract nu se precizează care este riscul acoperit prin instituirea lui.
Referitor la cererea privind restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de comision de risc, instanța reține că nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil ce constă în desființarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prestațiile efectuate în baza clauzei lovite de nulitate se restituie, dând eficiență principiului de drept clasic al repunerii părților în situația anterioară.
Instanța reține că, până la data introducerii cererii, reclamanții au plătit către pârâtă suma totală de 3.759,59 franci elvetieni cu titlu de comision de risc, după cum reiese din desfășurătorul aflat la fila 18 din dosar. Cursul valutar fiind de 3,5963 lei pentru 1 CHF (26.01.2012), echivalentul în lei al sumei este de 13.521 lei. Această sumă urmează a fi restituită de pârâtă reclamanților.
De asemenea, reclamanții au dreptul și la restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc sau comision de administrare după data introducerii cererii.
Reclamanții sunt îndreptățiți, în temeiul prevederilor OG 9/2000 și OG 13/2011, la actualizarea acestor sume cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății fiecărei rate de comision către pârâtă și până la data restituirii efective către reclamanți.
Existența și caracterul abuziv al clauzelor se subsumează capătului de cerere privind constatarea nulității.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va admite cererea și va constata nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit nr._/13.07.2007 încheiat între părți: art. 3 lit. d din Condițiile Speciale; art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art.3.5 din Condițiile Generale; art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale; toate clauzele din cuprinsul Secțiunii 10 din Condițiile Generale.
De asemenea, va obliga pârâta să restituie către reclamanți suma de 13.521 lei, precum și sumele plătite de reclamanți către pârâtă cu titlu de „comision de risc” sau „comision de administrare” începând cu data încheierii contractului si pana la zi, la care se adaugă dobânda legală aferentă fiecărei sume calculată de la data plății către pârâtă și până la data restituirii efective către reclamanți.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata sumei de 1.927,26 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOLTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții S. C.-M. și S. A.-J. domiciliați în G., .. 9, ., jud. G. în contradictoriu cu parata . BUCURESTI – SUCURSALA GALATI, cu sediul in G., ., .. G..
Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit nr._/13.07.2007 încheiat între părți:
- Art. 3 lit. d din Condițiile Speciale;
- Art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art.3.5 din Condițiile Generale;
- Art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale;
- clauzele din cuprinsul Secțiunii 10 din Condițiile Generale.
Obligă pârâta să restituie către reclamanți suma de 13.521 lei și sumele plătite de reclamanți către pârâtă cu titlu de „comision de risc” sau „comision de administrare” începând cu data de 26.01.2012 si până la încetarea contractului de credit, cu titlu de plată nedatorată, împreună cu dobanda legală aferentă fiecăreia dintre aceste sume, calculată de la data plății către parată si pană la data restituirii efective către reclamanți.
Obligă pârâta să plătească către reclamanți suma de 1.927,26 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Președinte Grefier
Judecător C.-M. V. F. M.
Redactat C.M.V.
Tehnoredactat F.M./ 30.07.2013
5 ex.
..08.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7819/2013. Judecătoria... → |
|---|
