Obligaţie de a face. Încheierea nr. 04/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 12490/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
INCHEIERE
Ședința publică din data de 04.12.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „obligație de a face” formulata de reclamanții M. T., domiciliat in G., ., .,jud. G., si M. M., domiciliata in G., ., ., in contradictoriu cu parații P. C. si P. N., domiciliați in G., ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns reclamantul M. T., asistat de avocat Naggar A., substituind pe avocat I. M. T., in baza delegației de la dosar, care răspunde si pentru reclamanta M. M., precum si parații P. C. si P. N., asistați de avocat P. R. in baza delegației de la dosar.
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se afla judecata, după care;
Apărătorul reclamanților învederează instanței că solicita a se acorda un nou termen de judecata pentru că dl. avocat S. D. are de invocat câteva excepții, ca urmare a studierii înscrisurilor depuse la dosar de către de Inspectoratul de Stat in Construcții.
Apărătorul paraților învederează instanței ca se opune cererii de amânare, întrucât se urmărește tergiversarea cauzei, pentru ca dacă avea excepții de ridicat trebuia să le formuleze in scris pentru a fi comunicate.
De asemenea, având in vedere ca unul dintre apărătorii reclamanților este prezent consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru a se pune concluzii pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților arata ca solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru lipsa dl. avocat S. D., care este plecat la T..
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru lipsa dl. avocat S. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns reclamantul M. T., asistat de avocat S. D., in baza delegației de la dosar, care răspunde si pentru reclamanta M. M., precum si parații P. C. si P. N., asistați de avocat P. R. in baza delegației de la dosar.
Apărătorul reclamanților depune la dosar precizări, prin care arata că invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la „demolarea peretelui casei” din cererea reconvențională, in dublu exemplar.
Instanța,in temeiul art. 96 C.pr.civ., înmânează un exemplar de pe precizări apărătorului paraților, in vederea studierii.
Apărătorul paraților învederează instanței că nu solicita a se acorda un nou termen de judecata pentru a lua cunoștința de precizărilor.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la „demolarea peretelui casei” din cererea reconvenționala.
Apărătorului reclamanților învederează instanței ca solicita admiterea excepției pentru motivele expuse pe larg in precizări.
Apărătorul paraților invedereaza instanței că solicită respingerea excepției pentru că nu este motivată si nu are un temei juridic clar ca să investească instanța cu soluționarea ei, iar din întregul material probator administrat în cauză consideră că poate fi unită cu fondul cauzei.
Instanța apreciază că excepția inadmisibilității pentru termenul de astăzi, formulata de catre reclamanți, prin apărător, nu reprezintă o excepție de procedură, ci vizează fondul cauzei constituind apărări de fond, astfel încât urmează să analizeze aceste apărări odată cu fondul cauzei.
Întrebat fiind, apărătorul paraților învederează instanței că solicita să se modifice construcția prin deplasarea legală de 60 cm. De asemenea, arată ca înțelege sa renunțe la plata despăgubirilor.
Instanța ia act de această modificare.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat,instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamanților depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral in ședința publică, si învederează instanței ca solicita admiterea acțiunii, având in vedere că orice proprietar este obligat sa-si repare zidul, conform probelor administrate in cauza, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, formulata de către parați, solicita respingerea ca nefondata si nelegala a capătului de cerere referitor la demolarea peretelui casei.
De asemenea, arata ca solicita respingerea ca nefondata a capătului de cerere privitor la obligarea reclamanților la repararea zidului, conform raportului de expertiza.
Apărătorul paraților arata ca solicita respingerea cererii principale, având in vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că există o neglijenta din partea reclamanților, pentru că aceștia nu si-au dat zăpada din curte care a dus la degradarea peretelui. Fiind un perete si cu rol de gard consideră că trebuie să suporte cheltuielile ambii proprietari pentru ca le profită amândurora.
Față de cererea reconvențională arata ca solicita admiterea ei cu toate capetele de cerere pentru motivele expuse pe larg în precizări, cu cheltuieli de judecata conform chitanței pe care o depune la dosar.
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE,
Amâna pronunțarea cauzei la data de 04.12.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 12.12.2013.
P., GREFIER,
SEDINTA PUBLICA DIN 04.12.2013
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE,
Amâna pronunțarea cauzei la data de 19.12.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 12.12.2013.
P., GREFIER,
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.12.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect obligație de a face” formulata de reclamanții M. T., domiciliat in G., ., .,jud. G., si M. M., domiciliata in G., ., ., in contradictoriu cu parații P. C. si P. N., domiciliați in G., ., jud. G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 04.12.2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 19.12.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2012, sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul M. T. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul P. C., să pronunțe o hotărâre, pe cale de ordonanță președințială, prin care să dispună obligarea acestuia să efectueze lucrările de reparație și consolidare a zidului construcției ce se află pe hotarul aflat între cele două proprietăți învecinate, iar în cazul în care debitorul nu înțelege să-și execute obligația, creditorul să fie autorizat să execute lucrările de reparație și consolidare, pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că imobilul în litigiu este proprietatea pârâtului P. C. și se află în vecinătatea imobilului proprietatea reclamantului, peretele exterior al construcției pârâtului aflându-se pe hotarul dintre cele două imobile, delimitându-le. Zidul menționat se află într-o stare avansată de degradare, fiind practic o ruină și un pericol pentru persoanele care trec prin apropriere.
Reclamantul a mai precizat că a discutat de nenumărate ori cu pârâtul și i-a solicitat să-și repare zidul, însă acesta a refuzat să-și îndeplinească obligația de conservare a imobilului ce-i incumbă în calitate de proprietar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1528 C.civ.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiză în construcții și evaluare.
Au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri: adresa Poliției Locale G. nr. 2157/26.04.2012, adresa nr._/02.05.2012 al I.S.U. G., adresa nr. 2027/25.01.2012 a D.G.A.S.P.C. G., ordinul nr. 7040/22.01.2004 a Prefectului Județului G., proces – verbal de control-inspecție nr. 14/CS/18.01.2012, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5655/26.11.1976 (f. 4-10).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 181 lei și timbru judiciar în valoare de 3,3 lei (f. 28, 62).
La termenul de judecată din 16.08.2012, reclamantul și-a modificat temeiul juridic al acțiunii sale, solicitând, pe calea dreptului comun, obligarea pârâtului să efectueze lucrările de reparație și consolidare (f. 24—25).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1528 C.civ.
Pentru termenul de judecată din 04.10.2012, reclamantul și-a modificat din nou acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a lui P. N., aceasta fiind coproprietar al imobilului învecinat (f. 32).
Pârâtul P. C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii introduse pe calea ordonanței președințiale (f. 21).
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A arătat că peretele care constituie și hotar între cele două proprietăți are o anumită vechime, însă partea de sus prezintă o stare generală bună, fără a fi executate lucrări decente de gletuire sau văruire. Partea de jos însă, brâul construcției, prezintă avarieri, care au fost provocate însă chiar de reclamant prin introducerea unor țevi, la distanțe de aproximativ 1 metru între ele și în număr de aproximativ 10 bucăți pe toată lungimea peretelui, cu scopul de a realiza o copertină, fără a avea autorizarea proprietarilor, ceea ce a condus la degradarea zidului. În urma plângerii formulate, reclamantul a acoperit cu ciment zona, mascând astfel țevile.
De asemenea, a mai precizat pârâtul, reclamantul și-a instalat țeava de alimentare cu apă rece foarte aproape de peretele casei pârâtului, ducând la degradarea acestuia. Mai mult, prin groapa de canal executată în mod empiric la nici jumătate de metru de casă, provoacă acumulări de apă în sol, care în timp se evaporă; apa absorbită dizolvă sărurile din sol, care ajung în zidărie, distrugându-o. Nu există nici un canal de drenaj al apelor meteorice rezultate din ploi, ceea ce face ca acestea să se scurgă tot pe peretele casei pârâtului, contribuind la degradarea acestuia.
Pârâtul a mai învederat că tablele din spatele casei sale sunt trase în mod intenționat de reclamant și desprinse, acestea provocând un zgomot puternic de nenumărate ori.
Pârâtul a relatat și un eveniment din data de 27.12.2011, în jurul orelor 1700, când fiind în casă, împreună cu mama sa, a auzit o bubuitură în peretele casei și mergând la reclamant să vadă ce s-a întâmplat, a constatat că acesta ridicase un autoturism marca Dacia 1300 pe o parte și îl scăpase peste peretele comun, ceea ce a produs zgomotul. Reclamantul nu i-a permis însă accesul în curte, depunând chiar o plângere pentru ”violare de domiciliu”, în timp ce pârâtul a formulat o plângere pentru ”distrugere”.
În probațiune, a solicitat proba cu cercetare la fața locului și expertiză tehnică imobiliară.
În drept, a indicat prevederile art. 590, art. 591, art. 592 din vechiul cod civil, art. 115-118 C.pr.civ.
Pârâtul P. C., împreună cu P. N., au formulat cerere reconvențională, solicitând reclamantului M. T. (și după completare, reclamantei M. M.), să efectueze reparația brâului și a celorlalte degradări aduse peretelui casei situat în mun. G., ., în maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, cu aplicarea de daune civile de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, ce va depăși durata acordată realizării construcției, precum și obligarea pârâților la demolarea peretelui casei lor, construit în aripa de sud a proprietății reclamanților, în vederea respectării servituții de picătură de streașină și respectarea distanței legale între construcții, reglementate de art. 615 din vechiul cod civil, cu referire la art. 610 din vechiul cod civil.
În motivare, pe lângă aspectele prezentate în întâmpinare, a menționat că în partea de sud a proprietății lor, reclamantul-pârât M. T. și-a edificat lipit de peretele casei lor, o casă de locuit, în conformitate cu certificatul de urbanism nr. 1175/20.02.1995 și autorizația de construire nr. 1117/21.02.1995. Peretele casei reclamantului-pârât este lipit de peretele casei pârâtului-reclamant, astfel încât toată apa pluvială se scurge pe peretele casei sale, casa reclamantului-pârât fiind mai înaltă, provocând degradarea accentuată a peretelui, cât și imposibilitatea reparării acestuia.
În probațiune, pârâții – reclamanți au solicitat proba cu cercetarea la fața locului și cu expertiza tehnică imobiliară.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 610, art. 612 și art. 615 C.civ., art. 119-120 C.pr.civ.
A solicitată aplicarea prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Au fost anexate înscrisuri: act de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6029/12.11.1971, cu schița aferentă, certificat de moștenitor nr. 113/13.10.2009, certificat medico-legal nr. 1871/30.12.2011 (f. 20-23).
Pârâții-reclamanți au formulat cererea de completare a cererii reconvenționale, solicitând:
- Obligarea reclamanților-pârâți să efectueze astuparea și compactarea cu pământ a beciului pe porțiunea care se află sub proprietatea pârâților-reclamanți, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- Obligarea reclamanților – pârâți să-și îndepărteze tablele de pe peretele casei care se învecinează cu proprietatea pârâților – reclamanți și respectarea servituții de streașină, în așa fel încât apele meteorice să se scurgă de pe casa acestora pe proprietatea lor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- Obligarea reclamanților – pârâți să demoleze construcția din partea de sud a casei pârâților – reclamanți construită ilegal sau alternativ să modifice construcția, în sensul respectării distanței de 40 cm între construcții, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință, sau alternativ, obligarea la plata unei despăgubiri ce se va stabili în baza unei expertize tehnice ce va constata valoarea totală a manoperei și a materialelor necesare reparării peretelui din partea de sud a proprietății pârâților – reclamanți, pe care aceștia nu pot să îl repare datorită distanței de 29 cm între acesta și peretele casei reclamanților – pârâți.
În motivarea în fapt, au arătat că reclamanții – pârâți și-au săpat un beci sub casa proprietatea lor, care ca și dimensiune depășește în subteran limita acestuia de proprietate, trecând și sub fundația casei pârâților – reclamanți, violând dreptul de proprietate al acestora, dar și aducând prejudicii fundației casei.
Pentru capătul doi de cerere, au precizat că reclamanții – pârâți au lipit de peretele casei pârâților – reclamanți, bucăți de tablă neagră, în așa fel încât apa meteorică se scurge pe acoperișul lor, deși provine de la casa reclamanților – pârâți, încălcând dispozițiile art. 615 C.civ, care prevăd ca”tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
Pentru capătul trei de cerere, s-a menționat că reclamanții – pârâți și-au edificat un corp de clădire în partea de sud a proprietății pârâților – reclamanți, în baza certificatului de urbanism nr. 1175/20.02.1995 și a autorizației de construire nr. 1177/21.02.1995 emise de Primăria mun. G.. Au mai învederat că casa din partea de nord a proprietății lor este construită în anul 1995, dată la care reclamanții-pârâți nu erau proprietari asupra terenului, devenind proprietari doar în 22.01.2004, prin Ordinul prefectului nr. 7040, astfel încât autorizația de construire este lovită de nulitate absolută.
De asemenea, reclamanții – pârâți au construit casa nerespectând distanța minimă între construcții, respectiv 40 cm, pe întreaga suprafață a construcției, casa fiind construită pieziș față de casa pârâților – reclamanți, într-o latură existând o distanță de 40 cm care se diminuează până la 25 cm, ceea ce le cauzează prejudicii, deoarece nu se poate intra între cele două proprietăți pentru a se putea face lucrări de reparații curente sau efectua lucrări de termoizolație.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 340 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei (f. 50, 63).
Pârâții – reclamanți au formulat și o a doua completare a cererii reconvenționale, solicitând anularea certificatului de urbanism nr. 1175/20.02.1995 și a autorizației de construire nr. 1117/21.02.1995, precum și obligarea pârâților să intre în legalitate prin respectarea planului de amplasament.
Aceste capete de cerere au fost disjunse de instanță, prin încheierea din 13.02.2013, dispunându-se formarea unui nou dosar, nr._, în care a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., pe care a admis-o, dispunând declinarea dosarului spre competentă soluționare către Tribunalul G., secția de contencios administrativ și fiscal.
Reclamantul M. T. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând, în ceea ce privește primul petit, respingerea ca nefundat, întrucât degradarea imobilului proprietatea pârâților-reclamanți este cauzată de vechime, și nu de vreo intervenție a reclamantului, iar în ceea ce privește cel de-al doilea petit, a solicitat disjungerea, întrucât nu reprezintă ”pretenții în legătură cu cererea reclamantului” (f. 31).
Pentru termenul de judecată din 08.11.2012, reclamantul M. T. a formulat întâmpinare la completarea cererii reconvențională, prin care a arătat că distanța legală între construcții este respectată, mai puțin într-o porțiune unde pârâții au construit un perete cu nerespectarea normelor privind distanța minimă legală. Beciul construit se află în subsolul proprietății reclamanților.
Cu privire la îndepărtarea tablelor, reclamanții au menționat că acestea au fost puse de defunctul P. V..
Referitor la invocarea nulității autorizației de construire, reclamanții au precizat că este lipsit de relevanță dacă beneficiarul acesteia este sau nu proprietarul terenului, la data eliberării sale terenul fiind în proprietatea statului, ulterior fiind dobândit în condițiile Legii nr. 18/1991.
Prin încheierea din ședința publică din 13.02.2013, instanța a încuviințat, în baza art. 167 C.pr.civ., pentru părți, proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, expertiză tehnică construcții și proba testimonială cu câte un martor (f. 84).
La termenul de judecată din 10.04.2013, s-a administrat proba cu interogatoriu, întrebările și răspunsurile părților fiind consemnate înscris la filele 102-111 dosar. Proba testimonială a fost administrată în ședința din 09.10.2013, declarațiile martorilor I. V. și B. H. fiind consemnate în scris și atașate la dosar (f. 173-174).
La data de 10.06.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert G. Nițica (f. 117-122), care a fost comunicat părților spre studiu; reclamanții-pârâți au formulat obiecțiuni, admise de instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus de expert la data de 07.10.2013 (f. 169-170).
La ultimul termen de judecată, pârâții-reclamanți au precizat că renunță la subsidiarul ultimului capăt de cerere, respectiv solicită doar obligarea reclamanților – pârâți să demoleze construcția din partea de sud a casei pârâților – reclamanți construită ilegal sau alternativ să modifice construcția, în sensul respectării distanței de 40 cm între construcții, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință.
După rămânerea cauzei în pronunțare, reclamanții-pârâți au depus concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză prin prisma acțiunii principale, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții-pârâți M. T. și M. M. dețin în proprietate imobilul situat în mun. G., ., conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5655/26.11.1976 de notariatul de Stat. Conform contractului menționat, reclamanții-pârâți au dobândit în proprietate construcția în suprafață de 96,55 mp, cu precizarea că terenul în suprafață de 324,60 mp va trece în proprietatea statului, dobânditorul construcției urmând a primi în folosință terenul necesar conform art. 30 alin. III din Legea nr. 58/1974. Prin Ordinul nr. 7040/22.01.2004, emis de Prefectul Județului G., s-a atribuit reclamanților-pârâți terenul în suprafață de 324,60 mp, aferent construcției dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare.
Prin certificatul de urbanism nr. 1175/20.02.1995 eliberat de Primăria Municipiului G. ți a Autorizației de construire nr. 1177/21.02.1995, s-a autorizat executarea lucrărilor pentru construirea unei locuințe cu suprafața construită de 58,62 mp.
Pârâții-reclamanți P. N. și P. C. sunt proprietarii imobilului situat în mun. G., ., conform certificatului de moștenitor nr. 113/13.10.2009, de pe urma defunctului P. V..
Peretele din spatele casei pârâților-reclamanți se află situat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții-pârâți au solicitat instanței obligarea pârâților-reclamanți să efectueze lucrările de reparație și consolidare a zidului construcției ce se află pe hotarul aflat între cele două proprietăți învecinate, iar în cazul în care debitorul nu înțelege să-și execute obligația, creditorul să fie autorizat să execute lucrările de reparație și consolidare, pe cheltuiala pârâtului.
În drept, prin Constituția României se afirmă principiul inviolabilității proprietății (art. 44) și în egală măsură, dreptul de proprietate conferă titularului său posibilitatea de a dispune în mod liber, în privința bunului pe care îl deține.
Pe de altă parte, în legătură cu exercitarea prerogativelor proprietății, trebuie amintit ca art. 480 din Codul Civil, care definește dreptul de proprietate, arată în partea sa finală, faptul că prerogativele acestui drept, pot fi în mod liber exercitate de titularul său, însă în limitele „determinate de lege“, cum de altfel și Constituția României, la art. 41 stabilește cu valoare de principiu că, limitele exercitării dreptului de proprietate sînt „stabilite de lege“.
Așadar, se observă că proprietatea a renunțat a mai fi o plena īn re potestas, fiind un drept absolut, însă care trebuie exercitat în limitele sale determinate de lege, fiind numite în doctrină ca „limite firești, menite a apăra interesele obștești sau private ale altora“.
O astfel de „limitare“ este determinată și din punerea în valoare a două fonduri (proprietăți) învecinate, între care se naște relația de vecinătate, în desfășurarea cărora chiar Constituția României la art. 41 alin. 6, stabilește regula de principiu, potrivit cu care, proprietarilor le revine obligația „respectării sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăți“.
Astfel, vecinătatea determină o toleranța pașnică comună între cei doi proprietari vecini, cu consecința obligației de abținere a acestora, de la fapte/acte ce ar putea afecta folosința normală a proprietății vecine, precum și cu, obligația de respectare a tuturor regulilor de conviețuire socială în legătură cu raportul de vecinătate.
În măsura în care s-ar depăși asemenea limite, am fi în prezența unui abuz de drept. Iar dacă urmare a exercitării abuzive a dreptului s-ar ajunge la cauzarea unui prejudiciu, cel astfel lezat va putea cere despăgubiri, adică se va ajunge la angajarea răspunderii civile delictuale a proprietarului care își exercită în mod abuziv dreptul său, pe temeiul art. 998 – 999 cod civil 1864.
Astfel, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite conditiile generale referitoare la existenta prejudiciului, a faptei ilicite si a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si conditia referitoare la savârsirea faptei cu vinovatie.
Instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, după cum urmeaza:
Existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, respectiv exercitarea anormală a atributelor dreptului prin deturnare de la scopul lor, constă în refuzul de a repara proprietatea lor, de către pârâții-reclamanți.
Existenta prejudiciului, a fost reținută de către expertul numit în cauză, care prin raportul de expertiză a precizat că peretele din spatele casei pârâților-reclamanți are porțiuni de tencuială căzută până la zidăria din cărămidă și prezintă fisuri și crăpături pe verticală la îmbinarea peretelui nou construit în locul magaziei cu pereții celor două corpuri (f. 120).
Relația de cauzalitate directă între fapta ilicita și prejudiciu, este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cursul cercetării judecătorești, respectiv răspunsurile la interogatoriu ale pârâților-reclamanți, care au recunoscut că nu au mai executat lucrări de întreținere la peretele imobilului aflat pe linia de hotar, precum și constatările expertului, care a reținut că la imobilul pârâților-reclamanți nu s-au mai executat lucrări de reparație și întreținere de foarte mulți ani, imobilul necesitând multiple lucrări de reparații și igienizare (refacerea tencuielii interioare și exterioare, refacerea acoperișului, refacerea coșurilor de fum care prezintă pericol de prăbușire în curtea reclamantului, refacerea acoperișului cu jgheaburi și burlane – f. 120).
Culpa aparține în exclusivitate pârâților-reclamanți, care trebuiau să-și întrețină proprietatea fără o intervenție externă din partea vecinilor sau a instanței de judecată.
Față de aceste aspecte, instanța urmează a admite acțiunea principală și a dispune obligarea pârâților-reclamanți la efectuarea lucrărilor de reparații și consolidare a zidului construcției proprietatea lor, situată în mun. G., ., zid aflat pe linia de hotar cu imobilul aparținând reclamanților, situat în mun. G., ., în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, în caz contrar încuviințează ca aceste reparații să fie efectuate de către reclamanți, pe seama și cheltuiala pârâților.
Analizând probele administrate în cauză prin prisma cererii reconvenționale, instanța reține următoarele:
Prin cererea reconvențională, împreună cu completarea la aceasta, pârâții-reclamanți au solicitat obligarea reclamanților-pârâți:
- să efectueze reparația brâului și a celorlalte degradări aduse peretelui casei situat în mun. G., ., în maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, cu aplicarea de daune civile de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, ce va depăși durata acordată realizării construcției,
- să efectueze astuparea și compactarea cu pământ a beciului pe porțiunea care se află sub proprietatea pârâților-reclamanți, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- să-și îndepărteze tablele de pe peretele casei care se învecinează cu proprietatea pârâților – reclamanți și respectarea servituții de streașină, în așa fel încât apele meteorice să se scurgă de pe casa acestora pe proprietatea lor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință;
- să demoleze construcția din partea de sud a casei pârâților – reclamanți construită ilegal sau alternativ să modifice construcția, în sensul respectării distanței de 40 cm între construcții, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile hotărârii instanței, cu aplicarea de daune de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, peste durata stabilită prin sentință, sau alternativ, obligarea la plata unei despăgubiri ce se va stabili în baza unei expertize tehnice ce va constata valoarea totală a manoperei și a materialelor necesare reparării peretelui din partea de sud a proprietății pârâților – reclamanți, pe care aceștia nu pot să îl repare datorită distanței de 29 cm între acesta și peretele casei reclamanților – pârâți.
Astfel cum instanța a reținut mai sus, exercițiul dreptului de proprietate este subsumat, potrivit normelor constituționale, conceptului de bună credință, obligației de neatingere a drepturilor și libertăților altor persoane (art. 57), precum și de asigurare a bunei vecinătăți [art. 44 alin. 8]. Văzute ca limite interne de exercitare a dreptului de proprietate, aceste obligații ființează numai „în scopul pentru care ele au fost prevăzute” (art. 18 din Convenția ratificată prin Legea nr. 30/1994, text prevalent conform art. 11 alin. (3) din Constituție), adică, conform art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, în deplină concordanță cu finalitatea economică și socială a dreptului de proprietate. Ipoteza negativă a nesocotirii acestor limite, desemnează abuzul de drept și atrage răspunderea juridică pentru prejudiciilor majore cauzate terților.
În sensul acestor reguli de drept, textul art. 612 C. civ. 1864 limitează exercițiul dreptului de proprietate astfel încât orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.
Totodată se reține că servitutea privind picătura streșinilor prevăzută de art. 615 Cod Civil 1864, este o obligație impusă celui care construiește o casă, de a-și face streașina în așa fel încât apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul său sau în stradă, și nu pe terenul vecinului.
Odată apa de ploaie căzută pe fond, conform art. 615, această apa poate fi lăsată să se scurgă pe fondul inferior în mod natural, deoarece vecinul este supus la servitutea de scurgere conform art. 578.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză locuința nou construită de reclamanții-pârâți are acoperiș cu șarpantă și astereală din lemn și învelitoare din tablă zincată cu o singură pantă (de la este la vest) cu calcan căptușit cu tablă recuperabilă și cu scurgerea apelor dirijate cu jgheaburi și burlane în curtea reclamanților. Scurgerea apelor meteorice de pe acoperișul montat de reclamanții-pârâți în golul dintre cele două proprietăți (locuința nouă a reclamanților-pârâți li locuința pârâților-reclamanți) se face fără jgheab și burlan pe proprietatea pârâților-reclamanți. Expertul a concluzionat în sensul că pentru protejarea zidurilor celor două proprietăți este necesară efectuarea unui coperiș din tablă cu scurgerea apelor într-un jgheab și burlan din tablă orientat în curtea pârâților-reclamanți, având în vedere că acoperișul reclamanților-pârâți este mult mai înalt decât al pârâților-reclamanți (f. 121).
De asemenea, instanța reține că distanța variabilă dintre cele două proprietăți, cuprinsă între 0,40 m și 0,25 m, a fost acoperită de reclamanți cu foi de tablă refolosibilă, care sunt prinse de calcanul căptușit al casei reclamanților-pârâți și acoperișul casei pârâților-reclamanți, și care, din cauza vechimii acesteia și a condițiilor meteo, pe unele porțiuni tabla a fost smulsă de vânt și pe alocuri prezintă găuri prin care se infiltrează apa care afectează zidurile celor două imobile.
Din răspunsurile la interogatoriu, rezultă că foile de tablă au fost puse de către reclamanții-pârâți, împreună cu autorul pârâților-reclamanți, pentru a proteja spațiul îngust dintre cele două imobile, de apa de ploaie sau zăpadă.
În consecință, instanța urmează să admită, în parte, cererea reconvențională și va dispune obligarea reclamanților-pârâți să îndepărteze foile de tablă prinse de calcanul căptușit al casei lor și acoperișul casei pârâților, precum și să efectueze un acoperiș din tablă cu scurgerea apelor într-un jgheab și burlan din tablă orientat în curtea pârâților-reclamanți.
În ceea ce privește celelalte petite din cererea reconvențională, instanța urmează să le respingă, ca neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește beciul din beton armat, ce se află în incinta construcției noi edificată de reclamanții-pârâți, potrivit raportului de expertiză acesta nu se află sub proprietatea pârâților, construcția acestuia aflându-se la distanța de 1,27 m față de casa pârâților.
Cu referire la reparația brâului și a celorlalte degradări aduse peretelui casei pârâților-reclamanți de către reclamanții-pârâți, instanța reține, din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, că nu li se poate imputa reclamanților-pârâți vreo culpă în deteriorarea peretelui casei pârâților-reclamanți. Așa cum rezultă din analiza efectuată pentru cererea reclamanților, degradarea peretelui respectiv este determinată de vechimea acestuia și de lipsa de întreținere, întreținere care le revine proprietarilor, respectiv pârâților-reclamanți. Nu se poate reține nici că degradarea peretelui se datorează conductei de apă a reclamanților, care se află foarte aproape de perete. Conform raportului de procedură, conducta care asigură alimentarea cu apă a locuinței reclamanților-pârâți este din pexal, îngropată în pământ la distanța de 0,75 m față de casa pârâților-reclamanți, iar căminul de canalizare și conducta din PVC montană în pământ care asigură scurgerea apelor menajere de la casa nouă se află la distanța de 1,12 m față de zidul casei pârâților. Nici introducerea țevilor îngropate în fundația de la peretele din spatele casei pârâților-reclamanți nu au determinat degradarea peretelui.
Cu privire la capătul de cerere privind construcția nouă a reclamanților-pârâți, întrucât nu respectă distanța față de construcția pârâților-reclamanți, instanța reține că, potrivit raportului de expertiză, distanța dintre cele două imobile aparținând părților nu este constantă, variind între 0,40 m și 0,25 m. Instanța nu poate reține însă apărările pârâților-reclamanți, în sensul că noua construcție a reclamanților-pârâți trebuia construită la o distanță de minim 0,60 m de casa lor, așa cum prevăd dispozițiile Noului cod civil, întrucât imobilul a fost ridicat sub imperiul dispozițiilor Codului civil de la 1864, care nu prevăd o astfel de limitare.
În privința cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 274 cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire stă culpa procesuală a parții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că prin concluziile scrise formulate de către avocatul ales al reclamanților-pârâți s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru, timbru judiciar în sumă de 184,3 lei, în timp ce pârâții-reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată, reprezentate de taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, în sumă de 2.340,6 lei. Ambele părți au achitat în mod egal costurile expertizei tehnice efectuate în cauză, respectiv câte 500 lei.
În lumina art. 276 C.pr.civ., instanța urmează a compensa cheltuielile avansate de părți și având în vedere soluțiile dispuse asupra celor două cereri, va dispune obligarea pârâților-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți a sumei de 116,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții M. T., domiciliat in G., ., .,jud. G., și M. M., domiciliata in G., ., .,jud. G..
Admite, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți P. C. și P. N., domiciliați in G., ., jud. G..
Obligă pârâții să efectueze lucrările de reparații și consolidare a zidului construcției proprietatea lor, situată în mun. G., ., zid aflat pe linia de hotar cu imobilul aparținând reclamanților, situat în mun. G., ., în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, în caz contrar încuviințează ca aceste reparații să fie efectuate de către reclamanți, pe seama și cheltuiala pârâților.
Obligă reclamanții să îndepărteze foile de tablă prinse de calcanul căptușit al casei lor și acoperișul casei pârâților, precum și să efectueze un acoperiș din tablă cu scurgerea apelor într-un jgheab și burlan din tablă orientat în curtea pârâților.
Respinge celelalte capete de cerere din cererea reconvențională, ca neîntemeiate.
Obligă pârâții-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți suma de 116,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
Cu drept de a formula apel, în termen de 15 zile, de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
Dact. GNC /Dact.ACN
6ex./ 20.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 8393/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
