Plângere contravenţională. Sentința nr. 9327/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9327/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 13601/233/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVLĂ NR.9327
Ședința publică din 10.10.2013
Președinte – A. B.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile privind pe petent A. I. M. și pe intimat C.N.A.D.N.R. S.A. - C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța a reținut cauza spre soluționare și având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.09.2013, 04.10.2013 și 10.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2012 sub număr de dosar_, petentul A. I. M. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.06.2012 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România solicitând instanței anularea procesului verbal.
La termenul din data de 04.03.2013, instanța a dispus, în temeiul art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr.2/2013 raportat la art. 10 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, scoaterea de pe rol a dosarului și trimiterea administrativă către Judecătoria Sibiu, spre competentă soluționare. Dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 29.03.2013, iar la termenul din 25.03.2013, instanța a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G.. Asupra conflictului negativ de competență s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2013.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 15.05.2012, a înstrăinat autovehiculul către numitul Ivghenie Dănuțși prin urmare acestuia îi revenea, în calitate de proprietar, la data constatării contravenției, sarcina de de a verifica existența și valabilitatea rovignetei cu privire la vehiculul cu care urma să circule pe rețeaua de drumuri naționale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13 pct. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, .O.G. nr. 15/2002.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar copie după procesul verbal contestat și după contractul de vânzare-cumpărare al autovehicului, precum și copie certificat de înmatriculare, copie carte de identitate petent și copie carte de identitate cumpărător (filele 7-13).
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță, însă a depus planșe foto și inscrisuri (filele 16 -18).
În cauza s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.06.2012, petentul A. I. M. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, și sancționate de art. 8, alin. 2 din același act normativ.
Totodată, în baza art. 8, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, pe lânga amenda contravențională, petentul a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, în data de 26.06.2012, ora 09:15, pe DN26 km 8, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentuluii, care circula fără a deține o rovinietă valabilă.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivul de nulitate absolută invocat de petent privind lipsa semnăturii reprezentantului intimatei, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către A. A. M., cu certificatul nr._0301ae84 din data de 23.12.2011.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul A. A. M. îndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul C.N.A.D.N.R. - S.A., pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG 15/2002( fila 17, partea de jos). Conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe A. A. M., agent constatator (fila 12, partea de sus), instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Referitor la temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din copia contractului de vânzare-cumpărare (fila 12), rezultă că la data de 15.05.2012, petentul A. I. M. a înstrăinat către numitul Ivghenie D., autoturismul marca Volkswagen Transporter.
Potrivit art. 264, alin. 5 din Codul fiscal, înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, cu excepția obligațiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termenele de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligațiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
Totodată, conform art. 11, alin. 4 din O.U.G. 195/2002 republicată, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Astfel, rezultă că era în sarcina cumpărătorului Ivghenie D. să facă demersurile necesare pentru înmatricularea autoturismului pe numele său. De altfel, după cum rezultă din adresa emisă de Primăria comunei Șelimbăr – Serviciul Impozite și taxe- petentul a figurat în evidențele fiscale locale cu autoturismul având număr de înmatriculare_ până la data de 19.07.2012. Deși data menționată este ulterioară constatării contravenției, instanța apreciază că aceasta este în concordanță cu susținerile petentului în sensul că a înstrăinat autoturismul, întârzierea cu care au fost operate modificările în evidențele fiscale locale nefiindu-i imputabile.
Având în vedere cele arătate mai sus, la data săvârșirii contravenției, 26.06.2012, petentul A. I. M. nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului cu numărul de înmatriculare_, așa cum este definită aceasta prin art. 1, alin. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002 și anume persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Prin urmare, la data săvârșirii contravenției, nefiind proprietarul autoturismului și neavând calitatea de utilizator așa cum este aceasta definită prin art. 1 alin.1 lit. b din OG 15/2002, petentul nu putea avea calitatea de subiect activ al contravenției.
Referitor la tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată, acesta fiind în valoare de 96 euro, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța urmează a dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.
Pentru aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul A. I. M. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.06.2012, și va exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul A. I. M., domiciliat în Șelimbăr . jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C., cu sediul în București ..401A sector 6.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.06.2012 de intimată.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale precum și a tarifului de despăgubire.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.B. / Dact. M.O. / 5 ex /04.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8838/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-09-2013,... → |
|---|
