Plângere contravenţională. Sentința nr. 1138/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1138/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 17909/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1138
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. C. și pe intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contravenționala CP NR._.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit, petentul solicitând judecarea și in lipsă in conformitate cu disp. art. 242 alin. ultim C.proc.civ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
Instanța constată conform disp. art. art. 134 C.proc.civ că este prima zi de înfățișare și părțile legal citate pot pune concluzii.
Instanța având in vedere disp. art. 159 indice 1 alin. 4 C.proc.civ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța considerând proba solicitata de către părți, respectiv proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, cauzei, în temeiul disp. art. 167 C.proc.civ o încuviințează;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.09.2012 pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, petentul G. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că în data de 14.09.2012, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. G., fiind oprit de un agent constatator din cadrul intimatei care i-a adus la cunoștință că a fost înregistrat în timp ce circula cu o viteză de 105 km/h, fără a-i comunica însă dacă această viteză fusese înregistrată în jurul orie 07:10, când a trecut inițial prin zonă, fie în jurul orei 07:40, când a revenit. Petentul a precizat că a achitat pe loc jumătate din minimul amenzii aplicate.
Petentul susține că nu a circula cu viteza reținută în cuprinsul actului sancționator și precizează că depășirea limitei de viteză ar fi mai mică decât cea reținută de agentul constatator, deoarece pe respectivul sector de drum, viteza maximă admisă este de 80 km/h.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și Ordinul nr. 301/2005.
La cerere a fost atașat, în copie, cartea de identitate a petentului, dovada achitării a jumătate din cuantumul amenzii, procesul verbal contestat (filele 4-5).
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator, planșe foto, buletin verificare metrologică aparat radar, atestat operator radar al agentului constatator (filele 20-24).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul verbal a fost încheiat și comunicat la data de 14.09.2012(fila 5) iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 17.09.2012 (fila 1), deci înlăuntrul termenului legal de 15 zile.
În cauză, la termenul din data de 11.02.2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 14.09.2012, petentul G. C. a fost sancționată contravențional cu 16 puncte amendă și măsura complementară a săvârșirii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 108, alin. 1 lit. c pct. 3, de art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și pentru fapta prevăzută de 101, alin. 1, pct. 18 din același act normativ.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 14.09.2012, ora 07.18, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . viteza de 105 km/h, viteza maximă admisă pe sectorul respectiv de drum fiind de 70 km/h, a depășit un alt autovehicul peste marcajul longitudinal continuu intrând pe contrasens și nu avea asupra sa permisul de conducere.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 21.06.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, așa cum susține petentul în plângerea formulată. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul verbal este semnat de petent.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Astfel, referitor la contravențiile săvârșite, instanța reține:
1. Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, conform art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cauza de fața, din planșele foto după înregistrarea radar (fila 21) depuse la dosar de către intimat, rezultă că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, petentul rulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la data de 14.09.2012 cu viteza de 105 km/h pe raza localității (fotografia numărul 3), într-o zonă în care viteza maximă admisă este de 70 km/h, depășind astfel viteza maximă cu 35 km/h.
De asemenea, instanța constata ca aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologica nr._ din 13.04.2012 (fila 24). De asemenea, înregistrarea a fost efectuată de către agentul constatator deținător de atestat operator radar (fila 24).
Nu prezintă relevanță susținerile petentului în sensul că agentul constatator nu i-a precizat momentul la care a fost săvârșită contravenția, în condițiile în care, din planșele foto se poate observa cu exactitate ora săvârșirii faptei ( respectiv 07:18:46 – fotografia numărul 3)
2. Potrivit art. 100 alin. 3 lit. ae din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), precum și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Totodată, potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Din art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă definiția depășirii, care este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Așa cum rezultă din planșele foto depuse la dosarul cauzei, petentul a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire a unui autoturism ce se deplasa pe același sens de mers, încălcând astfel marcajul longitudinal continuu ce separă direcțiile de mers, deși drumul era prevăzut cu două benzi de circulație pentru fiecare sens în parte
3. Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă), nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2. De asemenea, potrivit art. 35 alin. 2 din același act normativ, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
În atare condiții, instanța reține că faptele sancționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, iar susținerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Conducătorul auto nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
De asemenea, instanța apreciază că atitudinea petentului, care a achitat pe loc jumătate din cuantumul amenzii aplicate, deși este o dovadă a bunei sale credințe, reprezintă o recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație diferită de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda între limitele prevăzute de lege și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, este prevăzută de textele normative incidente în speță, având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto și un caracter preventiv întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic nerespectarea regulilor de circulație rutieră.
Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal . nr._ din 14.09.2012 a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentul G. C. apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. C., cu domiciliul în G., ., .,. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – BIROUL RUTIER, cu sediul în G., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.09.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/18.02.2013
2 ex .>
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8407/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5183/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
