Plângere contravenţională. Sentința nr. 1141/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1141/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 12449/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1141
Ședința publică de la 11 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul T. G. M., intimat P. rurală . obiect plângere contravenționala PA NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal lipsă fiind intimata.
Se procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI, ., nr._, CNP-_.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 13.12.2012 s-au depus relații de către intimată, după care,
Instanța, procedează la audierea martorei M. I., identificata cu CI ., nr._, CNP-_,, sub prestare de jurământ, conform art. 193 C.proc. civ., declarația acesteia fiind consemnată în scris, citită, semnată si atașată la dosar, potrivit disp. art. 198 C.proc.civ.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea acțiunii și în consecință anularea procesului verbal.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2012, sub nr. de dosar_/2012, petentul T. M., în contradictoriu cu intimata I.P.J. G. – Poliția Rurală S., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03.03.2012, solicitând instanței anularea lui și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că a luat la cunoștință de sancțiunea contravențională ce i-a fost aplicată la momentul la care i-a fost comunicată înștiințarea de plată, în data de 26.06.2012, însă precizează că nu știe motivele ce au atras sancționarea sa și nici conținutul procesului verbal. Mai susține petentul că nu există nici semnătura agentului constatator și nici aceea a unui martor.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
La cerere a fost atașată înștiințarea de plată, în copie, precum și acte de stare civilă.
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Legal citat, intimata I.P.J. G. – Poliția Rurală S. nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță, însă la solicitarea instanței a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator și fișa de intervenție la eveniment.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1, alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C. Proc. Civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G..
În ceea ce privește termenul de introducere a plângerii, instanța apreciază că, deși termenul legal de 15 zile a fost depășit, plângerea contravențională urmează a fi considerată în termen, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus de către intimat nicio dovadă cu privire la comunicarea acestuia către petent.
La termenul din data de 02.10.2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a Primăriei . în calitate de intimată I.P.J. G. – Poliția Rurală S..
În cauză a fost încuviințată și administrată, la termenul de judecată din data de 11.02.2013, proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martora M. I., a cărei declarație este atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările cauzei, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 03.03.2012, petentul T. M. a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 200 lei, în temeiul art. 4, lit. b din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, pct. 1 din același act normativ.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 03.03.2012, ora 18:00, petentul, fiind în conflict cu familia numitei M. I., i-a adresat acesteia injurii și cuvinte vulgare, tulburând ordinea publică și provocând indignarea persoanelor ce se aflau de față.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 03.03.2012, respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Totodată, deși procesul-verbal nu este semnat de către petent, conține însă datele de identificare și semnătura unui martor asistent.
Rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze; de altfel, chiar și în situația în care agentul constatator nu ar fi respectat dispozițiile art. 19, alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicabilă ar fi nulitatea relativă, ce ar opera doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în cauză.
Conform art. 3, pct. 1 raportat la art. 4, lit. b din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 200 și 1.000 lei, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.”
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Deși petentul, prin plângerea formulată, arată că nu are cunoștință despre fapta reținută în sarcina sa, aceste susțineri sunt contrazise de cuprinsul raportului agentului constatator și a fișei de intervenție la eveniment, conform cărora petentul, la momentul săvârșirii contravenției, se afla în stare de ebrietate și a adresat cuvinte jignitoare la adresa numitei M. I. și a soțului său.
Instanța urmează ca în soluția o ce va pronunța, să nu țină seama de cele menționate în cuprinsul declarației de martor a numitei M. I. întrucât,deși aceasta nu face parte din categoria persoanelor indicate în cuprinsul art. 189 C. Proc. Civ., instanța apreciază că aceasta are o atitudine subiectivă, întrucât tocmai M. I. este persoana ce a sesizat organele de poliție cu privire la atitudinea petentului.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă amenda între limitele speciale prevăzute de lege. În acest sens, instanța are în vedere că respectarea regulilor care asigură ordinea și liniștea publică constituie un imperativ pentru toți cetățenii.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va respinge plângerea formulată de petentul T. M. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. G. M., cu domiciliul în comuna S., ., în contradictoriu cu intimata I.P.J. G. – POLIȚIA RURALA SMARDAN, cu sediul în . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.03.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/3 ex/19.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5677/2013.... | Pretenţii. Încheierea nr. 12/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
