Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 15976/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul P. M. M. și pe intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contravenționala formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal lipsă fiind intimata.
Se procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI, ., nr._, CNP-_.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 27.12.2012, s-a depus la dosarul cauzei de către intimată înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, după care,
Instanța constată conform disp. art. art. 134 C.proc.civ că este prima zi de înfățișare și părțile legal citate pot pune concluzii.
Instanța având in vedere disp. art. 159 indice 1 alin. 4 C.proc.civ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Interpelat fiind petentul arată că circula pe ., făcând dreapta pe . ca a acordat prioritate pietonului ce se afla pe partea dreapta a drumului, parte pe care se afla si autovehiculul sau, la 3-4 metri de trecerea de pietoni, moment după care a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, ce venea din spatele său.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța considerând proba solicitata de către petent, respectiv proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, cauzei, în temeiul disp. art. 167 C.proc.civ o încuviințează;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2012, sub dosar nr._, petentul P. M. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Poliția Municipiului G. – Serviciul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.08.2012, solicitând instanței anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a susținut că în data de 15.08.2012, în timp ce circula cu autoturismul proprietate personală pe . mun. G., după ce a trecut de linia de tramvai, a oprit în spatele altor două mașini care acordat prioritate de trecere unor pietoni aflați în traversare pe marcaj pietonal. Petentul arată că la momentul în care se afla cu toată mașina pe trecerea de pietoni, din dreapta sa, de la o distanță de aproximativ 3 metri de marcajul pietonal, un pieton s-a angajat în traversarea neregulamentară a străzii, venind în diagonală față de trecerea de pietoni. Petentul apreciază că echipajul de poliție care l-a oprit, aflându-se în spatele său, nu avea vizibilitatea necesară pentru a observa deplasarea pietonului.
Cererea nu a fost motivată în drept, petentul nesolicitând soluționarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat, dovadă de circulație, ordin de deplasare, carte de identitate.(filele 3-5)
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în cursul judecății, însă la solicitarea instanței a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator (fila 15).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G. 2/2001, întrucât procesul verbal a fost comunicat petentului la data încheierii – 15.08.2012, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la instanță la data de 20.08.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.08.2012, petentului P. M. M. i s-a aplicat o sancțiune de 4 puncte amendă, în cuantum de 280 lei, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 15.08.2012, ora 08:55, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . și pătrunzând pe . a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa . de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pietonul aflându-se pe sensul de mers al autoturismului. Totodată, potrivit celor consemnate în cuprinsul actului sancționator, pietonul se afla singur în autovehicul.
În drept, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din data de 15.08.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De altfel, nici petentul nu a indicat vreun motiv de nelegalitate al actului sancționator contestat.
Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul-verbal este semnat de petent și cuprinde mențiunea conform căreia situația de fapt reținută nu corespunde adevărului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 100, alin. (3), lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, conform art. 72, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Mai mult, potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, revine petentului sarcina să probeze criticile aduse și de a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Conform aceleași jurisprudențe, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.08.2012 este întocmit în mod legal. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, din cuprinsul raportului constatator depus la dosarul cauzei reiese că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale, intimatul făcând dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, în acord cu prevederile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc amenajat, marcat și semnalizat corespunzător (…) atunci când aceștia se află pe sensul de mers al vehiculului. Nu se poate stabili însă, nici din cuprinsul procesului verbal și nici din raportul agentului constatator, care era poziționarea echipajului de poliție în raport de autovehiculul condus de petent.
Pe de altă parte, instanța reține că petentul a recunoscut, în cuprinsul cererii formulate, faptul că în zona marcajului pietonal se afla o persoană ce intenționa să traverseze . că aceasta se deplasa în diagonală față de trecerea de pietoni, astfel încât nu putea să acorde prioritate la plecarea efectivă de pe loc. Mai mult, petentul a susținut că mașina de poliție se afla în spatele său astfel încât nu avea vizibilitatea necesară.
Asupra acestui din urmă aspect, instanța apreciază ca plauzibile susținerile petentului, în condițiile în care echipajul de poliție nu avea posibilitatea de a observa dincolo de orice dubiu atât trecerea de pietoni, cât și punctul din care pietonul s-a angajat în traversare în situația în care se afla în spatele autovehiculului condus de petent. Totuși, instanția consideră, în raport de probele administrate în cauză precum și din neconcordanța existentă între susținerile orale ale petentului din cursul judecății și aspectele evidențiate în cuprinsul plângerii contravenționale, că fapta a fost reținută în mod corect de agenții constatatori.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii acestei contravenții, instanța are în vedere dispozițiile art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 280 lei, reprezentând nivelul minim prevăzut de actul normativ sancționator (4 puncte amendă).
Cu privire la măsura complementară prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei masuri complementare.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5, alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din O.G. 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În speță, măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor conducătorilor auto vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.
Instanța apreciază însă că date circumstanțele săvârșirii contravenției, fapta contravenientului prezintă un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunii putând fi realizat și prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, fără aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
În aceste împrejurări, instanța apreciază că măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce, chiar dacă este prevăzută de lege și chiar dacă este necesară în societate, nu este proporțională cu situația care a determinat-o, plângerea formulată de către petent urmând a fi admisă în parte în sensul anulării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere și suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile și menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal contestat, pentru reeducarea petentului fiind suficientă doar aplicarea amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. M. M., cu domiciliul în G., ..12, ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.08.2012.
Anulează măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/17.01.2013
2 ex . atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 11-09-2013,... → |
|---|
