Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 8622/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.12.2013
Președinte – C.-M. V.
Grefier – A. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect de judecată „plângere contravențională” formulată de petentul I. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. – Secția 1 Poliție Rurală Frumușița.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.11.2013, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea succesiv la data de 03.12.2013, apoi la data de 10.12.2013, apoi la data de 17.12.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., petentul I. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. GALATI- Secția 1 Politie Rurală Frumușița, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.05.2012.
În motivarea cererii, a arătat că a fost sancționat în mod eronat, deoarece prin manevra efectuată a evitat producerea unui accident. A arătat ca în data respectiva se deplasa pe DN 26 dinspre Tulucești spre Vânători cu viteza de 90 km/h si la intersecția cu DN 24 B un autoturism nu i-a acordat prioritate si a pătruns în intersecție, astfel încât a fost nevoit sa efectueze manevra de evitare.
La termenul din 19.02.2013, petentul a depus precizări, prin care a solicitat restituirea sumei de 140 lei achitata cu titlu de amenda, precum si cheltuieli de judecată. A invocat cazul fortuit iar în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal a susținut ca acesta este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa competentei agentului constatator si pentru ca nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.16 si art.17 din OG 2/2001.
În drept, a invocat dispozițiile art.11,15-19,21,31-36 din OG 2/2001, art.109 din OUG 195/2002, art. 177 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus raportul agentului constatator (fila 23).
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, precum si pe cea testimonială.
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 15.05.2012, s-a reținut în sarcina petentului că, fiind la volanul autoturismului marca L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 26, din direcția Tg. B., a efectuat manevra de depășire a unui alt autoturism la intersecția cu DN24 B, cu încălcarea marcajului continuu, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Instanța constată ca procesul-verbal este legal întocmit, nefiind incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de OG 2/2001.
Astfel, așa cum reiese si din adresa nr._/14.06.2013 (fila 28), agentul constatator avea calitatea de polițist rutier iar din conținutul procesului-verbal reiese ca este precizat locul săvârșirii faptei si ca aceasta este suficient descrisă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că acesta este temeinic petentul nereușind sa răstoarne prezumția de adevăr instituită de lege în favoarea celor reținute de agentul constatator.
Instanța constată că petentul nu contestă faptul că a efectuat o depășire neregulamentară însă a susținut că a făcut acest lucru deoarece doar prin această manevră putea evita coliziunea. Aceste susțineri ale petentului nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere ca invocata evitare a coliziunii trebuia făcută prin frânare iar nu prin încălcarea marcajului, cu atât mai mult cu cât, așa cum reiese din probele administrate, celălalt autoturism se afla în mișcare.
Procesul-verbal de contravenție contestat în cauză a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agenților de politie, motiv pentru care cele consemnate se bucură de o aparență de veridicitate, în temeiul art. 31-36 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal este întocmit ca urmare a constatării directe a săvârșirii faptei de către agentul constatator si că petentul nu a probat o situație contrară.
În consecință, instanța va respinge plângerea, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă RĂ Ș T E:
Respinge plângerea, formulată de petentul I. C., cu domiciliul în G., ., .. 2, ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. – Secția 1 Poliție Rurală Frumușița, cu sediul în G., ., jud.G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.12.2013.
Președinte, Grefier,
jud. C.-M. V. A. I.
Red. C.M.V. / Tehnored. A.I. / 4 ex. / 20.02.2014
Va atragem atenția că datele menționate in prezentul document, se înscriu în cele prevăzute de legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar in scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2044/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 7294/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
