Plângere contravenţională. Sentința nr. 1999/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1999/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 15029/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1999
Ședința publică din data de 04.03.2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea acțiunii civile având ca obiect ,,plângere contravențională formulată de petenta . K SRL, cu sediul în G., .. 432 în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLULU ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoare:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2012 sub Dosar nr._, petenta . K SRL, prin avocat G. I., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 23.07.2012, solicitând instanței anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea acțiunii, petenta arată a fost amendată cu suma de 1200 lei, în baza 4 alin. 77, pct. 77.4 din HG 69/2012, cu motivarea că, la data de 26.04.2012, pe DN 2B km 128+850, în localitatea G., conducătorul auto al autovehiculului cu număr de înmatriculare_, utilizat de . K SRL, nu a prezentat în trafic asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport.
În continuare, petenta arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 în sensul că fiecare pagină a procesului verbal trebuie semnată atât de agentul constatator cât și de contravenient iar în situația în care acesta din urmă nu se află de față ori refuză să semneze, acest fapt trebuie atestat de cel puțin un martor. Astfel, potrivit petentei, intimata nu se poate prevala de dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001 de vreme ce procesul verbal nu a fost emis la data săvârșirii faptei, ci ulterior, la data de 23.07.2012. În aceste condiții, petenta apreciază că au fost încălcate dispozițiile imperative ale legi iar întocmirea procesului verbal de contravenție a fost adusă o vătămare petentei, astfel încât actul este lovit de nulitate.
Pe fond, petenta arată că la momentul controlului, nu se afla nicio persoană în afara conducătorului auto, astfel încât nu poate fi vorba despre un transport de persoane în regim propriu și fiind exclusă existența contravenției.
Totodată, petenta a declarat că deplasarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost efectuată în scopul asigurării mentenanței acestuia, respectiv pentru schimbarea cauciucurilor.
Petenta a mai arătat că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri faptul că nu exista nicio persoană în mașină la momentul verificării, motiv pentru care nici nu a încheiat procesul verbal la acel moment.
În subsidiar, petenta a cerut înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În dovedirea acțiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La acțiune a fost atașată copia procesului verbal (filele 4-5).
Legal citat, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică, arătând că la controlul ISCTR efectuat în trafic în data de 26.04.2012, ora 17.20 DN 2B km 128+850 G. asupra vehiculului având numărul de înmatriculare_, deținut spre utilizare de petenta, și condus de conducătorul auto G. C. s-a constatat că faptul că se efectua un transport de persoane în cont propriu fără ca operatorul de transport să asigure la bordul autovehiculului asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente, care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
Totodată, intimata a arătat faptul procesul verbal este semnat de agentul constatator o singură dată deoarece este format A3, având o singură filă.
Petenta a mai învederat faptul că au fost respectate dispozițiile art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 privind aplicarea sancțiunii contravenționale în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei iar procesul verbal poate fi încheiat și în lipsa contravenientului. De asemenea, intimata a arătat că au fost respectate și dispozițiile art. 19 alin. 3, fiind menționate la punctul 10 motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientei și a martorului.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că potrivit art. 8 alin. 1 și alin. 2 din Ordinul MTI nr. 995/2011 la efectuarea controlului în trafic, conducătorii auto au obligația să prezinte inspectorilor toate documentele pe care trebuie să le dețină la bordul vehiculului, în funcție de activitatea desfășurată și în conformitate cu reglementările în vigoare. În aceste condiții, în baza acestui text coroborat cu art. 4 alin. 77, pct. 77.4 din HG 69/2012 petenta avea obligația de a deține la bordul autovehiculului asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente, fapta fiind sancționată potrivit art. 7 alin. 1 și 2 din același act normativ cu amenda între 8000 și_ lei.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., HG 1373/2008, HG 69/2012, OMTI 980/2011 precum și ale OG 2/2001.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea, ei este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Astfel procesul verbal a fost întocmit la data de 23.07.2012 iar plângerea a fost depusă la instanță la data de 07.08.2012 (fila 1), în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
În cauză, instanța a încuviințat, la termenul din 26.10.2012, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul G. C. pentru petent, acesta fiind ascultat la termenul din 21.01.2013, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La același termen, intimata a depus o . înscrisuri constând în certificat de înmatriculare, foaie de parcurs, legitimație conducător auto, dovada de verificare a autovehiculului, certificatul de transport în cont propriu al . SRL valabil pentru autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, copie permis de conducere al conducătorului auto (filele 30-38).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._, întocmit la data de 23.07.2012, petenta . K SRL a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 4 alin. 77, pct. 77.4 din HG 69/2012 cu amendă în cuantum de_ lei.
Astfel prin procesul verbal contestat s-a reținut că în cadrul controlului desfășurat la data de 26.04.2012, ora 17.20 DN 2B km 128+850 G. asupra vehiculului având numărul de înmatriculare_, deținut spre utilizare de petenta, și condus de conducătorul auto G. C. s-a constatat că faptul că se efectua un transport de persoane în cont propriu fără ca operatorul de transport să asigure la bordul autovehiculului asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente, care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Totodată, procesul verbal conține mențiunea că a fost încheiat în lipsa contravenientului și a unui martor asistent, întrucât de față se aflau doar alți agenți constatatori.
Așadar, instanța reține că procesul-verbal de contravenție contestat este legal întocmit.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petentă privind lipsa semnăturii agentului constatator pe ambele pagini ale actului contestat, instanța o va respinge având în vedere faptul că procesul verbal a fost redactat pe o singură foaie format A3.
În același timp, instanța constată că potrivit art. 13 aplicarea sancțiunii contravenționale poate fi făcută în termen de 6 luni de la data constatării faptei, astfel încât nu este necesară încheierea procesului verbal la momentul constatării. Totodată, procesul verbal poate fi încheiat în absența reprezentantului legal al contravenientei și în prezența unui martor asistent ori pentru motive temeinice, menționate chiar în cuprinsul actului, chiar și în absența martorului asistent. În aceste condiții, instanța apreciază că procesul verbal a fost întocmit în conformitate cu normele legale, susținerile petentei privind existența unor motive de nulitate fiind neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal . nr._ este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea menționată în procesul verbal contestat.
Astfel relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Potrivit art. 7 alin. 77 pct. 77.4 din HG 69/2012 reprezintă încălcare gravă prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă acestea nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier în cont propriu, a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora, pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.
Totodată, conform prevederilor art. 7 alin. 1, alin. 2 lit. a din HG 69/2012 această contravenție se sancționează cu amendă de la 8000 la_ lei, sancțiunea fiind aplicată operatorului de transport rutier.
Astfel, instanța constată din înscrisurile depuse de intimată, faptul că petenta . SRL se face vinovată de săvârșirea acestei contravenții întrucât aceasta deținea certificatul de transport în cont propriu al valabil pentru autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (fila 35) acesta fiind autovehiculul asupra căruia au fost efectuate verificări, certificat valabil din data de 19.10._12. Totodată, intimata a depus la dosar foaia de parcurs a acestui autovehicul pentru data de 26.04.2012, data efectuării controlului (fila 31) și un certificat care atestă respectarea condițiilor tehnice impuse autobuzelor utilizate pentru transporturi publice de persoane prin servicii regulate în trafic național, pentru autovehiculul cu nr._ (fila 33) și dovada verificării acestuia (fila 34).
În aceste condiții, instanța apreciază faptul că societatea petentă efectua transport în cont propriu utilizând autobuzul cu nr. de înmatriculare_ fiind autorizată pentru acest lucru. Potrivit declarației martorului audiat în cauză, autoturismul era folosit pentru efectuarea transportului angajaților firmei, iar instanța apreciază că obligația deținerii documentelor prevăzute de lege, inclusiv a asigurării, subzistă chiar dacă transportul se referă la salariații societății, fiind efectuat cu regularitate.
În ceea ce privește apărarea petentei, susținută și de declarația martorului, potrivit căreia în autovehicul nu se afla la momentul controlului nicio persoană, chiar dacă ar fi adevărată, nu ar avea nicio consecință asupra răspunderii contravenționale. Astfel, atâta timp cât autovehiculul în cauză se află pe traseul indicat și în timpul programului de lucru, obligația deținerii documentelor prevăzute de lege subzistă chiar și în situația în care nu există nicio persoană în vehicul.
Potrivit art. 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanța, verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În cauza de față, instanța apreciază că valoarea amenzii aplicate este disproporționată în raport de urmările de foarte mică gravitate produse de faptă și împrejurările săvârșirii acesteia, care relevă un grad de pericol social redus, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă.
Astfel fapta săvârșită de contravenient este sancționată de legiuitor cu sancțiunea amenzii între 8000 și_ lei iar agentul constatator a aplicat o valoarea maximă a acestei sancțiuni.
În acest sens, instanța are în vedere că respectarea regulilor care asigură ordinea și siguranța în efectuarea transportului public de persoane constituie un imperativ pentru toate societățile care desfășoară această activitate dar, în condițiile în care nu au fost constatate circumstanțe agravante în sarcina petentului, aplicarea unei amenzi orientate spre maxim nu este justificată, instanța apreciind faptul că în raport cu aceste aspecte ar fi mai potrivită sancțiunea amenzii în cuantum minim de 8000 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va modifica în parte procesul verbal sub aspectul sancțiunii faptei contravenționale, fiind redus cuantumul amenzii de la suma de_ lei la cea de 8000 lei și fiind menținute celelalte dispoziții din cuprinsul procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta . K SRL, cu sediul în G., .. 432 în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLULU ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 23.07.2012.
Modifică în parte procesul verbal . nr._ din 23.07.2012, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate petentului de la suma de_ lei la cuantumul de 8000 lei.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red. I.D la .15.03.2013 /Dact.LB 5 ex.20.03.2013
Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4695/2013. Judecătoria GALAŢI | Somaţie de plată. Sentința nr. 8767/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
