Plângere contravenţională. Sentința nr. 2024/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2024/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 12368/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
(Operator de date cu caracter personal nr.8637)
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2024
Ședința publică din data de 04.03.2013
PREȘEDINTE: I.-M. C.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile avand ca obiect „ plângere contravențională ” formulată de petentul B. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Biroul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară, în sensul că la data de 26.02.2013 intimata a depus la dosar raportul agentului constatator, planse foto, copie de pe buletinul de verificare metrologica al aparatului radar și atestatul agentului constatator, după care,
Instanța constată prima zi de înfățișare conf. art. 134 C., se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauza potrivit disp. art. 159 indice 1 alin. 4 C., iar în baza art. 167 Cod proc.civ., instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă, putând contribui la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanta constată cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.07.2012 pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, petentul B. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.06.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că în data de 19.06.2012 se deplasa cu autoturismul proprietate personală dinspre localitatea Șivița înspre localitatea Tătârca cu viteza de 97 km/h, când a fost oprit și sancționat contravențional de un echipaj de poliție din cadrul intimatei. Petentul apreciază că a fost sancționat pe nedrept deoarece ieșise din localitatea Șivița și avea dreptul de a circula cu viteza de 90 km/h.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere a fost atașat, în copie procesul verbal contestat (fila 3).
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator, planșe foto, buletin verificare metrologică aparat radar, atestat operator radar al agentului constatator (filele 9-11).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul verbal a fost încheiat și comunicat la data de 19.06.2012 (fila 3) iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 05.07.2012 (fila 1), deci înlăuntrul termenului legal de 15 zile.
În cauză, la termenul din data de 04.03.2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 19.06.2012, petentul B. G. a fost sancționată contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 630 lei și măsura complementară a săvârșirii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102, alin. 2 lit. din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile public.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 19.06.2012, ora 16.29, petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN26 în localitatea Tătârca, în dreptul brutăriei, cu viteza de 97 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ROM 510, pe hard 13, montat pe auto_ .
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 19.06.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, așa cum susține petentul în plângerea formulată. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul verbal este semnat de petent și conține mențiunea conform căruia acesta nu formulează obiecțiuni.
În atare condiții, instanța reține că fapta sancționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespunde realității, iar susținerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Astfel, referitor la contravenția săvârșită, instanța reține că potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, conform art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cauza de fața, din planșele foto după înregistrarea radar (fila 9) depuse la dosar de către intimat, rezultă că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, petentul rulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la data de 19.06.2012 cu viteza de 97 km/h pe raza Tătârca (fotografia numărul 1), într-o zonă în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, depășind astfel viteza maximă cu 47 km/h.
De asemenea, instanța constata ca aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologica nr._ din 12.04.2012 (fila 10). De asemenea, înregistrarea a fost efectuată de către agentul constatator deținător de atestat operator radar (fila 24 – partea de sus).
Cu privire la susținerea petentului, în sensul că acesta la momentul înregistrării vitezei nu se afla în localitate ci ieșise din localitatea Șivița, instanța reține că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care nu este confirmată de niciuna din probele administrate în cauză.
În atare condiții, instanța reține că fapta sancționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespunde realității, iar susținerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.
De asemenea instanța are în vedere împrejurarea că șoferul auto nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație diferită de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la sancțiunea aplicate petentului prin procesul-verbal, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda între limitele prevăzute de lege și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, este prevăzută de textele normative incidente în speță, având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto și un caracter preventiv întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic nerespectarea regulilor de circulație rutieră.
Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal . nr._ din 19.06.2012 a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentul B. G. apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. G., domiciliat în G., ., ., .>în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Biroul Rutier, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.06.2012
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică azi, 04.03.2013.
Președinte, Grefier,
I. M. C. M. V.
Red I.M.C / Dact M.V / 5ex / 28.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 07/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9962/2013.... → |
|---|
