Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 16/1748/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 22 Noiembrie 2013
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
La ordine fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contravențională formulata de petentul L. N. împotriva procesului verbal de contravenție emis de intimatul C.N.A.D.N.R. Bucuresti.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul si intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, invoca excepția necompetentei teritoriale a Judecatoriei Galati si retine dosarul in pronuntare, privind exceptia invocata.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 03.01.2013, sub nr._, L. N. a formulat, în contradictoriu cu C. București, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 27.11.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii petentul a arătat că agentul constatator a reținut o situație de fapt nereală.
În drept, petentul a invocat OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința civilă nr. 2829/18.04.2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria G. sub nr._ .
La termenul din 22.11.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..
Față de această excepție, instanța o va admite pentru următoarele considerente:
Fapta pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este reglementată și sancționată de dispozițiile art. 8 alin.(1) din O.G. nr. 15/2002, conform cărora „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.
Potrivit dispozițiilor art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin.(2) care introduce după art.10 din O.G. nr.15/2002, art.101:„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Aceste dispoziții derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15.02.2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în art.24 C.proc.civ., coroborat cu art.25 alin.(2) C.proc.civ., în această materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin.(1) și alin.(4) din Legea nr.2/2013.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea nr.2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin.(4) „dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.
De asemenea, alin.(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin.(1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”
D. urmare, din interpretarea dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Prin urmare, art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent pentru care prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin.(1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele expuse, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.2/2013, la data de 03.01.2013. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost pe autostrada A2, km. 12, Glina, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.32 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G. și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Totodată, în temeiul art. 20 pct. 2 din C.pr.civ., instanța constată existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria G. și Judecătoria Cornetu, motiv pentru care va dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..
Declină competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulata de petentul L. N., domiciliat in Galati, ., ., . verbal de contravenție emis de intimatul C.N.A.D.N.R. Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, ..401 A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constată existența unui conflict negativ de competență teritorială între Judecătoria G. și Judecătoria Cornetu.
Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D./Tehnored.V.A.- 2ex.-18.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 602/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... → |
|---|
