Plângere contravenţională. Sentința nr. 2209/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2209/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 7102/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2209
Ședința publică din data de 08 Martie 2013
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plangere contraventionala formulata de petentul Ț. E. F. impotriva procesului verbal de contraventie emis de intimata POLIȚIA L. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul, intimatul si martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si retine dosarul in pronuntare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul Ț. E. F. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.04.2012 de Poliția L. G., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data menționată în procesul-verbal se afla acasă cu familia și alți prieteni, serbând ziua numelui.
Susține petentul că este posibil ca o altă persoană să se fi folosit de datele sale de identificare.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
A arătat intimata că petentul a fost sancționat contravențional pentru faptul de a fi agresat fizic și amenințat o altă persoană.
Precizează intimata că agentul de poliție a constatat personal faptele, petentul fiind cel care trebui să probeze susținerile din motivele plângerii.
În drept, intimata a invocat art. 115-118 C.prciv., art. 3 din Legea 61/1991 și OG 2/2001.
La termenul din 08.02.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba testimonială și a dispus citarea martorului Ț. E. la adresa indicată de petent. Însă, martorul nu s-a prezentat în instanță, fiind astfel imposibilă audierea lui.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.04.2012 de Poliția L. G. (fila 5), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se că în data de 08.04.2012, aflându-se în stare avansată de ebrietate, a agresat fizic și a amenințat cu acte de violență pe numitul D. A..
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991-republicată, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Plângerea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
În privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, CEDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206C.civ.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.
În cauză, nu se poate susține că petentul s-a aflat în imposibilitate de a se apăra. Petentul, prin formularea plângerii contravenționale a avut posibilitatea să facă apărări care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Însă, petentul, deși a propus proba cu martori, nu a asigurat prezența martorului în instanță, iar martorul citat nu s-a prezentat, astfel încât instanța a fost în imposibilitate să îl audieze.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contraventionala formulata de petentul Ț. E. F. domiciliat in Galati, ..10, ., impotriva procesului verbal de contraventie . nr._, emis de intimata POLIȚIA L. G., cu sediul in Galati, ., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D./Tehnored. V.A.- 3ex.- 05.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 7212/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
