Plângere contravenţională. Sentința nr. 2547/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2547/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 6709/233/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA GALATI
„Operator de date cu caracter personal nr. 8637”
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 2547
SEDINTA PUBLICA DIN 15.03.2013
P. – D. G. N.
GREFIER - G. M.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect „plangere contravențională” formulata de petentul T. S. L. in contradictoriu cu intimatul I.P.J. G..
La apelul nominal efectuat in sedinta publica, a raspuns petentul, prin avocat I. C., cu delegatie la dosar, lipsa fiind intimatul.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a efectuat referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care;
Aparatorul petentului depune chitanta reprezentand onorariu avocat.
Instanta constata ca este prima zi de infatisare si potrivit disp.art. 134 C.pr.civila, acorda cuvantul pe probe.
Aparatorul petentului solicita proba cu inscrisurile depuse la dosar.
In temeiul disp.art. 167 C.pr.civila, Instanta incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, considerand-o legala, pertinenta si concludenta pentru solutionarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acorda cuvantul pe fond.
Aparatorul petentului invedereaza faptul ca procesul verbal de contraventie este lovit de nulitate absoluta, agentul constatator a trecut in mod eronat data la care s-a savarsit contraventia și nr. de inmatriculare al autoturismului. F. de acestea, solicita admiterea plangerii asa cum a fost formulata, anularea procesului verbal de contraventie, exonerarea de la plata amenzii. In subsidiar, fata de pericolul social redus al faptei savarsite, solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea „avertisment”.
Instanta retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată în termen legal pe rolul Judecătoriei G., in data de 12.04.2012, sub nr._, petentul T. S. L. a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._/25.03.2010, solicitând anularea acestuia.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept, petentul arătând că va depune ulterior motivele plângerii.
S-a depus procesul verbal contestat, în copie.
În motivarea plângerii, depusă printr-un memoriu separat la termenul din 18.01.2013, petentul a arătat că solicită în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
A arătat petentul că data săvârșirii posibilei contravenții a fost 25.03.2011, nu 25.03.2010, cum s-a consemnat eronat în procesul verbal, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia. A mai menționat petentul că agentul constatator a consemnat greșit și numărul de înmatriculare al autoturismului ca fiind_, în loc de_, nefiind vorba despre o interpretare eronată a caligrafiei agentului.
Petentul a învederat instanței că fapta nu există, întrucât circula cu luminile de întâlnire aprinse, nicidecum cu proiectoarele de ceață. A invocat petentul art. 6 par. 1 și 2 din CEDO, arătând că se bucură de prezumția de nevinovăție, astfel încât îi revenea intimatei sarcina de a proba cele reținute în procesul verbal, precum și că este la prima abatere și amenda în cuantum maxim este disproporționată, justificându-se înlocuirea ei cu avertisment. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, ci a înaintat raportul agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/25.03.2010, petentul T. S. L. a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit. b pct. 8 din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 2 din același act normativ. S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 25.03.2010, orele 1010, a condus pe DN 26, localitatea Șivița, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având în funcțiune proiectoarele de ceață aprinse, în alte condiții decât cele stabilite de lege, timpul fiind senin, însorit.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Motivele de nulitate absolută invocate de petent, care nu reprezintă veritabile excepții procesuale, astfel încât instanța nu se pronunța distinct asupra lor în dispozitivul hotărârii, nu pot fi reținute. Astfel, deși lipsa datei săvârșirii faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal, în speță aceasta nu lipsește, ci este indicată eronat, ca fiind 25.03.2010, în loc de 25.03.2012, această eroare materială nefiind de natură a conduce la anularea actului cât timp chiar petentul recunoaște că a fost sancționat în anul 2012. De altfel, vătămarea s-ar fi produs doar dacă plângerea petentului ar fi fost respinsă ca tardiv formulată prin raportare la data de 25.03.2010 ca dată de la care ar fi curs termenul de 15 zile prevăzut de lege. A mai invocat petentul că agentul constatator a consemnat eronat numărul autoturismului, însă din cuprinsul procesului verbal rezultă că este vorba de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, litera majusculă D fiind identică celei cu care agentul a scris DN 26.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că din întreaga reglementare în materie contravențională rezultă ideea că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, ce izvorăște din presupunerea, de asemenea relativă, că agentul constatator, ca însărcinat al statului, oferă suficiente garanții de moralitate, onestitate și de imparțialitate în activitatea de constatare a situației de fapt și de aplicare a sancțiunilor contravenționale.
Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.
Cu privire la administrarea acestor probe care sa sustina temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta constata ca in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instantele romane, orice persoana are dreptul de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele imputate, contraventia fiind chiar asimilata unei acuzatii penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totusi, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se incadreaza in limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In aceste conditii, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal, în aceste condiții, instanța apreciază că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea faptei. Astfel, conform art. 108 alin.1 lit. b pct. 8 coroborat cu art. 100 alin.1 și 2 din OUG nr. 195/2002, folosirea luminilor de ceață în alte condiții decât pe timp de ceață constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte de penalizare.
Prin urmare, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ
Astfel, contravenția săvârșită de petent este sancționată cu amenda prevăzută de clasa a III-a de sancțiuni. Dispozițiile art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ stabilesc că amenda prevăzută de clasa a II-a de sancțiuni are cuantumul a 4 sau 5 puncte-amendă, iar alin. 2 din același articol stabilește valoarea unui punct-amendă la 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Salariul minim brut la data savarsirii contraventiei a fost 700 lei, prin urmare valoarea punctului-amendă era de 70 lei. În consecință, amenda de 280 lei aplicată reprezintă minimul amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită de petent.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Reținând că amenda aplicată reprezintă minimul amenzii pentru fapta contravențională săvârșită de petent, că petentul a probat împrejurări excepționale care ar justifica înlocuirea acesteia cu avertisment (nici măcar faptul că nu a mai fost sancționat contravențional deși a afirmat aceste lucru), instanța apreciază că amenda este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, neimpunându-se înlocuirea ei cu avertisment și, prin urmare, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată, văzând și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. S. L., cu domiciliul în G., ., .. 3, . și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat I. C. L., în B., ., ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul I. G., cu sediul în G., ., jud. G., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
„Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege”
Red.D.G.N.
Dact. G.M./01.04.2013/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 7482/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
