Plângere contravenţională. Sentința nr. 3413/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3413/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 10486/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3413
Ședința publică din data de 04.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. K.
Grefier: L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”,, petentul H. V. domiciliat în G. ., ., Jud. G. în contradictoriu cu intimata POLITIA L. G. cu sediul în G. ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, în data de 13.06.2012, petentul H. V. a formulat contestație împotriva procesului-verbal de contravenție . NR._/30.05.2012.
În fapt, petentul a arătat că înțelege să invoce nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, întrucât nu a fost indicat temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei, contrar dispoziții lor art.16 din OG nr.2/2001.
De asemenea, a susținut petentul că nu au fost indicate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube conform art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, iar în lipsa descrierii faptei, instanța nu poate aprecia dacă sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
A mai precizat petentul că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție, având în vedere că i se oprise motorul și a coborât să ridice capota mașinii.
În consecință, solicită anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar, aplicarea unui avertisment fără penalizare.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
La plângere, a fost anexat în copie procesul-verbal de contravenție . NR._/30.05.2012 (fila 4 dosar).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinici încheiat, revenind petentului să facă dovada contrară mențiunilor agentului constatator.
Pe parcursul judecații, s-a administrat proba cu înscrisuri și declarația martorului D. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție verbal . NR._/30.05.2012, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 30.05.2012, a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . Asociației Județene a pescarilor, în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprire interzisă”.
În consecință, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 140 lei.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, fapta, astfel cum a fost reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate pentru că nu s-a indicat temeiul de drept al aplicării sancțiunii, câtă vreme actul cuprinde mențiunea „faptă prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.8 și sancționată de art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002”.
Instanța nu poate reține nici susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit, întrucât fapta nu este descrisă de către agentul constatator, aceste susțineri fiind neîntemeiate.
În acest sens, instanța constată că potrivit art.16 din OG nr.2/2001, agentul constatator are obligația de a descrie fapta contravențională cu indicarea tuturor împrejurărilor de fapt ce pot servi la aprecierea gravității acesteia. Aceste dispoziții au fost respectate în cauză, câtă vreme s-a consemnat explicit în cuprinsul procesului-verbal care este fapta imputată petentului, respectiv că a staționat în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprire interzisă”.
De altfel, petentul nici nu a putut indica în ce constau omisiunile agentului constatator, respectiv care sunt împrejurările neconsemnate de acesta și care ar fi putut avea relevanță din perspectiva aprecierii gravității faptei și a proporționalității sancțiunii aplicate.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu privire la administrarea acestor probe care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/României, hotărâre din 4 octombrie 2007).
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, au stat constatările personale ale agentului de poliție, în sensul că petentul a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . Asociației Județene a pescarilor, în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprire interzisă”.
Toate aceste împrejurări sunt de natură a conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt constatate personal de către agentul de poliție, și care necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005).
Pe de alta parte, petentul nu a negat împrejurările constatate de agentul constatator, arătând însă că a fost nevoit să acționeze astfel din cauza faptului că i s-a oprit motorul mașinii și a coborât să ridice capota.
Apărările petentului au fost susținute și prin declarația martorului D. F., care a precizat că la data contravenției, se afla în mașina petentului, iar înaintea trecerii de pietoni de la General, s-a oprit motorul mașinii, motiv pentru care au coborât și au împins mașina până după trecere lângă bordură. Ulterior, a venit agentul de poliție care i-a solicitat actele petentului.
Față de aceste declarații, instanța apreciază că în cauză, se conturează un dubiu rezonabil cu privire la săvârșirea faptei de către petent astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție, de natură să răstoarne prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal.
Practic, instanța reține că petentul a staționat într-adevăr în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprire interzisă”, dar această acțiune a fost determinată de împrejurări speciale, exterioare petentului și anume faptul că s-a oprit motorul mașinii.
În aceste condiții, instanța și-a putut forma convingerea că petentul nu a acționat cu intenția de a aduce atingere siguranței circulației rutiere, prin încălcarea normelor legale privind staționarea.
Conform art.1 din OG nr.2/2001, constituie contravenție, fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a guvernului sau după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului.
Întrucât petentul nu a avut în vedere nici un moment periclitarea siguranței traficului rutier, ci a acționat astfel deoarece se afla într-o imposibilitate obiectivă de a se deplasa, din împrejurări ce nu îi pot fi imputate, instanța apreciază că lipsește vinovăția, ca element subiectiv obligatoriu pentru existenta contravenției.
Prin urmare, instanța constată că plângerea este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul H. V. domiciliat în G. ., ., Jud. G. în contradictoriu cu intimata POLITIA L. G. cu sediul în G. ., jud. G..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/30.05.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.K 07.05.2013 /Dact LB/5 ex. la 20 05 2013.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2013.... | Pretenţii. Încheierea nr. 27/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
