Plângere contravenţională. Sentința nr. 743/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 743/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 23795/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 743
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul B. I. și pe intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contraventionala . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se procedează la identificarea petentului B. I. care se legitimează cu CNP_.
Instanța având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, în temeiul disp. art. 134 C.pr.civ., constată că este prima zi de înfățișare și acordă cuvântul pe probe.
Petentul arată că nu are probe de formulat în apărarea sa.
Instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utile,concludente și pertinente cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 12.12.2011, pe rolul Judecătoriei G. sub nr_/233/2011, petentul B. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.12.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat la data de_ prin procesul verbal . nr._ cu avertisment pentru că ar fi încercat să cumpere valută de la numitul F. M.. A precizat petentul că au fost confiscate de la el sumele de 900 lei și 20 euro, pe care îi avea asupra lui.
Petentul a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal, precizând că i-a vândut numitului F. M. un parfum pentru 800 lei, însă acesta nu avea asupra sa decât euro, motiv pentru care i-a plătit suma de 20 euro pentru acel parfum, moment la care au intervenit organele de poliție. A menționat că organele de poliție i-au căutat în buzunare și i-au confiscat suma de 900 lei pe care îi avea asupra sa și cei 20 de euro.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În susținerea plângerii, petentul a depus copie după procesul verbal atacat (fila 3).
Legal citat, intimatul I. G. nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat un reprezentant.
Prezent la termenul de judecată din 29.01.2013, petentul nu a propus nici o probă în apărarea sa, deși i s-a solicitat în mod expres să precizeze probele cu care dorește să-și dovedească afirmațiile. Petentul a solicitat să-i fie restituită suma de-i fusese confiscată la întocmirea procesului verbal.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Plângerea este scutită de taxă de timbru potrivit art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin.2 din OG nr.2/2001 și art.1, pc.1 din C.Pr. Civ.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._, petentul B. I. a fost sancționat contravențional în baza art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 pentru că la data de 11.12.2011, la orele 18.20, în fața băncii Carpatica din G., a acostat două persoane și a cumpărat de la acestea valută în euro, astfel că de la numitul F. M. suma de 21 Euro pentru 81 lei.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, însă, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 i s-a confiscat suma de 900 lei și 200 Euro.
Petentul, deși a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal, nu a solicitat administrarea de probe care să dovedească versiunea sa asupra evenimentelor.
În drept, potrivit textelor de lege menționate (Legea nr. 12/1990), fapta petentului constituie contravenție și este susceptibilă de sancționare cu amendă.
Mai mult, potrivit art. 4 alin. 1 din acest text normativ, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.
Instanța reamintește că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Revine petentului obligația legală – potrivit art.1191 din vechiul cod civil – să răstoarne această prezumție cu proba contrară.
Petentul nu a propus nicio probă contrară situației de fapt reținute în actul de sancționare. Față de poziția sa, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunile aplicate petentului (avertismentul și amenda) au fost reduse.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în Ordonanța nr.2/2001, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din vechiul Cod civil.
Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămână nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.
Întrucât petentul B. I. nu a propus vreo probă care să demonstreze că situația reținută în actul de sancționare ar fi alta, rezultă că prezumția de legalitate și temeinicie operează pe deplin, deci nu există motiv de anulare a actului.
Instanța constată de altfel că organul sancționator a fost clement la alegerea sancțiunii, petentului fiindu-i aplicat avertismentul.
Se observă că nu există nici motive pentru a înlătura măsura complementară a confiscării sumei de 900 lei și 20 Euro, petentul nedovedind că această sumă provine din alte surse sau are o altă destinație decât activitatea contravențională pentru care a fost sancționat.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. I. în contradictoriu cu intimatul I. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 11.12.2011 și va menține ca legal și temeinic procesul verbal și măsurile contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B. I., domiciliat în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – Secția 1 Poliție , cu sediul în G., ., județul G..
Menține procesul verbal de contravenție atacat, având . și nr._ întocmit la data de 11.12.2011.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/26.01.2013 . class="Footer"> Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 741/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 3881/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
