Somaţie de plată. Sentința nr. 8362/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8362/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 470/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8362
Ședința publică din data de 19.09.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier –P. C. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor S.C. R. & R. S.A. și pe debitor V. L. V., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2013, când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.01.2013, sub nr._, creditoarea S.C. R. & R. S.A. a chemat în judecată debitorul V. L., solicitând instanței să dispună emiterea unei somații care să cuprindă obligarea acestuia la plata sumei de 392,41 lei, din care suma de 185,16 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de telefonie și cablu TV furnizate conform facturilor emise în perioada aprilie - iulie 2011, iar suma de 207,25 lei reprezintă penalități de întârziere calculate conform contractului.
Creditoarea a solicitat și obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul a utilizat serviciile furnizate, însă nu a achitat contravaloarea acestora pentru perioada aprilie - iulie 2011, deși avea această obligație, conform contractului nr._ din data de 14.02.2009 încheiat între părți.
Totodată, a arătat că debitorul datorează penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, respectiv suma de 207,25 lei, calculată în anexa la prezenta cerere, în baza clauzei 3.6 din contractul încheiat între părți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din art. 969 C.civ., contractul dintre părți și O.G. nr. 5/2001.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., creditoarea a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în fotocopii purtând mențiunea „conform cu originalul”, următoarele înscrisuri: contractul de furnizare servicii nr._/14.02.2009, împreună cu anexele, carte de identitate debitor, declarație debitor, proces - verbal de instalare și facturi fiscale (f. 6-17).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (f. 2).
Legal citat, debitoarea debitorul V. L. nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezent în fața instanței pentru a formula apărări cu privire la cererea creditoarei.
În cauză, la termenul din data de 11.09.2013, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., pentru creditoare, și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 privind somația de plată, raportat la art. 1 pct. 1 și 3 din C.p.civ.
În fapt, prin contractul de furnizare servicii nr._/14.02.2009, încheiat între creditoarea S.C. R. & R. S.A. și debitorul V. L. s-a convenit furnizarea, de creditoare către debitor a serviciilor televiziune prin cablu (f. 6-9).
În temeiul contractului încheiat între părți, partea creditoare a emis în perioada aprilie - iulie 2011, facturile fiscale nr._/20.06.2011, nr._/18.05.2011, nr._/19.04.2011 și nr._/18.03.2011 (f. 14-17), în valoare totală de 185,16 lei, facturi necontestate de debitor, deși acesta a avut această posibilitate potrivit contractului.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Aceste cerințe sunt, conform art. 1 O.G. nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanță să rezulte dintr-un înscris; creanța să fie bănească.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 vechiul C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
Cuantumul daunelor interese poate fi stabilit prin acordul părților, conform art. 1066 vechiul C.civ.
Potrivit art. 46 C.. probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, prin orice alte mijloace de probă.
Conform art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților.
Analizând prezenta cerere de emitere a somației de plată în raport de cerințele enunțate anterior, instanța constată că între creditoarea R. & R. SA și debitorul V. L. s-au născut raporturi juridice obligaționale în baza contractului de furnizare servicii nr._/14.02.2009.
În ceea ce privește debitul solicitat – contravaloarea serviciilor de televiziune, debitorul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ., astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada de către creditoare a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului, constatată prin înscrisuri recunoscute de către acesta, în cuantum total de 185,16 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ.
Astfel, creanța este certă, existența sa rezultând din facturile necontestate, precum și din contractul încheiat între părți, debitorul însușindu-și conținutul acestuia prin semnătura depusă pe contractul încheiat cu creditoarea.
Referitor la condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat, dar și prin facturile emise.
În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor contabile trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la sfârșitul fiecărei luni curente (pentru care s-a emis factura ce trebuia achitată), dată la care creanța ajungea la scadență. Or așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate.
Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal și penalități de întârziere sunt scadente, astfel încât și condiția exigibilității creanțelor pretinse este îndeplinită în cauză.
Reținând că societatea creditoare și-a dovedit pretențiile cu privire la debitul principal, în condițiile art.1169 - 1170 C. Civ. și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 C.pr.civ., instanța urmează să admită prezenta cerere privind emiterea somației de plată formulată de creditoare și în temeiul art. 1 și art. 6 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 5/2001, să someze debitorul să plătească creditoarei suma de 185,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie și cablu prestate în perioada aprilie - iulie 2011.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța constată că prin art. 3.6 din contractele încheiate între părți, se prevede că în caz de neplată a contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, creditoarea poate percepe, începând cu a 10-a zi a lunii următoare, penalități de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
Instanța constată că prin anexa la cererea introductivă, creditoarea a calculat penalități de întârziere, potrivit clauzei contractuale, pentru fiecare factură în parte, până la data de 17.12.2012, valoarea totală a acestora fiind de 207,25 lei (f. 5).
Instanța reține că și în ceea ce privește penalitățile de întârziere creditoarea are împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât va dispune obligarea debitorului și la plata sumei de 207,25 lei.
Având în vedere considerentele expuse, reținând că societatea creditoare și-a dovedit pretențiile, instanța urmează să admită prezenta cerere privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoare și să someze debitorul V. L. să achite creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 392,41 lei, din care suma de 185,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie și Catv aferente facturilor pentru perioada aprilie - iulie 2011, iar suma de 207,25 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța apreciază că un termen de 30 zile de la data comunicării ordonanței cuprinzând somația de plată este suficient pentru a acorda debitorului posibilitatea efectuării plății, fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
Asupra cererii accesorii de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reține culpa procesuală a debitorului, urmând a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei, reprezentând 39 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de creditoarea S.C. R. & R. S.A., R. & R. S.A.cu seiul în București, SECTOR 5, .. 75, . cu debitorul V. L. domiciliat în G., ., ., ., J. G.
Somează debitorul V. L. să achite creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 392,41 lei, din care suma de 185,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie și Catv aferente facturilor pentru perioada aprilie - iulie 2011, iar suma de 207,25 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă debitorul la plata sumei de 42 lei către creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă pentru creditoare și cu drept de cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. G. N. C. P. C. D.
RedCNG/dact PCD/3 exp
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3882/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 17/2013. Judecătoria... → |
|---|
