Pretenţii. Încheierea nr. 13/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 8260/233/2011
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
INCHEIERE
Ședința publică din data de 13.03.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „„pretenții” formulata de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A.,cu sediul in Galati, .,.,jud. Galati,în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. IAȘI, cu sediul in Iasi, ..19,jud. Galati.
La apelul nominal făcut în ședință publică a raspuns reprezentantul reclamantei,avocat T. S.,in baza delegatiei de la dosar, lipsa fiind parata.
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se afla judecata,după care;
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei învederează instanței că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnica auto.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat,instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței ca solicita admiterea acțiunii si obligarea paratei la plata sumei de 4.319,70 lei,cu titlu de daune, la care se adăuga dobânda legală,cu cheltuieli de judecata, conform ordinului de plata pe care il depune la dosar.
I N S T A N T A
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE
Amâna pronunțarea cauzei la data de 21.03.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 13.03.2013.
Președinte, Grefier,
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR. 2739
Ședința publică din data de 21.03.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect „pretenții” formulata de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A.,cu sediul in Galati, .,.,jud. Galati,în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. IAȘI, cu sediul in Iasi, ..19,jud. Galati.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 13.03.2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 21.03.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2011, sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., a chemat în judecată C. JUDEȚULUI G., C.N.A.D.N.R. BUCUREȘTI și D.R.D.P. IAȘI, în calitate de pârâți, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să-i oblige pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 4.319,70 lei, reprezentând daună, precum și la plata dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă, și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 06.04.2009, în jurul orei 730, numitul G. G., în timp ce conducea autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 261, în apropierea localității Cuca, jud. G., a acroșat o groapă din asfalt, provocând avarii la autoturism.
A mai arătat reclamanta că, în baza Poliței de asigurare facultativă C –_, l-a despăgubit pe asiguratul - proprietar Porsche Leasing Romania IFN S.A., cu suma de 4.319,70 lei, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, este îndreptățită de a recupera suma plătită asiguratului de la persoana vinovată.
În opinia reclamantei, culpa aparține pârâților și rezultă din constatările directe făcute la fața locului, fotografii și declarația păgubitului.
Reclamanta a mai învederat că pârâtele au fost invitate la conciliere cu adresa nr. 2387 din data de 09.10.2009, dar nu au comunicat nici un răspuns.
În drept, au fost invocate art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 5 și art. 113 din OUG nr. 195/2002, art. 38 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 și O.G. nr. 9/2000, art. 998 și următoarele din Codul Civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, declarație de despăgubire, fotografii, polița Casco, actul de constatare, proces-verbal de constatare a daunelor, înștiințare, factura fiscală, cerere de despăgubire, referat de plată, invitație la conciliere, extras de cont din data de 03.07.2009 (f. 5-22).
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 356,57 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (f. 2).
Pârâtul C. JUDEȚULUI G. a formulat întâmpinare (f. 44-46) și a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că drumul pe care se susține că s-a produs incidentul a fost drum județean 261 aflat în administrarea C.J. G. până în data de 24.02.2009, când, în baza H.G. nr. 1504/2008 și a procesului – verbal de constatare și identificare înregistrat la C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Iași cu nr. 2467/24.02.2009 a fost clasat drum național, cu indicativul DN 24D, astfel încât C. Județului G. nu poate avea responsabilități pe un drum pe care la data producerii incidentului nu îl mai administra.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că nu incidentul nu este confirmat de nici un document emis de poliție, iar constatarea la fața locului nu a fost realizată în prezența reprezentaților pârâtului, iar din fotografiile aflate la dosarul cauzei, și care au fost realizate de societatea de asigurări nu cuprind date privind locul unde se afla groapa și poziția exactă a autoturismului, nu reiese indicativul drumului și poziția kilometrică, și nici cât de adânci erau gropile care se afirmă că au determinat producerea avariilor.
A mia învederat că situația prezentată de reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, astfel încât despăgubirile cad în sarcina reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C.proc.civ., O.G. nr. 43/1997 și Legea nr. 215/2001.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., pârâtul a solicitat judecata în lipsă.
Pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentantă a C.N.A.D.N.R., a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive atât a sa, cât și a C.N.A.D.N.R. S.A. (f. 48-50).
A arătat că la data producerii incidentului rutier, sectorul de drum nu se afla în administrarea sa, acesta trecând doar la data de 26.05.2009, dată la care a fost încheiat actul adițional la contractul de concesiune cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile specifice răspunderii civile delictuale. Astfel, a menționat că toate înscrisurile depuse de reclamantă au la bază fie exclusiv declarațiile conducătorului auto implicat în accident, fie emană de la societatea de asigurări, neexistând nici un terț dezinteresat în cauză care să confirme susținerile reclamantei. Mai mult, societatea de asigurări nu a efectuat nicio cercetare propriu – zisă asupra cauzelor și împrejurărilor producerii evenimentului rutier, locul și data producerii acestuia având caracter incert, neexistând vreo garanție cu privire la veridicitatea lor. Astfel, planșele foto nu sunt datate și nu surprind vreun element din care să rezulte că au fost realizate în data și la locul indicat, putând face, cel mult, dovada unui prejudiciu, dar nu și a celorlalte elemente.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 43/1997 și ale Codului de procedură civilă.
În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat actul adițional nr. 1823/26.05.2009 și extras din H.G. nr. 1504/2008, proces – verbal de predare – primire a bunurilor aparținând domeniului public al statului (f. 51-57).
Prin încheierea din data de 24.09.2012, instanța, cu motivarea prezentată pe larg în cuprinsul acesteia, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județului G. și a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză. Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Iași (f. 99-100).
În ședința publică din data de 22.11.2012, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto. La data de 22.01.2013, expertul desemnat, D. D., a depus la dosar raportul de expertiză (f. 124-127), care a fost comunicat spre studiu părților, care nu au formulat obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cu timbru judiciar potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ.
În fapt, în data de 06.04.2009, în jurul orei 730, numitul G. G., în timp ce conducea autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 261, în apropierea localității Cuca, jud. G., a acroșat o groapă din asfalt, provocând avarii la autoturism.
La aceeași dată, acesta s-a prezentat la societatea de asigurări S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., reclamantă în cauză, spre a obține despăgubiri, În baza Poliței de asigurare facultativă, tip Casco nr._ (f. 10), întocmindu-se în acest sens dosarul de daună nr. P2RA/018/GL/_/06.04.2009.
Ca urmare, reclamanta a achitat suma de 4.319,70 lei către .., unitatea service în care a fost reparat autovehiculul, prin O.P. nr. 1605/02.07.2009, conform extrasului de cont (f. 28).
Prin adresa nr. 2387/09.10.2009, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a solicitat pârâților C. JUDEȚULUI G., C.N.A.D.N.R. BUCUREȘTI și D.R.D.P. IAȘI, plata sumei de 4.319,70 lei, exercitându-și astfel, dreptul de regres și invitându-l, în același timp la conciliere, în temeiul art. 7201 C.pr.civ. (f. 16, 21).
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Are importanță deci data săvârșirii faptei ilicite.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, ”în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal în condițiile legii”.
Potrivit adresei nr._ din data de 13.08.2012 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, la data de 06.04.2009, DJ 261 (în apropierea localității Cuca, jud. G.) se afla în administrarea C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Iași, el fiind preluat de la C. Județean G. prin H.G. nr. 1504/19.11.2008, predarea efectuându-se la data de 23.03.2009 (f. 85-88).
Art. 22 din Legea nr. 136/1995, prevede că, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
Potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. ”orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar, în sensul art. 999 C.civ., ”omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar să se constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, vinovăția în săvârșirea faptei ilicite și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și prejudiciu.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că cererea reclamantei este neîntemeiată și urmează a o respinge pentru următoarele considerente.
În cauză, instanța reține că există un prejudiciu în dauna reclamantei, constând în diminuarea patrimoniului acestuia cu suma de bani pe care a fost nevoită să o achite, pentru reparațiile realizate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, în baza poliței facultativă tip Casco C-_, ca urmare a avarierii acestuia. Reclamanta a dovedit acest prejudiciu cu documentele de reparație (f. 12) și ordinul de plată (f. 18).
Cu privire la fapta ilicită, instanța reține că reclamanta a afirmă că aceasta constă în neasigurarea stării tehnice a străzii DJ 261, în apropierea localității Cuca, județul G., (devenit DN 24D), întrucât, conform declarației conducătorului auto G. G., autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat ca urmare a acroșării unei gropi din asfalt, existentă pe acest drum.
Instanța reține de asemenea că, atât data, cât și locul producerii accidentului în exclusivitate din declarația conducătorului auto, pe baza căreia s-a deschis dosarul de daună, nefiind de față la locul producerii accidentului nici un agent al statului – organ de poliție. Aceste înscrisuri, care provin fie de la reclamantă, fie de la asiguratul reclamantei, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor acestuia, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. Nici din planșele fotografice depuse la dosar nu rezultă locul producerii avariilor, fiind fotografiată o groapă dintr-un drum, ce pare a fi în afara unei localității (nu există însă elemente din care să rezulte că drum respectiv este DN 24D/DJ 26, bornă kilometrică pentru stabilirea locului exact, indicator de localitate, etc.).
Prin urmare, instanța nu poate stabili dacă avariile au fost produse de groapa care se afla pe drumul administrat de pârât sau altă persoană ori de un alt element (bordură, canal, șină de tramvai etc.), deci nu se poate stabili nici vinovăția pârâtului.
Cu privire la împrejurările producerii accidentului nu există nicio probă, instanța necunoscând dacă groapa cu privire la care se susține că a produs avariile putea sau nu să fie evitată de un conducător auto diligent și care respecta normele legislației rutiere, adaptând corespunzător viteza la condițiile carosabilului.
Aceste aspecte nu sunt lămurite nici de raportul de expertiză tehnică, specialitatea auto, realizat în cauză (f. 124-126). Expertul D. D. a concluzionat că ”modul în care s-au produs avariile în partea inferioară a autoturismului, indică avarierea acestuia ca urmare a contactului cu partea carosabilă produs în urma oscilațiilor caroseriei la trecerea prin gropile drumului public”. Expertul a afirmat însă, că în situația avarierii unui autoturism în partea inferioară a acestuia la trecerea prin gropi aflate pe drumul public amplitudinea avariilor depinde de o . factori, cum ar fi: adâncimea gropii, garda la sol a autovehiculului, presiunea din pneuri, viteza autovehiculul, gradul de încărcare al acestuia, modul în care sunt poziționate gropile pe drumul public.
Instanța apreciază că, în prezenta cauză, nu s-a dovedit nici legătura de cauzalitate, neexistând nicio dovadă în sensul că avarierea autovehiculului se datorează numai gropii indicate de asiguratul reclamantei. Nu este suficient ca avaria să fie posibil a fi produsă de o groapă, ci revenea reclamantei, în baza art. 1169 Cod civil, obligația de a dovedi că este cert că respectiva groapă a produs prejudiciul, avariind autovehiculul asigurat de aceasta. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că avariile produse autovehiculul se datorează oscilațiilor caroseriei la trecerea prin gropile drumului public, așadar prin mai multe gropi, nu una singură.
Astfel, față de întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 998-1000 Vechiul Cod civil, pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea.
Întrucât nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 274 C.proc.civ., instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A.,cu sediul in Galati, ., .,jud. Galati,în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. IAȘI, cu sediul in Iasi, ..19,jud. Galati.
Cu drept de recurs, termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dact. GNC /Dact.ACN
4 ex./15.04.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5568/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6384/2013.... → |
|---|
