Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8165/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8165/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 14118/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8165
Ședința din Camera de Consiliu de la 16.09.2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect cerere cu valoare redusă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 16.09.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. la data de 25.07.2013 sub nr._, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 și următoarele NCPC, reclamanta . a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 1075,15 lei reprezentând debit principal, 133,06 lei reprezentând clauză penală - contravaloare abonament precum și la penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a sumelor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr._/19.03.2012 a furnizat pârâtei servicii de comunicații electronice, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, patru dintre acestea nefiind achitate de pârâtă nici în prezent.
În probațiune, reclamanta a uzat de proba cu înscrisuri – copii contract, actele care au stat la baza încheierii contractului, facturi fiscale, tabel calcul penalități până la data de 16.07.2013, extras ORC cu privire la datele pârâtei (filele 7-56).
Pârâta, legal informată, în condițiile art. 1029 alin. 3 NCPC despre cererea îndreptată împotriva sa, a formulat întâmpinare prin care a recunoscut debitul dar a invocat o stare de fapt care, în opinia sa, o împiedică pe reclamantă să pretindă toată suma restantă dintr-o dată.
Astfel, a arătat pârâta că a încheiat contractul pentru două puncte de lucru, dar i s-au emis timp de 7 luni facturi numai pentru serviciile prestate la unul din aceste puncte de lucru. A învederat că reprezentantul său legal a fost cel care a atras atenția reclamantei asupra situației create, motiv pentru care reclamanta a emis factura fiscală din 18.10.2012 pentru o sumă de 826,88 lei, retroactiv pentru cele 7 luni de servicii prestate.
A apreciat pârâta că este culpa reclamantei că nu a emis facturi lunare pentru aceste servicii și ca atare, și pârâta ar trebui să achite doar lunar câte o sumă de 15 Euro, cât era contravaloarea unui abonament, și nu toată suma deodată.
Pârâta nu și-a motivat în drept întâmpinarea dar a solicitat pârâta dezbateri orale, astfel că instanța a fixat primul termen de judecată în Camera de Consiliu, cu citarea părților, la 28.08.2013.
Pentru acest termen de judecată, procedura de citare nu fost în mod legal îndeplinită cu părțile, astfel că s-a mai fixat un termen de judecată, la 12.09.2013.
Pentru termenul din 12.09.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei invocând prevederile art. 3.6 din contract, potrivit căruia, dacă beneficiarul pretinde că nu a primit factură, nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor, putându-i fi eliberată la cerere o copie după factură, precum și prevederile art. 3.4, potrivit căruia, beneficiarul are obligația de a achita contravaloarea serviciilor pe bază de abonament până în ultima zi în care sunt furnizate serviciile, în caz contrar urmând a fi aplicate penalități de 0,2% pe zi de întârziere.
A anexat fișa contului clientului și consumul detaliat al pârâtei.
La acest termen de judecată, reprezentantul pârâtei, prezent personal, a reiterat oral apărările din întâmpinare, învederând că toate sesizările adresate angajaților reclamantei au fost verbale și că nu deține dovezi scrise în acest sens.
A menționat din nou disponibilitatea sa de a achita suma datorată, dar a solicitat o eșalonare de 15 euro pe lună.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
În fapt, în baza contractului unic nr._/19.03.2012 (filele 11-41), reclamanta a furnizat pârâtei servicii de CATV, internet și telefonie la două puncte de lucru: în G., ., nr. 17, . bis, jud. G. și în G., ., ., ..
Timp de 7 luni, reclamanta a furnizat servicii la ambele puncte de lucru în funcție de alegerile manifestate de pârâtă, însă a omis să emită facturi fiscale pentru serviciul de internet fix și mobil pentru punctul de lucru din G., ., nr. 17, .. G.. Acest serviciu a fost facturat prin factura nr._/18.10.2012, în cuantum total de 826,88 lei.
Pârâta a refuzat să achite această factură cu motivarea că acest serviciu trebuia facturat la timp, câte 15 euro /lună și că eroarea aparține angajaților reclamantei, fiind adusă în atenția acestora chiar de reprezentantul pârâtei.
Pârâta a refuzat însă să achite și următoarele facturi emise de reclamantă ulterior acestui moment, adunându-se un sold de 1075,15 lei.
Pârâta nu și-a mai îndeplinit obligațiile cu 2 luni înainte de finalizarea duratei inițiale astfel cum a fost definită de contractul dintre părți și nu a făcut dovada că ar fi notificat în scris reclamanta cu privire la o eventuală renegociere a clauzelor contractuale sau a unei rezilieri de comun acord a convenției.
În drept, potrivit art. 1270 și 1516 Noul Cod Civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, pârâta fiind obligată la executarea lui întocmai. În caz contrar, reclamanta are dreptul la dezdăunare, care cuprinde în genere pierderea pe care a suferit-o și beneficiul de care a fost lipsită.
Deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâta nu și-a îndeplinit la termen obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând la data înregistrării acțiunii un sold de 1075,15 lei.
Instanța nu poate reține apărarea pârâtei în sensul că este culpa reclamantei că nu a facturat acel serviciu timp de 7 luni, atât timp cât pârâta a beneficiat în mod real de serviciul de internet în această perioadă. Trebuie avute în vedere și prevederile art. 3.6 din contractul semnat de pârâtă, potrivit căruia, dacă beneficiarul pretinde că nu a primit factură, nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor, putându-i fi eliberată la cerere o copie după factură.
Este lăudabil faptul că pârâta a fost cea care a semnalat eroarea intervenită în facturarea serviciilor de către reclamantă, dar acest aspect nu o exonerează de la plata serviciului de internet atât timp cât acesta i-a fost prestat.
De altfel, pârâta a refuzat să achite atât factura de 826,88 lei cât și facturile ulterioare emise de reclamantă, ceea ce denotă un dezinteres din partea pârâtei cu privire la derularea acestui contract.
Cu privire la solicitarea pârâtei de a i se eșalona plata în rate de 15 Euro pe lună, cum trebuia achitat inițial, instanța reține că reclamanta nu și-a dat acordul expres în acest sens, iar instanța din oficiu nu poate acorda termene de grație debitorului profesionist. Astfel, instanța reține că potrivit art. 1523 Noul Cod Civil, debitorul se află de drept în întârziere când nu a fost executată o obligație de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, ca atare nu i se pot acorda termene de executare.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța reține că în baza clauzelor nr. 3.5 și 3.6 din contractul de prestări servicii mai sus menționat beneficiarul avea obligația să plătească în termen contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, în caz de neexecutare fiind obligat la plata de penalități în cuantum de 0,2% din debit pe zi de întârziere, începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare, penalități calculate asupra cuantumului facturilor neachitate. Creanța are astfel un caracter cert.
Referitor la condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat.
În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi.
Or așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate la termenele indicate în contract.
Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal și penalități de întârziere sunt scadente, astfel încât și condiția exigibilității creanțelor pretinse este îndeplinită în cauză.
Cu privire la clauza penală invocată de reclamantă, instanța reține că, potrivit clauzei 3.7 din contractul de prestări servicii nr._/19.03.2012 dacă beneficiarul nu a efectuat plata, în termen, contractul poate fi considerat, în funcție de propria apreciere a R.&R. ca fiind reziliat de drept, potrivit pct. 5, fără să fie necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării unui termen și fără intervenția instanței.
De asemenea, conform clauzei 5.5 din contract în cazul încetării contractului din orice motiv (reziliere, denunțare unilaterală, anulare, etc.), beneficiarul are obligația să plătească către R.&R. cu titlu de clauză penală o sumă totală formată din contravaloarea abonamentelor aferente perioadei cuprinse între data încetării contractului și data expirării duratei inițiale.
Prin natura sa, clauza prin care se stipulează un pact comisoriu de ultim grad conferă creditorului posibilitatea de a opta în caz de neexecutare între a solicita executarea obligațiilor asumate, ceea ce presupune implicit un contract în ființă și a invoca pactul comisoriu în temeiul căruia contractul se consideră desființat de plin drept.
Dreptul de opțiune însă privește întregul contract și nu poate fi exercitat doar pentru o parte din drepturi ori obligații.
Așadar, creditorul nu poate în același timp să invoce și desființarea contractului și obligația debitorului de a plăti sumele pretinse în temeiul contractului, întrucât desființarea convenției lipsește de temei juridic însuși dreptul de a solicita executarea obligației în temeiul răspunderii contractuale.
În cauză, creditorul a solicitat instanței somarea părții debitoare la plata sumelor datorate în baza contractului de servicii anterior menționate.
Or, în această situație, partea creditoare nu poate să invoce desființarea contractului și să ceară obligarea părții debitoare la plata sumelor stabilite cu titlu de clauză penală.
În aceste condiții, cu privire la suma de 133, 06 lei reprezentând clauză penală – contravaloare a două luni de abonament, instanța apreciază că nu reprezintă o creanță exigibilă și ca atare, o va respinge ca neîntemeiată.
În concluzie, reținând că societatea reclamantă și-a dovedit pretențiile numai cu privire la debitul principal și cu privire la penalitățile de întârziere, în baza art. 1030 NCPC, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata sumei de 1075,15 lei reprezentând debit principal precum și la penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
În baza art. 1031 NCPC, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, sector 5, .. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în G., ., ., ..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1075,15 lei cu titlu de debit principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate pentru suma de 1075,15 lei, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a întregului debit.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească suma de 50 lei reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/17.09.2013 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6421/2013. Judecătoria GALAŢI | Partaj judiciar. Sentința nr. 5568/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
