Pretenţii. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria GALAŢI

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, fiind proprietarul autoturismului OPEL Astra cu nr._, în ziua de 17.10.2010 a fost implicat într-un accident de circulație cu autoutilitara Mercedes Actros condusă de B. L.. A precizat că acesta era asigurat RCA la ., motiv pentru care s-a adresat acesteia pentru a obține despăgubiri, însă i s-a refuzat plata.

A arătat că a convocat pârâta la conciliere directă, conform procesului verbal de conciliere din 19.10.2012.

A precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 45 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010.

În susținerea cererii, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri: adresa pârâtei, procesul verbal de conciliere (filele 4-5).

La solicitarea instanței, pentru primul termen de judecată, reclamantul a precizat valoarea despăgubirilor solicitate la suma de 2097 lei și a depus la dosar înscrisuri în dovedirea acestei sume (filele 40-45).

Legal citată, pentru termenul din 09.05.2013, pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

A precizat în primul rând că legea aplicabilă este Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 5/2010, arătând că la 02.12.2010 reclamantul a avizat dauna la sediul sucursalei pârâtei din G., constituindu-se dosarul de daună RA0965GL10, care a fost instrumentat potrivit prevederilor legale. A învederat pârâta că s-au efectuat investigații proprii din care a rezultat că avariile identificate la cele două autovehicule implicate în accidentul din 17.10.2010 nu corespund, ca atare, impactul dintre cele două autovehicule s-a produs în alte condiții decât cele indicate de cei doi conducători autor.

A solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică auto pentru a se stabili dacă accidentul s-a produs în condițiile menționat în constatarea amiabilă, dacă avariile sunt complementare și în caz afirmativ, care este contravaloarea reală a despăgubirii datorate reclamantului.

În drept, a invocat art. 115 și urm. C., Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 5/2010.

În dovedirea apărărilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri din dosarul de daună (filele 16-45).

La termenul din 09.05.2013, instanța a constatat că din eroare în cauză a fost citată și Banca C. SA, aceasta urmând a fi scoasă din citativ.

Pentru termenul din 04.06.2013, reclamantul a achitat taxa de timbru de 178,76 lei și timbru judiciar de 3 lei.

La termenul din 04.06.2013 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a lui B. L., conducătorul auto al autovehiculului asigurat RCA la pârâtă, care a fost vinovat de producerea accidentului.

Legal citat, intervenientul forțat B. L. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.

În ședința publică din data de 05.03.2013, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C. pentru părți, proba cu înscrisurile aflate la dosar, pe care a și administrat-o, proba cu interogatoriul intervenientului forțat și audierea martorului M. A. (fila 91) și proba cu expertiza tehnică auto.

La data de 27.08.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică auto, întocmit de expert D. D. (f. 66-69), care a fost comunicat părților.

La termenul din 01.10.2013, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtă, răspunsul expertului la aceste obiecțiuni fiind depus la dosar la filele 84-86.

Pârâta a formulat obiecțiuni și față de acest răspuns, obiecțiunile sale fiind respinse motivat în ședința din 03.12.2013.

Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în baza art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 146/1997 și a art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.

Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art.1 pct.1 raportat la art. 5 C.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține că cererea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente:

În fapt, potrivit constatării amiabile de accident întocmite de cei doi conducători auto (fila 28), la data de 27.11.2010, la ora 8,15, numitul BONTEAL L. a condus autovehiculul marca Mercedes Actros nr_, la coborârea de pe BAC-ul G., pe malul spre Tulcea acroșând autoturismul Opel Astra, înmatriculată cu nr._, care staționa în acel moment.

Întrucât autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată polița RCA la societatea de asigurări ., conducătorul auto a înștiințat pârâta de producerea daunei la data de 27.11.2010 (filele 19-20).

Reclamantul a avizat dauna la 02.12.2010, în urma acestei avizări, pârâta deschizând dosarul de daună nr. RA0965GL10 (filele 27-28).

Pentru autoturismul reclamantului s-a întocmit devizul de reparații potrivit căruia acesta necesita reparații de 2097,09 lei (filele 40-45), pârâta refuzând să achite despăgubirea stabilită cu motivarea că există îndoieli asupra modului în care s-a petrecut incidentul, potrivit declarațiilor celor doi conducători auto, avariile celor două autovehicule nefiind complementare.

În procesul verbal de conciliere încheiat la data de 19.10.2012, sunt menționate punctele de vedere ale părților cu privire la modul de producere al accidentului (f. 4-5).

În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Potrivit art. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.

De asemenea, în sensul art. 36 alin. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

În cauză, din probele administrate rezultă ca fiind certă existența unui prejudiciu în dauna reclamantului ca urmare a avarierii autoturismului cu nr._ în accidentul produs la 27.11.2010 din culpa exclusivă șoferului autovehiculului asigurat RCA de pârâtă.

Pârâta a contestat modul de producere al accidentului, astfel cum a fost descris de cei doi conducători auto, arătând că avariile constatate la cele două autovehicule avariate nu sunt complementare, neputând astfel fi stabilită cu claritate dinamica producerii accidentului. Pentru aceste motive a refuzat acordarea despăgubirii către reclamant.

În acest sens instanța a administrat proba cu înscrisurile, interogatoriul intervenientului forțat, proba cu audierea martorului M. A. și prob cu expertiza tehnică specialitatea auto.

Din coroborarea declarației martorului M. A. cu conținutul constatării amiabile de accident și cu cele două declarații ale conducătorilor auto, date în fața inspectorilor de daune ai pârâtei, respectiv cu concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar de expert D. D., instanța va reține că accidentul s-a petrecut la modul descris de conducătorii auto: la momentul coborârii de pe BAC a autoutilitare Mercedes Actros, datorită unei manevre greșite, a acroșat cu scara de partea stângă, portiera dreapta și cu semnalizatorul, aripa dreapta față a autoturismului reclamantului, ambele mașini având la acel moment o viteză redusă de deplasare.

Mai mult, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a depus și fotografii color ale avariilor autovehiculului reclamantului și explicații suplimentare, din care rezultă fără urmă de îndoială că modul de producere a accidentului este cel relatat de cei doi conducători auto. Au mai relatat atât martorul cât și expertul că autotractorul avea volanul pe partea dreaptă, acesta fiind motivul pentru care șoferul acestuia nu s-a putut orienta și a greșit virajul, acroșând autovehiculul reclamantului și producându-i avariile menționate.

Tot prin raportul de expertiză întocmit în dosar, d-l expert a stabilit valoarea reparației, și deci și a despăgubirii de acordat reclamantului la suma de 2087,09 lei (TVA inclus), iar pârâta nu a contestat această valoare, ci doar modul de producere al accidentului.

În consecință, având în vedere toate probele administrate în dosar și concluziile raportului de expertiză și completării la raport, instanța constată că reclamantul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, care în mod nejustificat a refuzat achitarea contravalorii acestor reparații, în calitatea sa de asigurator RCA, motiv pentru care va admite cererea și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2087,09 lei, cu titlu de despăgubiri.

În temeiul art. 274 C., instanța va obliga pârâta, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 781,76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul M. O., cu domiciliul în G., .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul ales în G., ., . jud. Sibiu și intervenientul forțat B. L., cu domiciliul în G., ., ., ..

Obligă pârâta . la plata către reclamant a sumei de 2097,09 lei reprezentând contravaloare daună.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 781,76 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu expert.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

O. BRUMĂElena B.

RED.OB/TEH.EB/5EX/20.12.2013 /.>