Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4885/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4885/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2109/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4885
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2013
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: M. A. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „rezoluțiune contract”, formulată de reclamanții C. Ș. și C. N., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și P. L..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat succesiv pronunțarea la 29.04.2013, 07.05.2013 și 13.05.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ /08.02.2012 pe rolul Judecătoriei G., reclamanții C. Ș. și C. N. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. M. C., după divorț R. M. C. și P. L. să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între părți la data de 26.11.2009 și autentificat sub nr.3080 și de asemenea repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 26.11.2009 între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și astfel reclamanții devenind creditorii ai întreținerii ce trebuia acordată de către pârâți în situația în care aceștia din urmă aveau nevoie de ajutor. În cerere se mai arată că, ulterior perfectării contractului ce se cere a fi rezoluționat pârâții au divorțat, aceștia fiind încă soți la data încheierii contractului.
În continuare reclamanții mai arată că, după încheierea contractului pârâți nu și-au respectat promisiunile deși au avut nevoie de ajutor și sprijin material aceasta datorită și vârstei înaintate a celor doi vânzători, reclamanții din cauză. De asemenea, așa cum s-a arătata și mai sus cei doi pârâți au divorțat, însă nici înainte de divorț nu au ajutat pe cei doi reclamanți așa cum s-a obligat prin clauzele contractuale aceiași situație de indiferență continuând cu atât mai mult după divorțul celor doi, reclamanții exemplificând cu situația creșterii datoriei la întreținere având astfel nevoie de ajutor financiar.
Având în vedere cele arătate anterior reclamanții au învederat instanței că, o astfel de situație nu mai poate continua deoarece ambii având o vârstă înaintată vor avea nevoie de ajutor, motiv pentru care au solicitat rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
În dovedirea acțiunii au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și interogatoriul celor doi pârâți iar în drept au invocat dispozițiile art.1020 C.civ., atașând în același timp la dosar și o . înscrisuri.
Deși inițial reclamanții au solicitat rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară pe cale unei ordonanțe președințiale, ulterior din comportamentul procesual și probatoriile solicitate în cauză s-a stabilit de către instanță că, s-a renunțat la procedura de urgență, procesul continuând pe cale dreptului comun iar față de această schimbare de cale procedurală reclamanții, asistați de altfel de apărător nu au formulat nicio obiecție.
Pentru termenul de judecată din data de 25.09.2012 pârâtul P. L. a formulat întâmpinare arătând în același timp instanței de judecată în data de 17.10.2011 a divorțat de pârâtă, fiica celor doi reclamanți și până la momentul formulării prezentei întâmpinări nu a avut loc partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Tot prin întâmpinare pârâtul arată că nu înțelege de ce reclamanții cer desfacerea contractului după ce a intervenit divorțul de soția sa, pârâtă și ea în cauză, deoarece se putea formula o astfel de cerere și înainte de divorț.
În continuare s-a mai arătat de către pârât că, împreună cu fosta soție a contractat și un împrumut pentru a achita suma de bani cerută de cei doi reclamanți pentru bunul imobil vândut.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept. De asemenea, conform dispozițiilor legale privind taxa judiciară de timbru, instanța a pus în vedere reclamanților să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2941 lei, însă la termenul de judecată din data de 06.11.2012 reclamanții au formulat o cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost admisă în parte prin încheierea din data de 06.12.2012, reclamanții fiind scutiți cu 50% de la plata acestei taxe iar restul a fost eșalonată în 12 tranșe care era achitată lunar până pe data de 30 a lunii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin înscrisul intitulat „ contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere” autentificat sub nr. 3080/26.11.2009 de BNP, reclamantul C. Ș. și C. N. au vândut pârâților, un imobil apartament compus din 2 camere și dependințe suprafața de 42,70 mp, imobil situat în mun. G., cartier Mazepa II, ..20, ., ., jud. G. si cu obligația pentru cumpărători de a le asigura reclamanților întreținerea și îngrijirea sub toate aspectele pana la sfârșitul vieții când îi vor înmormânta după obiceiuri.
S-a mai prevăzut ca prețul vânzării este de_ lei, suma din care s-a plătit_ lei înainte de autentificarea actului, iar pentru diferența de preț de_ lei pârâții s-au obligat să acorde întreținere si îngrijire reclamanților până la încetarea din viață.
Cu privire la aplicarea în timp a normelor de drept material privind regimul juridic ce guvernează materia contractelor este de arătat că, potrivit art.102 alin.1 din Legea 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data la care a fost încheiat în tot ceea ce privește, încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, având în vedere că, așa cum reiese din actele dosarului, contractul ce se cere a fi desființat a fost încheiat sub imperiul vechiului cod civil de la 1864, dispozițiile din acest act normativ se aplică în ce privește respectarea drepturilor și obligațiilor de către ambele părți care l-au încheiat.
Sub aspectul corectei calificări a naturii juridice a contractului încheiat Între părți, instanța reține că natura juridică a unui act juridic este dată de voința părților, transpusă în conținutul actului juridic ( obiectul și întinderea drepturilor, respectiv a obligațiilor născute din actul juridic ), iar nu de titlul sau denumirea dată de părți, cel mai adesea lipsite de cunoștințe juridice. Astfel, în doctrina și practica judiciară s-a statuat în mod unanim că pentru delimitarea contractului de vânzare-cumpărare de contractul de întreținere trebuie să se analizeze raportul dintre valoarea reală a bunului și valoarea prețului plătit efectiv. Întrucât, în speța de față, o parte a contravalorii bunului urma să fie achitată de pârâți prin prestarea întreținerii iar conform voinței acestora la încheierea contractului acesta era obligația principală, motivul determinant, obligația preponderentă fiind aceea de întreținere, rezultă că între părți s-a încheiat un contract de întreținere, obligația accesorie de plată a unei sume de bani neputând schimba natura juridică a actului încheiat de părți.
Conform disp. art. 1020-1021 C.civ, rezoluțiunea este acea sancțiune specifică contractelor sinalagmatice care intervine, la cererea uneia dintre părți, în cazul neexecutării culpabile de către cealaltă parte a obligației asumate prin contract.
Reclamanții au invocat ca motiv de reziliere a contractului încheiat între părți neprestarea de către pârâți a obligațiilor datorate (alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente și îngrijiri medicale).
Cu privire la motivul de reziliere invocat în cauză instanța a încuviințat pe lângă proba cu înscrisuri, proba cu martori și interogatoriul pârâților. Astfel din audierea martorei P. A., vecină cu reclamanții reiese că cei doi reclamanți au avut nevoie de ajutor, aceasta deoarece reclamanta fusese operată și timp de trei luni a ajutat-o personal și în tot această perioadă nu a văzut pe nici unul dintre pârâți si ajute în vreun fel pe cei doi reclamanți. De asemenea, cu această declarație de martor se coroborează și interogatoriul pârâtei care a recunoscut că, nu a mai fost pe la părinții săi și nu i-a ajutat în nici un fel deși știa că au nevoie de ajutor mai ales mama sa.
Instanța a încuviințat și proba cu interogatoriul pârâtului, însă acesta deși a fost legal citat cu această mențiune nu s-a prezentat, astfel că atitudinea acestuia procesuală este calificată de instanță ca un început de dovadă în folosul celor doi reclamanți, situație ce se coroborează cu celelalte probe arătate anterior. De asemenea, mijloacele de probă arătate anterior și valorificate sub aspect probator se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către cei doi reclamanți și din care reiese că, au continuat să-și achite întreținerea apartamentului deși avea nevoie de resurse financiare în perioada în care reclamanta fusese operată.
Contractul de întreținere fiind un contract sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarii întreținerii pot cere rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 C.civ. Potrivit textului menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorilor. Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materiala și o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului sau economic, pe un raport de încredere și apropiere. Ori, în cauză conduita celor doi debitori care nu au ajutat în nici un mod pe cei doi reclamanți, mai ales că aceștia au și divorțat, au fost de natură a crea celor doi reclamanți un profund sentiment de amărăciune și nesiguranță.
În cursul procesului pârâtul a depus un înscris la dosarul cauzei din care reiese că acesta a încercat să-i ajute pe cei doi reclamanți însă au refuzat, fără să fi probat în vreun fel acest aspect.
Astfel având în vedere cele arătate anterior instanța constată că, cei doi pârâți sunt în culpă față de neexecutarea obligațiilor contractuale așa cum au fost acestea prevăzute în mod expres și astfel va dispune rezoluțiunea contractului încheiat între părți la data de 26.11.2009, având ca obiect și apartamentul situat în mun. G., ..20, Cartier Mazepa II, ., ., dispune repunerea părților în situația anterioară, în sensul că, obligă pârâții să lase în deplină proprietate apartamentul arătat anterior și de asemenea obligă reclamanții să restituie pârâților suma de_ lei, reprezentând parte din preț obținut în urma vânzării apartamentului.
În continuare în temeiul art.274 alin.1 C.p.c. având în vedere că cei doi pârâți sunt în culpă cu privire la cauza acestui litigiu, instanța îi va obliga la plata către reclamanți a sumei de 1505 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu onorariul de avocat, parte din taxa judiciară de timbru achitată de către cei doi reclamanți și contravaloarea timbrului judiciar. De asemenea, având în vedere că, cei doi pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, instanța îi va obliga și la plata către stat a sumei de 2251 lei reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată de către cei doi reclamanți și diferența de 50% de care au fost scutiți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect „rezoluțiune contract”, formulată de reclamanții C. Ș. și C. N.,ambii cu domiciliul în G., .. 20, ., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., cu domiciliul în B., . nr. 1, ., jud. B. și P. L., cu domiciliul în G., ., jud. G..
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între părți la data de 26.11.2009, având ca obiect și apartamentul situat în mun. G., ..20, Cartier Mazepa II, ., ., jud. G..
Dispune repunerea părților în situația anterioară, în sensul că, obligă pârâții să lase în deplină proprietate apartamentul situat în mun. G., ..20, Cartier Mazepa II, ., ., jud. G. și de asemenea obligă reclamanții să restituie pârâților suma de_ lei, reprezentând parte din preț obținut în urma vânzării apartamentului individualizat anterior.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.c. obligă pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1505 lei ( onorariu avocat, parte din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar ).
Obligă pârâții la plata către stat a diferenței de taxă judiciară de timbru neachitată de către reclamanți în cuantum de 2251 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.05.2013.
Președinte,Grefier,
Red AG / Dact M./ 8 ex /26.06.2013
.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 858/2013.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
