Somaţie de plată. Sentința nr. 3541/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3541/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 16463/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3541
Ședința publică din data de 08.04.2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea acțiunii civile având ca obiect ,,somație de plată” formulată de reclamanta-creditoare ., cu sediul ales în C., .-84, județul C., la avocat F. Ovanesian, număr de ordine în Registrul comerțului J_, C.U.I._, împotriva pârâtului-debitor V. M. C., cu domiciliul în G., ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2012 sub Dosar nr._, creditoarea S.C. V. R. S.A. a chemat în judecata pe debitorul V. M. C. solicitând emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea debitorului la plata:
- sumei de 559,76 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei;
- sumei de 1454,81 lei reprezentând penalități convenționale de întârziere datorate până la data de 31.08.2011;
- penalități convenționale de 0,5% pe zi de întârziere aferente prețului neachitat de 559,76 lei pentru perioada cuprinsă între 01.09.2012 și data îndeplinirii obligației de plată;
- sumei de 104 lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
În motivarea cererii, creditoarea arată că serviciile de telefonie mobilă prestate debitoarei au avut la bază Contractul încheiat la 14.02.2011, în temeiul căruia s-au prestat debitoarei servicii de telefonie mobilă și pentru care s-au emis facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată, în valoare totală de 559,76 lei și care au rămas neachitate până la data introducerii acțiunii.
Tot în susținerea cererii creditoarea arată și că potrivit art. 6.1 din convenția părților, pentru sumele neplătite la termen clientul va plăti penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, iar art. 6.1 face parte din condițiile generale cuprinse în contractele pentru servicii de telefonie mobilă prestate de S.C. V. R. S.A., cu privire la care debitorul a declarat chiar în cuprinsul contractului că a luat cunoștință și le acceptă. Totodată, arată reclamanta, atât prețul serviciilor cât și scadența obligațiilor au fost însușite de debitor prin semnarea contractului și acceptarea la plată a facturilor emise.
În opinia creditoarei, înțelegerea părților de prestare a serviciilor de telefonie mobilă și facturile emise în contul acestor servicii, coroborate cu achitarea serviciilor în perioada cuprinsă între data încheierii contractelor de telefonie mobilă și până la scadentei primei facturi neachitate, dovedesc caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor pretinse, precum și însușirea înscrisurilor ce le constată.
Creditoarea a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001 modificată, O.G. nr. 9/2000, pe dispozițiile art. 969, 1066 și urm C.civ. și pe dispozițiile art. 379 și 274 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copii purtând mențiunea conform cu originalul, înscrisuri reprezentând contractul părților, facturi, mod calcul penalități și notificarea debitorului (filele 5-22).
Acțiunea a fost legal timbrata cu 39 lei taxa de timbru judiciar conform art. 3 lit. o 1) din Legea nr. 146/1997 și 3 lei timbru judiciar.
Deși legal citată, partea debitoare nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat vreo apărare.
În cauza a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar de către creditoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea ., în calitate de prestator, și debitorul V. M. C., în calitate de beneficiar, s-au încheiat contractul pentru persoane fizice . nr._ din 14.02.2011 (filele 8-16), în baza căruia creditoarea s-a obligat să îi furnizeze debitoarei servicii de telefonie mobilă, iar debitorul s-a obligat să plătească prețul acestor servicii, fiind emise în acest sens facturile nr. VDF_ din 20.02.2011, VDF_ din 20.03.2011 și VDF_ din 19.04.2011 (filele 18-20).
Prin contractele, însușite de debitoare prin semnătură, aceasta a declarat că a luat cunoștință și a acceptat condițiile generale menționate în art.1-17 din contractul pentru serviciile prestate.
Potrivit art. 5 din condițiile generale ale contractelor, plata serviciilor se face în baza facturii în termen de maxim 14 zile de la data emiterii facturii.
În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, această procedură poate fi demarată pentru realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat într-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Astfel, procedura somației de plată presupune îndeplinirea unor cerințe speciale, respectiv, să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să rezulte dintr-un înscris și să fie bănească.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform prevederilor art. 379 alin. 3 C.pr.civ., "creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.
Creanța este exigibilă când a ajuns la scadență.
Potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cauză, creditoarea a dovedit existenta înscrisurilor semnat de debitoarea sa, care constituie acordul său de voință cu putere de lege între părți și care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile de telefonie mobile efectuate de către .>
Debitorul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ, astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada de către creditoare a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei, constatată prin înscrisuri recunoscute de către acesta, în cuantum total de 559,76 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, creanța este certa existenta sa rezultând din facturile acceptate și neachitate, debitoarea însușindu-și conținutul acestora prin semnătura depusă pe contractul încheiat cu creditoarea. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de creditoare. Creanța este și exigibilă, deoarece este ajunsă la scadență, odată cu termenul de plată prevăzut în contracte și pe fiecare factură în parte.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate și solicitate de către creditoarea ., instanța reține că nu este îndeplinită condiția existenței unei creanțe certe și lichide. Astfel, creditoarea solicită suma de 1454,81 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.08.2012 precum și contravaloarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere calculate în continuare, până la data plății efective a debitului principal, temeiul acestei solicitări fiind art. 6.1 din convenția părților, conform căruia „ (…) totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.”
În această privință, instanța apreciază că stipularea unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulată de 182,50 % pe an, potrivit dispozițiilor contractuale fiind posibilă depășirea cuantumului sumei asupra căreia s-au calculat, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 65/2002.
Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o apreciază îndeplinită în cauză.
În temeiul art. 6 alin. 3 din OG nr. 5/2001, instanța consideră ca un termen de 20 zile de la data comunicării ordonanței cuprinzând somația de plată este suficient pentru a acorda debitorului posibilitatea efectuării plății, fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În cauză s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare constând în taxa de timbru în valoare de 39 de lei (fila 5) și a timbrului judiciar de 3 lei (fila 4), lipsind chitanța onorariu avocat în cuantum de 62 lei.
Pentru aceste motive, instanța va admite numai în parte și cererea privind obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 274 C.pr.civ., îl va obliga pe debitorul V. M. C., ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar achitate de creditoare pentru judecarea prezentei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta-creditoare ., cu sediul ales în C., .-84, județul C., la avocat F. Ovanesian, număr de ordine în Registrul comerțului J_, C.U.I._, împotriva pârâtului-debitor V. M. C., cu domiciliul în G., ., jud. G..
Somează pârâtul-debitor să achite reclamantei-creditoare, în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 559,76 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului-debitor la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere în cuantum total de 1454,81 lei și a penalităților calculate în perioada cuprinsă între 01.09.2012 și data îndeplinirii obligației de plată.
Admite în parte cererea accesorie și obligă pârâta-debitoare să achite reclamantei-creditoare suma de 42 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă pentru reclamanta-creditoare și cu drept de acțiune în anulare pentru pârâta-debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.04.2013.
Președinte Grefier
RedD.I 26.04._ /Dact LB/ 4 ex. 30.04 2013 .
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 4221/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
