Acţiune în constatare. Sentința nr. 9959/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9959/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 2966/233/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9959
Ședința publică din data de 09.10.2014
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanții G. G. și G. V. I. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Sintoma Ionas B., cu sediul în G., .. 19, b.B4, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A. cu sediul profesional în B., ., ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 24.09.2014 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2014, reclamanții G. G. și G. V. I., în contradictoriu cu pârâta ., au solicitat constatarea nulității clauzelor prevăzute de art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/08.05.2007, art. 3.5 din Condițiile Generale ale Convenției de credit nr._/08.05.2007, art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Secțiunea 8 Scadențe anticipate din Condițiile Generale ale Convenției de credit nr._/08.05.2007 și Secțiunea 10 Costuri Suplimentare din Condiții Generale ale Convenției de credit nr._/08.05.2007, anularea clauzelor constatate a fi abuzive și obligarea pârâtei să le restituie suma de 3.466 CHF, echivalentul a 12.720 lei, reprezentând comisionul de risc care a fost încasat și comisionul încasat ulterior introducerii acțiunii. Au solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că, între părți, a fost semnată Convenția de credit nr._/08.05.2007, având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 48.300 CHF pe o durată de 300 luni, cu o dobândă fixă de 4,25 % p.a., contract de credit de adeziune, tipizat, cu clauze impuse de bancă, nenegociate.
Au precizat reclamanții că, prin art. 3 din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/08.05.2007, s-a precizat că rata dobânzii curente este de 4,25% pe an și este fixă, pentru ca, la lit. d, banca să-și rezerve dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cadrul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, doar comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii, rata dobânzii astfel modificată urmând a se aplica de la data comunicării.
Au apreciat reclamanții că această clauză este abuzivă deoarece, nici în Condițiile Generale și nici în Condițiile Speciale ale contractului nu s-a definit ce se înțelege prin sintagma ” schimbări semnificative pe piața monetară”, în condițiile în care s-a stipulat în contract că dobânda este fixă pe toată perioada de creditare.
Au învederat reclamanții că, până la momentul formulării acțiunii, clauza prevăzută la art. 3 din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/08.05.2007 nu a produs efecte între părți, dobânda nefiind modificată.
Cu privire la art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a art. 8.1 lit. c și lit. d, reclamanții au precizat că acestea conțin clauze abuzive, deoarece banca nu definește noțiunea de ”situații neprevăzute”, prevederile contractuale fiind neclare, neexplicite și inserate abuziv în contract.
În ceea ce privește Secțiunea 10 ”Costuri Suplimentare”, reclamanții au precizat că este abuzivă deoarece conține doar notificarea clienților cu privire la modificarea unor costuri, fără a fi precizat vreun parametru de verificare și fără a-i da posibilitatea clientului de a-i da posibilitatea de a accepta sau nu modificarea contractuală.
Cu privire la clauza cuprinsă în art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției, prin care s-a prevăzut perceperea unui comision de risc în procent de 0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a contractului, reclamanții au menționat, în sinteză, că comisionul de risc reprezintă o clauză abuzivă deoarece nu a fost negociată, este obscură și echivocă și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, că nu a fost definită noțiunea de ”risc” și că nu s-a precizat ce se întâmplă în cazul în care riscul nu se produce.
În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Au solicitat judecata cauzei și în lipsa părților.
În susținerea cererii formulate, reclamanții au depus înscrisuri în copie (f. 9-31, 67-82).
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate, motivat, în sinteză, de faptul că au trecut mai mult de 3 ani de la reținerea sumelor ce se cer a fi restituite.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, motivat, în sinteză, pe faptul că clauzele invocate de reclamanți nu sunt abuzive, negocierea contractului realizându-se prin acceptarea ofertei, a produsului lansat de bancă, intenția reclamanților la negocierea contractului de credit fiind aceea de a stabili dacă costul creditului este convenabil pentru ei, fără a conta din ce anume este compus acel cost.
A precizat pârâta că, la data de 08.05.2007, a încheiat cu reclamanții Convenția de credit nr._, având ca obiect acordarea unui împrumut de 48.300 CHF, rambursabil în 300 luni, cu o dobândă fixă de 4,25% și un comision de risc de 0,1% aplicabil la soldul creditului, costul efectiv anual al creditului fiind de 5,82%.
Invocând art. 4 din Legea nr. 193/2000, pârâta a arătat că faptul că o clauză contractuală nu a fost negociată direct cu consumatorul nu conduce automat la concluzia că aceasta ar fi abuzivă, noțiunea de „dezechilibru semnificativ” depinzând de aprecierea comportamentului abuziv al celui care deține poziția de supremație la încheierea contractului.
Pârâta a subliniat faptul că clauza reglementată de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._ a fost negociată și nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, riscul fiind generat prin simpla acordare a unui credit care trebuie în permanență evaluat.
A învederat pârâta că dobânda și comisionul de risc au rămas aceleași pe toată perioada de creditare.
A menționat pârâta că comisionul de risc nu este un echivalent al garanției reale imobiliare – ipoteca, fiind perceput pentru gestionarea și a altor riscuri decât riscul de neplată și anume riscul de neexecutare, riscul de urmărire a garanției, riscul de depreciere/pieire a garanției, de neîncasare a valorii asigurate etc.
Cu privire la clauza prevăzută la art. 3 lit. d, pârâta a arătat că această clauză se referă la obiectul contractului, astfel încât nu poate fi supusă analizei instanței în baza art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la clauzele prevăzute de art. 8.1 lit. a, b, c, d și 8.3 din Condițiile Generale, pârâta a arătat că această clauză este o sancțiune a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către împrumutați și nu oferă o posibilitate de modificare unilaterală a costului contractului de către bancă.
În ceea ce privește clauza referitoare la costurile suplimentare prevăzută de art. 10.1 și 10.2 din Condițiile Generale, pârâta a arătat că aceasta a rămas fără obiect deoarece a fost eliminată prin Actul Adițional de implementare a OUG nr. 50/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 99/2006, Regulamentul 17/2003 al BNR, legea 193/2000, OUG 50/2010 modificată prin legea 288/2010, Directiva 93/13/CEE, art. 969 din Codul Civil.
Prin precizările depuse la data de 24.09.2014, pârâta a arătat că s-a reținut reclamanților, în baza clauzei prevăzută la art. 5 lit. a din Convenția de credit nr._/08.05.2007, suma de 1.828,59 CHF cu titlu de comision de risc și 1.932,12 CHF cu titlu de comision de administrare, până la data de 22.09.2014 (f. 91).
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin Încheierea din data de 18.06.2014 (f. 89), instanța a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate, pentru considerentele reținute în încheiere.
La termenul de judecată din data de 24.09.2014 (f. 92), reclamanții au precizat că sume reținută de pârâtă cu titlu de comision de risc și comision de administrare, până la data de 22.09.2014, este cea precizată de bancă, respectiv 1.828,59 CHF cu titlu de comision de risc și 1.932,12 CHF cu titlu de comision de administrare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Convenția de credit nr._/28.05.2007 (f. 9-25), încheiată între ., în calitate de împrumutător și G. V. I. și G. G., în calitate de împrumutați, reclamanta a acordat pârâților un credit în sumă de 48.300 CHF, rambursabil în 300 luni, cu o dobândă curentă fixă de 4,25 % p.a. (5,82% D.) și un comision de risc de 0,1%.
În art. 3 lit. d din Condițiile Speciale la contract, s-a prevăzut că ”banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.
În art. 3.5 din Condițiile Generale la contract s-a prevăzut că, ”pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale” iar, în art. 5 lit. a din Condițiile Speciale s-a prevăzut un comision de risc de ”0,1%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de Credit”.
Prin art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale, s-a prevăzut că ”banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului și/sau Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii, în situația în care:
lit. a) - conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu Banca
- conform altor Convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare/de credit
lit. c) - în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în Opinia Băncii, face să devină improbabil ca Împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției
lit. d) - în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în Opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.
Conform art. 10 ”Costuri Suplimentare” din Condițiile Generale, în anumite situații limitativ prevăzute la art. 10.1, ”în termen de 15 de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, Împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.
În drept, potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Convenția de credit nr._/28.05.2007 și Actul adițional la aceasta intră sub incidența Legii nr. 193/2000, dată fiind calitatea împrumutaților de consumatori și calitatea băncii de comerciant, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.
De asemenea, potrivit art. 40 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită. În acest caz se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele impuse prin legislație. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislație sunt considerate nule de drept.
Conform art. II din Legea nr. 288/2010, actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi (02.01.2011).
În sensul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992,consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Instanța va înlătura apărarea pârâtei conform căreia numai Condițiile Generale conțin clauzele preformulate, nenegociate ale contractului, Condițiile Speciale fiind expresia tratativelor purtate între părți. În acest context, reține că singurele prevederi contractuale personalizate, în funcție de nevoile și cerințele fiecărui client în parte sunt cele referitoare la suma împrumutată, durata contractului și tipul de contract dintre produsele disponibile. De altfel, aceste prevederi nu par a face parte dintre cele susceptibile a fi negociate ci, mai degrabă, dintre cele care țin de personalizarea contractului.
Negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influența natura clauzei contractuale iar, în cauză, nu au fost dovedite eventuale discuții referitoare la modificarea efectivă a clauzelor contestate. Instanța reține că inserarea clauzelor privind comisionul de risc, redenumit comisionul de administrare, nu putea fi influențată de consumatori, clauzele având un caracter standard și regăsindu-se în contractele de credit încheiate de bancă cu diverși consumatori.
Astfel, în Condițiile Speciale există mențiuni cu privire la suma împrumutată și durata împrumutului, care sunt introduse la cererea împrumutatului și se înscriu în anumite limite minime și maxime stabilite a priori de bancă. Împrumutatul nu realizează o veritabilă personalizare a produsului bancar, ci alege numai suma de care are nevoie, durata contractului și tipul de contract dintre produsele disponibile, restul condițiilor (inclusiv rata dobânzii) fiind impuse de bancă.
În consecință, în lipsa unor dovezi contrare, instanța apreciază că clauzele din Convenția de credit nr._/28.05.2007 au natura unor clauze preformulate, nenegociate liber de părți,
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pârâta interpretează această dispoziție legală, care o transpune pe cea din Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993, în sensul că comisionul de risc face parte din prețul contractului și, în consecință, nu este susceptibil de a fi examinat prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.
Instanța apreciază că textul de lege limitează intervenția instanței în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului și de plată, însă nu interzice instanței să evalueze modul cum se calculează o parte din prețul contractului.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
În ce privește clauza prevăzută de art. 3 lit. d din Condițiile Speciale, instanța reține că aceasta este abuzivă în sensul lit. a, e și p din Listă. Astfel, clauza permite comerciantului (băncii) să modifice prețul contractului (dobânda), fără să permită anularea contractului și fără acordul consumatorului în acest sens.
Rezerva prevăzută de Lista anexă, conform căreia o clauză de modificare a prețului contractului ester permisă atunci când metoda prin care variază prețurile este descrisă explicit, nu este aplicabilă, deoarece clauza examinată nu indică criterii concrete și obiective de calcul a noii dobânzi, ci face referire la intervenția unor „schimbări semnificative pe piața monetară”.
Sintagma este vagă, generală și este susceptibilă de a crea confuzii asupra înțelesului ei. Faptul că noua dobândă se comunică împrumutatului nu este de natură a satisface cerințele ce se desprind din listă, deoarece comunicarea nu echivalează cu un acord prealabil al împrumutatului.
Prin noțiunea de „motivație întemeiată” în sensul lit. a teza a II-a din Listă se înțelege o situație clar descrisă, caracterizată prin previzibilitate, astfel încât consumatorii să poată anticipa consecințele ce s-ar produce în situația intervenirii respectivei situații.
În ceea ce privește comisionul de risc (redenumit comision de administrare prin Actul adițional la contract) de 0,1% din soldul creditului, prevăzut de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art. 3.5 din Condițiile Generale, instanța reține că, în contract, nu se precizează care este riscul acoperit prin instituirea acestuia.
Totodată, reține că există un dezechilibru semnificativ între prestațiile celor două părți, dat fiind cuantumul comisionului față de valoarea creditului, în condițiile în care comisionul nu este definit în cuprinsul convenției, nu se precizează dacă este vorba de costul unui serviciu prestat, care ar fi acest serviciu sau dacă reprezintă contravaloarea unui prejudiciu suportat de pârâtă ca urmare a unei fapte a consumatorului. Mai mult, nu se precizează, în cuprinsul convenției dacă există sau nu posibilitatea de restituire a comisionului plătit odată cu fiecare rată în cazul în care un astfel de eveniment nu se produce.
Chiar în situația în care am reține, în plus față de dispozițiile contractuale, definiția riscului de credit în sensul art. 3 lit. g din Normele BNR nr. 17/18.12.2003, respectiv riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale constând în rambursarea creditului și a costurilor aferente acestuia, instanța apreciază că a fost încălcat echilibrul contractual în lipsa unei prestații care să justifice perceperea comisionului în cauză.
Astfel, în acest context, reține că, în fapt, potrivit convenției, comisionul de risc în cuantum de 0,1% se calculează lunar, spre deosebire de dobânzi sau alte comisioane iar, în condițiile Convenției, la finalul creditării, reclamanții vor avea de rambursat principalul de 48.300 CHF, dobânda în cuantum de 24.546,42 CHF și un comision de risc în cuantum de 6.864,29 CHF (f. 21-25).
Or, în împrejurările în care rambursarea creditului este garantată printr-o ipotecă asupra imobilului proprietatea garanților ipotecari N. Săftica și N. I., conform contractului, penalitățile pentru întârzierile la plată au fost stabilite la 5% p.a. plus rata dobânzii curente, conform pct. 4 din contract iar, cu referire la imobilul ce face obiectul garanției, a fost încheiat contract de asigurare cesionate în favoarea băncii, nu pot fi reținute argumentele pârâtei referitoare la riscul determinat de eventuale variațiuni ale pieței imobiliare sau ale pieței valutare.
Echilibrul contractual este afectat nu doar având în vedere cuantumul ridicat al comisionului prin raportare la prețul total al contractului, ci și prin încasarea sumelor cu titlu de comision de risc fără ca, în situația în care, la sfârșitul perioadei de creditare, riscul avut în vedere nu s-a produs, să fie prevăzută obligația sau posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu.
Totodată, reclamanții consumatori au acționat, la momentul încheierii contractului de credit, de pe o poziție inegală în raport cu profesionistul ., acesta din urmă având obligația de informare asupra tuturor produselor oferite de bancă, asupra costului total al creditului, dar și asupra semnificației unor comisioane, cum este și comisionul de risc, respectiv asupra modalității de calcul al acestor comisioane. Or, în cauză, nu au fost administrate probe referitoare la modalitatea de informare a reclamanților asupra condițiilor de creditare în sensul menționat mai sus.
Referitor la clauzele prevăzute de art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale, instanță constată că ele dau dreptul pârâtei să declare scadent anticipat soldul și să ceară plata lui anticipată de la reclamanți în cazul în care reclamanții nu își îndeplinesc obligațiile de plată în alte convenții încheiate cu pârâta sau în alte convenții de credit încheiate cu alte societăți financiare/de credit, precum și în cazul apariției unor situații neprevăzute care, în opinia băncii, facă să devină improbabilă restituirea creditului sau buna valorificare a garanțiilor.
Clauzele sunt abuzive în sensul lit. e din Listă, deoarece condițiile de antrenare a clauzelor sunt vagi și generale, fără să aibă ca temei criterii sau factori obiectivi, precis determinabili la momentul încheierii convenției, existând posibilitatea ca pârâta să își exercite discreționar dreptul de a declara scadent anticipat creditul, contractul neprevăzând că este necesar acordul reclamanților în acest sens.
Declararea anticipată a scadenței contractului în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în alte contracte încheiate cu pârâta sau cu alte societăți financiare/de credit creează un dezechilibru semnificativ reclamanților părți în contract, deoarece pot exista situații când aceștia nu își îndeplinesc obligațiile din contracte din alte motive decât insolvabilitatea lor.
Privitor la clauzele din Secțiunea 10 din Condițiile Generale, care stabilesc că este în sarcina reclamanților orice prevedere legală sau modificare de interpretare care conduce la creșterea costurilor băncii legate de acordarea creditului sau la reducerea cuantumului sumelor primite de bancă de la împrumutați, instanța reține că acestea au caracter abuziv în sensul lit. b din Listă, deoarece obligă reclamanții să se supună unor situații viitoare (condiții contractuale) despre care nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință efectiv la momentul încheierii contractului.
Aceste modificări ulterioare ale legii sau ale modului de interpretare a legii sunt imprevizibile la momentul încheierii contractului, deoarece nu sunt clar și explicit determinate în convenție și pot conduce la situația în care contraprestația reclamanților devine disproporționat de oneroasă față de cea a băncii.
Astfel, pentru toate argumentele dezvoltate mai sus, instanța va constata caracterul abuziv al tuturor clauzelor analizate ale Convenției de Credit nr._/28.05.2007 și va dispune anularea acestora.
În ceea ce privește celelalte pretenții ale reclamanților, instanța reține că principiul restabilirii situației anterioare este unul dintre principiile care guvernează efectele nulității actului juridic civil și presupune că tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
În fapt, prin precizările depuse, pârâta a arătat și reclamanții au fost de acord că suma ce a fost reținută reclamanților cu titlu de comision de risc/comision de administrare, până la data de 22.09.2014, este de 3.760,71 CHF reprezentând 1.828,59 CHF cu titlu de comision de risc și 1.932,12 CHF cu titlu de comision de administrare.
În consecință, dat fiind principiul mai sus menționat, va dispune repunerea reclamanților în situația anterioară și o va obliga pe pârâtă la plata, către reclamanți, a sumei reținute până la pronunțarea hotărârii.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., ca parte căzută în pretenții, va obliga pe pârâtă la plata, către reclamanți, a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei reprezentând onorariu avocat (f. 90).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții G. G. și G. V. I. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Sintoma Ionas B., cu sediul în G., .. 19, b.B4, . ,, în contradictoriu cu . București prin Sucursala G. cu sediul profesional în B., ., ., .> Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze prevăzute în Convenția de credit nr._/08.05.2007:
- Art. 3 lit. d „Data ajustării dobânzii” din Condițiile Speciale
- Art. 5 lit. a ”Comision de risc” din Condițiile Speciale și art. 3.5 ”Comision de risc” din Condițiile Generale
- Art. 8.1 lit. a liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile Generale
- Art. 10 ”Costuri suplimentare” din Condițiile Generale
Anulează clauzele sus menționate, constatate a fi abuzive, din Convenția de credit nr._/08.05.2007, modificată prin Actul adițional.
Obligă pârâtă la plata, către reclamanți, a sumei de 3.760,71 CHF reținute, până la data de 22.09.2014, cu titlu de comision de risc/comision de administrare în baza Convenției de credit nr._/08.05.2007 și a Actului adițional la aceasta și a sumelor ulterioare reținute cu acest titlu până la pronunțarea hotărârii.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
Președinte Grefier
Red.E.P/ 10.10.2014. Tehnored..GO / 5 ex /15.10.2014
.>
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5142/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2014.... → |
|---|
