Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 15495/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVLĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant D. N., reclamant D. C. și pe pârât D. M., având ca obiect anulare act
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.11.2014 la data de 28.11.2014 si la data de 05.12.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 20.08.2013, sub dosar nr._, reclamanții D. N. și D. C. au chemat în judecată pârâtul D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare/cumpărare și a actului de dezmembrare imobiliară nr. 389 din 26.03.2009, autentificat de BNP Novitas. Totodată au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, au încheiat cu pârâtul contractul a cărui nulitate o solicită privitor la terenuri arabile situate în intravilanul satului C., contra sumei de_ lei. Suprafețele de teren sunt identificate în tarlaua 61 și au numerele cadastrale provizorii 7215 și 7216.
Susțin reclamanții că în fapt au avut nevoie de un împrumut financiar pe care l-au primit de la pârât, dar acesta a solicitat ca și garanție încheierea contractului de vânzare-cumpărare teren. Potrivit susținerilor lor, reclamanții au restituit, ulterior, suma de_ lei împrumutată de la pârât, dara cesta din urmă nu a mai vrut să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, așa cum le fusese înțelegerea.
Mai învederează reclamanții că de la cumpărare, pârâtul a avut o atitudine pasivă față de teren, fiind doar un proprietar aparent.
În opinia reclamanților un element esențial al valabilității contractului nu a existat și anume prețul contractului, astfel că a intervenit nulitatea absolută a respectivului contract.
Mai susțin reclamanții că prețul contractului trebuie să fie unul real și serios.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1295 C.civ. dar și ale art. 1303 C.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, reclamanții beneficiind de ajutor public judiciar, urmare a cererii formulate, sub forma scutirii de la plata sumei de 980 lei stabilită de instanță în condițiile art. 3 alin. 1 lit. d din OUG nr. 80&2013 privind taxele judiciare de timbru.
Legal informat asupra cererii de judecată îndreptate împotriva sa, pârâtul D. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
În motivare, pârâtul a arătat că a încheiat cu reclamanții contractul de vânzare-cumpărare în anul 2009, în fața notarului public și a achitat prețul terenului, preț stabilit de comun acord de părți.
Mai susține pârâtul că afirmațiile reclamanților privitoare la existența răscumpărarea bunului nu sunt dovedite, neexistând nicio clauză în contract cu privire la o eventuală răscumpărare și nici vreo convenție de altă natură.
Mai susține pârâtul că nu s-a viciat consimțământul reclamaților, problemele financiare invocate de aceștia nefiind cauză care să aibă un astfel de efect.
Pârâtul a mai arătat, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile de valabilitate ale contractului și că eventuala eroare a reclamanților asupra valorii lucrului vândut poate avea cel mult caracter lezionar dar nu atrage nulitatea contractului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.proc.civ.
În probatoriu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei cu interogatoriul reclamanților.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care, au arătat, în principal, că voința lor la încheierea contractului a fost alterată, forțată de impedimentele materiale și că pârâtul a profitat de starea de constrângere în care s-au aflat reclamanții pentru a obține avantaje disproporționate, prețul indicat prin contract fiind unul vădit neserios și disproporționat.
Atât reclamanții cât și pârâtul, au depus la dosar înscrisuri, în copie.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți a fost încheiat actul de dezmembrare imobiliară și contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de Biroul Notarial Novitas, sub nr. 389/26.03.2009, prin care (filele 71-77), prin care reclamanții D. N. și D. C. au vândut pârâtului D. M. lotul 1/1 și 1/2 având numerele cadastrale provizorii 7215 și 7216 din terenul arabil liber de construcții în suprafață totală de 1775 mp, situat în . Vânători. Prețul vânzării a fost stabilit la suma de_ lei, iar prin contract se stipulează că suma a fost primită integral de vânzători de la cumpărător anterior întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.
Tot prin contract se prevede că părților contractante li s-a adus la cunoștință prevederile legale privitoare la seriozitatea prețului și că acestea și/au asumat răspunderea că prețul declarat este prețul real al vânzării.
Astfel cum reiese din adresele emise de Primăria Comunei Vânători și aflate la filele 63 și 70 din dosar, pârâtul este cel care a achitat impozitul pe teren aferent perioadei 2009/2014.
Din grila de evaluare a imobilelor terenuri intravilane situate în localitățile arondate județului G. Notarilor emisă de Camera Notarilor Publici G., aferentă anului 2009, rezultă că terenurile agricole intravilane arabile, în comunele Vănători, Șendreni, Tulucești, S. aveau o valoare de aproximativ 4000 euro/hectar.
În drept, potrivit art. 948 C.civ. de la 1864, act normativ aplicabil cauzei prin raportare la data încheierii contractului a cărui nulitate se cere, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat; și 4. o cauză licită.
Astfel cum se desprinde din întreaga reglementare a codului civil, nulitatea este o sancțiune care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Cu alte cuvinte, nulitatea intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului respectiv.
Prin acțiunea formulată, reclamanții susțin, în esență, că nu sunt îndeplinite două dintre condițiile de valabilitate a contractului: obiectul contractului, respectiv prețul, nefiind unul serios ci derizoriu și cauza contractului fiind una ilicită și imorală, în sensul că pârâtul cumpărător a profitat de starea de nevoie a reclamanților.
Potrivit art. 1303 C. civ., prețul vânzării trebuie să fie serios.
Prețul este derizoriu atunci când este atât de disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut încât să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului și deci o cauză suficientă a obligației asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.
Pretinsa disproporție între prețul de vânzare și valoarea imobilului teren nu s-a dovedit în cauza, echivalența valorică relativă a prețului față de valoarea lucrului vândut, de regula se trece prin filtrul subiectivismului părților contractante, care prin efectul voinței lor sunt libere să aprecieze ceea ce se plătește drept preț pentru un lucru cumpărat.
În conformitate cu prevederile art. 1165 C.civ. ,,majorul nu poate, pentru leziune sa exercite acțiunea în resciziune”, în cauza nefiind incidente prevederile art. 694 C.civ. si nici ale prevederilor art. 1157 din același act normativ, potrivit cărora doar minorul poate exercita acțiunea în resciziune pentru leziune în contra oricărei convenții.
Mai mult, potrivit grilei de evaluare a imobilelor terenuri emisă de Camera Notarilor Publici, în anul 2009, anul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, valoarea celor 1775 mp (0,1775 ha) cumpărați de pârât era de 4000 euro/ha. Cursul mediu al monedei euro, la momentul contractării era de 4,27 lei, iar suma primită de reclamanți a fost de_ lei reprezentând 4027 euro.
Comparând această valoare estimată a terenului cu prețul pentru care s-a încheiat actul juridic, instanța apreciază că acesta nu este neserios sau derizoriu, chiar dacă la analiza prețului se are in vedere nu numai valoarea lucrului vândut cât și aspecte subiective constând în calitatea părților, condițiile în care actul a fost încheiat.
De altfel, susținerile reclamanților privind starea materială precară și nevoile financiare stringente de la momentul încheierii contractului nu au fost probate de niciun mijloc de probă, neputând fi prezumate de instanță doar pe fondul unei crize economice generale. Or, potrivit art. 249 C.proc.civ., cel ce face o susținere în cursul judecății, trebuie să o dovedească.
Prin urmare, nu se poate aprecia că prețul vânzării nu ar reflecta valoarea de circulație a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 389/26.03.2009 de Biroul Notarial Novitas.
Instanța nu va reține nici motivul de nulitate privind cauza imorală sau ilicită a contractului, în sensul că pârâtul cumpărător a profitat de starea de constrângere în care se aflau reclamanții vânzători, pentru a dobândi terenurile la un preț disproporționat.
Aceleași considerente reținute mai sus, ca temei de fapt și de drept, formează opinia instanței în sensul că nu se poate vorbi de o cauză imorală a contractului.
Nici susținerile reclamanților privind existența unei alte convenții între părți (de împrumut) nu se probează, neexistând vreo dovadă a restituirii sumei (prețului) de_ lei de la reclamanți către pârât.
Având în vedere cele reținute anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții D. N. și D. C. în contradictoriu cu pârâtul D. M..
Referitor la cererile ambelor părți de plată a cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Față de textul de lege anterior indicat și soluția dată cererii principale a reclamanților, cererea accesorie a acestora apare ca nefondată urmând a fi respinsă odată cu cea principală.
În ceea ce îl privește pe pârât, instanța constată că la dosar nu există vreo dovadă a cheltuielilor efectuate cu acest pârât, până la închiderea dezbaterilor nefiind depuse la dosar dovezi privind achitarea vreunui onorariu de apărător. Or, potrivit art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. N. și D. C., ambii domiciliați în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul D. M., cu domiciliul în G., .. 24, ., jud. G..
Respinge ca nefondată cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/5ex/25.05.2015/3ex .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9921/2014.... → |
|---|
