Plângere contravenţională. Sentința nr. 9921/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9921/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 18423/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR.9921
Ședința Publică din data de 08.10. 2014
Președinte – S. N.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul TĂRCUȚĂ C., în contradictoriu cu intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.09.2014, și apoi la data de 08.10.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 16.10.2013 și înregistrată sub nr._, petentul Tărcuță C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I.-G., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/07.10.2013 și, în consecință, înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 07.10.2013, în timp ce se afla la volanul autovehiculului cu nr._ a fost oprit de agenții de poliție care i-au întocmit proces-verbal de contravenție pentru că ar fi circulat cu viteza de 85 de km/h și ar fi depășit o autoutilitară pe linia continuă. Petentul a susținut că depășirea a efectuat-o după ce se terminase sectorul cu marcaj longitudinal continuu, iar agenții de poliție nu aveau cum să constate fapta deoarece se aflau la o distanță foarte mare de locul depășirii. De asemenea, petentul a susținut că viteza sa nu a fost înregistrată video, polițiștii neavând aparat radar.
Petentul nu a motivat în drept cererea de chemare în judecată.
În probațiune, petentul a depus, în copie, procesul-verbal contestat (fila 5), cartea de identitate proprie (fila 9), chitanța care atestă plata amenzii (fila 10) și dovada reținerii permisului de conducere (fila 12).
Intimata nu a formulat întâmpinare, și nu a depus înscrisuri la dosar.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că, este pertinentă și concludentă în cauză, putând conduce la dezlegarea pricinii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/07.10.2013 întocmit de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și amendă în cuantum de 320 lei (4 puncte-amendă), însoțită de suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, în temeiul art. 48 prin raportare la art. 101 alin. 2 și art. 108 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și în temeiul art. 120 alin. 1 lit. h, i din RAOUG nr. 195/2002 prin raportare la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 07.10.2013, orele 1555, a condus auto Dacia L. cu nr._ pe DN24 Schitu D. cu viteza de 85 km/h și a depășit un alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de acesta, agentul constatator consemnând la rubrica „Alte mențiuni” următoarele: „Nu am.”
În drept, conform art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, art. 108 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 stabilește că nerespectarea regulilor privind depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu 4 puncte de penalizare. Astfel, instanța apreciază ca fapta a fost corect încadrată în dispozițiile legale indicate, indiferent de menționarea art. 48 din OUG nr. 195/2002.
În plus, prin art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevăzut că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea de către conducătorul auto a regulilor privind depășirea. Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată în dispozițiile legale mai-sus amintite, chiar dacă nu s-a făcut referire și la art. 120 alin. 1 lit. h, i din RAOUG nr. 195/2002 care descrie mai amănunțit faptele care intră sub incidența art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, instanța constată că faptele contravenționale reținute în sarcina petentului au fost corect încadrate în dispozițiile legale mai-sus amintite.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că potrivit art. 108 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002, intimata avea obligația să depună la dosar înregistrarea video sau planșa foto prin care a fost surprinsă fapta petentului.
De asemenea, având în vedere că procesul-verbal cuprinde mențiunea că fapta a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, rezultă că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatei, aceasta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni și a anumitor fapte de o anumită gravitate, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A. contra României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza N. contra României, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).
Având în vedere faptul că intimata nu a depus înregistrarea video nici în termenul legal de depunere a întâmpinării, nici în cursul judecății cauzei, instanța constată că se naște un dubiu cu privire la temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat, în sensul că nu există probe suficiente că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, dubiul urmând a fi interpretat în favoarea acestuia.
În concluzie, cu privire la fapta constând în circularea pe drum public cu viteza de 85 km/h cererea va fi admisă, iar procesul-verbal va fi anulat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal raportat la cea de a doua faptă, instanța constată că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A. contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
Prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu este una absolută, ci relativă, fiind răsturnată în cauza de față prin întocmirea procesului-verbal, mai ales că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Mai mult decât atât, petentul nu aduce probe în susținerea contestației sale cu privire la această faptă, astfel că prezumția de legalitate a procesului-verbal nu este răsturnată.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului pentru cea de a doua faptă sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei, minimul prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. e prin raportare la art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2006, precum și măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, obligatorie în cazul reținerii faptei.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, respectiv punerea în pericol grav a celorlalți participanți la trafic prin încălcarea regulilor privind depășirea, atât înainte, cât și în timpul efectuării manevrei, luând în considerare și faptul că aceasta este o cauză generatoare de evenimente rutiere grave, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acesteia.
Prin urmare cu privire la cea de a doua faptă, instanța reține temeinicia contravenției imputate petentului prin procesul-verbal contestat.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia parțială a procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea și va anula procesul-verbal cu privire la prima faptă pentru care a fost sancționat petentul, menținând însă dispozițiile cuprinse în procesul-verbal cu privire la fapta contravențională privind depășirea interzisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petent TĂRCUȚĂ C., domiciliat în G. . ., CNP_, în contradictoriu cu intimata I.P.J. G., cu sediul în G. ..
Dispune anularea procesului-verbal . nr._/07.10.2013 în ceea ce privește constatarea și sancționarea petentului cu privire la fapta de depășire a vitezei legale, prevăzută și sancționată de art. 48 raportat la art. 101 alin. 2 și art. 108 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Dispune exonerarea petentului de la sancțiunea avertismentului aplicată pentru fapta de depășire a vitezei legale, prevăzută și sancționată de art. 48 prin raportat la art. 101 alin. 2 și art. 108 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Menține procesul-verbal . nr._/07.10.2013 în ceea ce privește constatarea și sancționarea petentului cu privire la fapta de depășire interzisă, prevăzută și sancționată de art. 120 alin. 1 lit. h, i din RAOUG nr. 195/2002 prin raportat la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. S.N. / Dact. M.O. / 5 ex /10.10.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1928/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
