Plângere contravenţională. Sentința nr. 9408/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9408/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 16097/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9408/2014
Ședința Publică din data de 26.09.2014
Președinte – C. M.
Grefier – P. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petent M. G. cu domiciliul în G., .. 23, ., județ G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.09.2014, 19.09.2014 și apoi la data de 26.09.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată:
Prin cererea depusă la data de 02.09.2013, având ca obiect plângerea contravențională, petentul M. G. a solicitat anularea procesului verbal . nr_ din data de 30.08.2013. prin care i-a fost aplicată amenda în cuantum de 700 de lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea cererii petentul a arătat că a fost sancționat deoarece a fost surprins circulând cu o viteză peste cea legală în localitatea Braniștea. A mai arătat petentul că el nu a depășit limita de viteză, circulând cu 95 km/h.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001.
Pentru dovedirea pretențiilor sale petentul a propus proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, petentul a arătat faptul că a fost oprit la ieșirea din . în localitate. A mai invocat petentul nulitatea procesului verbal pentru lipsa martorului. De asemenea, petentul a solicitat ca, în subsidiar, dacă acțiunea nu va fi admisă, sancțiunea să fie transformată în avertisment.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art 19 din OUG 80/2013.
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare.
Pentru soluționarea cererii, instanța a admis și a administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri – procesul verbal . nr_ (f.5), chitanță . PMG nr_ (f.6), copie CI M. G. (f.7), raport agent constatator (f.22), buletin de verificare metrologică nr_/10.04.2013, proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 30.08.2013 petentul M. G. a circulat cu autoturismul cu nr de înmatriculare_ în . fost oprit de organele de poliție. Petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr_ cu amenda în cuantum de 720 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile pentru încălcarea prevederilor art 121 alin 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002.
În drept, potrivit art 121 alin 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”, iar potrivit art 102 alin 3 lit e din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai (..) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, apărarea petentului conform căreia procesul verbal ar fi nul, având în vedere faptul că nu a fost semnat de un martor, nu poate fi reținută.
Motivele de nulitate absolută sunt cele enumerate la art 17 din OG 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Această enumerare este limitativă, astfel cum reiese din Decizia XXII din 19.03.2007 a ICCJ, lipsa tuturor celorlalte mențiuni fiind, în raport cu natura interesului ocrotit, sancționate cu nulitatea relativă.
Se poate observa, așadar că lipsa semnăturii martorului este un motiv de nulitate relativă, condiționat de dovedirea unei vătămări, cauzată de lipsa invocată. Petentul nu a dovedit nicio vătămare care să justifice anulare procesului verbal pentru acest motiv.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Așadar, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, care, pentru a putea anula procesul verbal, trebuie răsturnată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în raport de scopul și natura sancțiunii o amendă contravențională poate intra în câmpul răspunderii penale, fiind aplicabile garanțiile prevăzute pentru acuzația în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție. Totuși, Curtea a specificat ca art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune ca statul să instituie anumite prezumții de fapt sau de drept. Așa fiind, trebuie respectat un echilibru între prezumția de validitate a procesului verbal de constatare a contravenției și prezumția de nevinovăție. Acest echilibru se traduce prin posibilitatea acordată contravenientului de a răsturna prezumția de validitate de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Din înregistrarea video reiese că în ziua de 30.08.2013, la ora 07:10 autoturismul cu nr Gl 09 FEX a fost surprins circulând cu o viteză de 105 km/h, iar din buletinul de verificare metrologică nr_/10.04.2013 reiese faptul că aparatul de detectare a vitezei era omologat potrivit legii.
Aceste concluzii se coroborează cu raportul agentului constatator din care reiese că în data de 30.08.2013 autoturismul cu nr_ se deplasa în localitatea Braniștea cu viteza de 105 km/h.
În ceea ce privește apărarea petentului conform căreia acesta a fost oprit la ieșirea din . a o înlătura pe următoarele considerente:
Potrivit art 6 pct 2 din OUG 195/2002 localitate se definește ca fiind spațiul ce cuprinde clădiri, ale cărui intrări și ieșiri sunt semnalizate ca atare.
Astfel cum reiese din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei pe porțiunea de drum pe care circula petentul erau clădiri atât pe partea stângă cât și pe partea dreaptă.
Prin urmare, instanța va reține că petentul se afla în localitate.
Raportând situația de fapt la dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța apreciază că petentul se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, procesul verbal fiind temeinic întocmit iar cele reținute în cuprinsul acestuia corespund adevărului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională a fost aplicată în minimul prevăzut de contravenția constatată și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, respectiv crearea unui pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată. În consecință, va menține procesul verbal și sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. G., CNP_, cu domiciliul în G., .. 23, ., județ G. în contradictoriu cu IPJ G. cu sediul în G., ., județ G. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr_.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. C.M./Dact. P.D./5 ex./08.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1928/2014. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
