Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 14865/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. împotriva pârâtului T. G. având ca obiect cerere de valoare redusă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul părților nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârât, după care,
Instanța constată că pentru acest termen de judecată pârâtul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă cererii sale în cuantum de 645 lei, însă nu a depus la dosar dovada achitării acestei sume și nici cerere de reexaminare sau cerere de ajutor public judiciar.
Instanța constată că prin întâmpinarea depusă, reclamanta a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale, pe care o pune în discuția părților și cu privire la care rămâne în pronunțare.
În ceea ce privește cererea principală, instanța constată că ambele părți au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, astfel că în temeiul art. 1029 alin. 9 NCPC, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța constată că cererea pe fondul său este în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. la data de 31.07.2014 sub nr._, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 și următoarele NCPC, reclamanta . a chemat în judecată pârâtul T. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige la plata sumei de 201 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, precum și la penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a sumelor, și respectiv 761,82 lei cu titlu de clauză penală reprezentând contravaloare echipamente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului nr._/13.03.2008 a furnizat pârâtei servicii de CATV, internet și telefonie, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, unele dintre acestea nefiind achitate de pârât nici în prezent, pentru aceste sume pârâtul datorând și penalități de 0,2% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății, conform clauzelor contractuale.
A invocat că în baza art. 5.6 din contract pârâtul datorează cu titlu de clauză penală și suma de 761,82 lei formată din 100 Euro – contravaloare 1 telefon mobil și cartela S. și 100 USD contravaloare decodor, datorate potrivit procesului verbal de predare primire echipamente.
În drept, a invocat prevederile art. 1024 și urm. NCPC.
În probațiune, reclamanta a uzat de proba cu înscrisuri – copii contract și facturi fiscale (filele 7-24).
Pârâtul, legal informat în condițiile art. 1029 alin. 3 NCPC despre cererea îndreptată împotriva sa, a depus la dosar în termenul legal răspuns prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, învederând că din perioada octombrie – noiembrie 2012 nu a mai beneficiat se serviciile garantate de reclamantă prin contract, respectiv de telefonie fixă și de televiziune prin cablu, deoarece echipamentele instalate de reclamantă nu au mai funcționat. A invocat faptul că a purtat tratative cu angajații reclamantei care l-au asigurat că dacă își va achita facturile, serviciile îi vor fi oferite în mod corect, însă acest lucru nu s-a întâmplat, deși a achitat facturile până în luna ianuarie 2013, inclusiv.
A invocat faptul că ulterior lunii ianuarie 2013 a refuzat să mai achite facturile aferente serviciilor pretins furnizate de reclamantă și a început un schimb de e-mailuri cu reclamanta solicitând rezilierea contractului pentru neîndeplinirea de către reclamantă a propriilor obligații.
A invocat faptul că a solicitat reclamantei ca un angajat să se deplaseze la domiciliu și să preia echipamentele, ba chiar s-a și prezentat la ghișeu să le predea, însă a fost refuzat.
A menționat și faptul că potrivit procesului verbal de predare primire încheiat la data de 13.03.2008, după 2 ani de abonament, reclamanta transferă cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra telefonului mobil către utilizator, iar termenul de garanție al restului echipamentelor este de 2 ani, care a fost cu mult depășit.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La aceasta a anexat înscrisuri (filele 35-40).
Răspunsul fiind legal comunicat reclamantei pentru termenul din 15.10.2014, aceasta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului întrucât acesta a încălcat în mod repetate termenele scadente de plată. A precizat că pârâtul a beneficiat în mod efectiv de serviciile reclamantei în perioada ianuarie 2013 – martie 2013, în valoarea de 201 lei și că nu a achitat contravaloarea acestor servicii, precum și penalități de întârziere.
A precizat că rezilierea a intervenit de drept datorită încălcării repetate de către pârât a termenelor scadente de plată, în termen de 250 de zile de la scadența facturii din 19.03.2013, astfel că pârâtul datorează și contravaloarea echipamentelor deținute în custodie și nerestituite.
A invocat faptul că pârâtul nu a înregistrat sesizări cu privire la potențiale probleme de funcționare, iar unica sesizare a fost soluționată cu respectarea termenului contractual. A invocat și că pârâtul nu a probat data concretă la care a fost comunicată reclamantei solicitarea de reziliere unilaterală a contractului, precizând că toată corespondența invocată de pârât este ulterioară facturilor restante. A invocat și că nu sunt îndeplinite prevederile art. 5.4 din contract.
În drept, a invocat art. 969 cod civil 1864, prevederile contractului.
A anexat la dosar înscrisuri (filele 45-57).
Pentru termenul din 12.11.2014, pârâtul a depus la dosar un nou înscris denumit „întâmpinare” prin care a reiterat apărările prin primul înscris depus la dosar, a arătat faptul că nu deține alte probe în dovedirea afirmațiilor sale și a învederat că la data efectuării verificării din 20.03.2013 s-a constatat că probleme locale și echipamente defecte.
A invocat prevederile Legii nr. 193/2000 și a solicitat obligarea reclamantei la plata unor daune morale de 10.000 lei și la dezafectarea instalațiilor trase atât pe peretele exterior al locuinței sale cât și pe casa scării.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 12.11.2014, instanța a procedat la calificarea acestui înscris ca fiind o cerere reconvențională și i-a pus în vedere pârâtului să achite o taxă de timbru de 645 lei, pe care acesta nu a înțeles să o achite, neformulând nici cerere de reexaminare, nici cerere de ajutor public judiciar.
La termenul din 10.12.2014, instanța a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, în baza contractului nr._/13.03.2008, reclamanta a furnizat pârâtului servicii de CATV, internet și telefonie.
Pârâtul nu a achitat prețul următoarelor facturi fiscale:
- Factura nr._/18.01.2013 scadentă la data de 28.02.2013
- Factura nr._/19.02.2013, scadentă la data de 31.03.2013
- Factura nr._/19.03.2013, scadentă la data de 30.04.2013
Soldul se ridică la suma de 201 lei.
Pârâtul a invocat o neexecutare esențială din partea reclamantei a obligațiilor privind furnizarea serviciilor de telefonie fixă și de CATV, pe care a și dovedit-o cu e-mailurile comunicate reclamantei începând cu data de 19.03.2013.
Reclamanta a dovedit că a furnizat pârâtului serviciul de internet, pe care de altfel pârâtul nici nu l-a contestat.
În drept, potrivit art. 969, 1073 și 1074 din Codul Civil 1864, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de prestări servicii dintre părți, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În caz contrar, are dreptul la dezdăunare, care cuprinde în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
În prezenta speță, reclamanta a invocat faptul că a furnizat pârâtului în perioada supusă discuției, ianuarie 2013 – martie 2013, toate serviciile din gama contractată, respectiv internet, telefonie fixă și CATV. Din înscrisurile depuse la dosar instanța constată ca dovedit doar serviciul de internet, nefiind dovedită prestarea efectivă și în condiții corespunzătoare a serviciului de telefonie fixă și de televiziune.
Pe de altă parte, pârâtul a invocat excepția de neexecutare a contractului din partea reclamantei în ceea ce privește serviciile de telefonie fixă și televiziune prin cablu, afirmând că echipamentele oferite de reclamantă pentru asigurarea funcționării acestor servicii, s-au defectat și nu au fost înlocuite deși a formulat mai multe solicitări în acest sens.
Instanța reține că excepția de neexecutare a contractului este mijlocul de apărare prin care una din părțile dintr-un contract sinalagmatic tinde să obțină amânarea executării obligațiilor sale, atunci când partea care pretinde această executare nu și-a îndeplinit ea însăși propriile obligații. Rezultă că pentru a se putea invoca excepția de neexecutare a contractului, este necesar ca din partea reclamantei să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă.
Din emailurile comunicate de pârât către serviciul de clienți al reclamantei începând cu data de 19.03.2013, rezultă că reclamanta a furnizat în mod necorespunzător serviciile de telefonie fixă și CATV către pârât cel puțin timp de 6 luni, anterior incidentelor declanșate la 19.03.2013, condiționându-se în permanență oferirea de activități de service de plata facturilor. Din fișa de client depusă la dosar de reclamantă (filele 46-47), rezultă că în perioada supusă discuției – octombrie 2012 – decembrie 2012, pârâtul a achitat la timp facturile, ultima plată fiind cea din 07..02.2013 și totuși, reclamanta nu a furnizat în mod corespunzător serviciile și nici nu a făcut dovada că ar fi remediat situația.
De altfel, din procesul verbal de intervenție din 20.03.2013, rezultă că într-adevăr echipamentele reclamantei erau defecte, înlocuirea lor survenind abia la această dată.
Instanța observă și faptul că la data de 19.03.2013, pârâtul a solicitat rezilierea unilaterală a contractului, tocmai pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale din partea reclamantei, însă reclamanta a refuzat să ia act de solicitarea acestuia, reziliind unilateral contractul, după propriile afirmații, în termen de 20 de zile de la scadența facturii din 19.03.2013.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 5.4 din contract de care face vorbire reclamanta, instanța constată că această clauză este abuzivă în sensul art. 4 din Legea nr.193/2000, potrivit căruia o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
În acest context, instanța va reține că nemenționarea în cadrul contractului de adeziune încheiat de părți a posibilității beneficiarului de a solicita rezilierea contractului pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor sale creează între părți un dezechilibru contractual semnificativ, contrar bunei credințe.
Așadar, în situația dată, instanța apreciază că nu se impune reținerea incidenței prevederilor art. 5.4 din contract, întrucât această clauză nu permite beneficiarului să rezilieze în mod unilateral contractul în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către reclamantă, condiția aplicării acestei prevederi fiind îndeplinirea de către toate părțile a obligațiilor contractuale.
În concluzie, instanța va reține că a existat din partea reclamantei o îndeplinire necorespunzătoare a propriilor obligații de furnizare a serviciilor de telefonie fixă și CATV, în perioada octombrie 2012 – martie 2013, de asemenea importanță încât să determine un refuz justificat de îndeplinire a propriilor obligații din partea pârâtului.
Instanța apreciază abuzivă și atitudinea reclamantei de a refuza rezilierea contractului la solicitarea pârâtului, ea înțelegând să declare în mod unilateral reziliat contractul începând cu data de 20.05.2013, din culpa pârâtului, așa cum a afirmat în răspunsul la întâmpinare.
Așadar, excepția de neexecutare a contractului invocată de pârât este întemeiată și instanța îi va da eficiență, urmând a respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata debitului de 201 lei.
Reținând că a existat o neexecutare culpabilă din partea reclamantei a obligațiile contractuale asumate, instanța nu poate da eficiență nici celor două clauze penale, referitoare la plata de penalități de întârziere și la plata contravalorii echipamentului.
De altfel, în procesul verbal de predare - primire echipamente încheiat de părți la 13.03.2008, se menționează expres că transferul dreptului de proprietate asupra telefonului mobil se va realiza după expirarea duratei inițiale, or diferendele dintre părți au apărut la finalul anului 2012 – începutul anului 2013, mult după expirarea duratei inițiale. Ca atare, dreptul de proprietate asupra telefonului fusese deja transferat pârâtului, conform convenției părților.
În concluzie, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul T. G..
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 NCPC, excepția nelegalei timbrării, ridicată de reclamanta pârâtă, care face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța apreciază că este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta:
În fapt, pârâtul T. G. a solicitat în contradictoriu cu ., obligarea acesteia la plata unor daune morale de 10.000 lei și la dezafectarea instalațiilor trase atât pe peretele exterior al locuinței sale cât și pe casa scării.
Pentru termenul din 10.12.2014, pârâtul reclamant reconvențional a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă de 645 lei, pe care el nu a înțeles să o achite.
În drept, potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din OUG nr. 80/2013, acțiunile și cererile evaluabile în bani se taxează în funcție de valoarea cererii, în prezenta speță rezultând că pentru pretențiile în cuantum de 10.000 lei, pârâtul datora o taxă de timbru de 605 lei.
Pârâtul a formulat și două petite calificate drept obligații de a face, taxabile, potrivit art. 15 alin. 1 lit. f din OUG nr. 0/2013 cu câte 20 lei.
Ca atare, pârâtul datora o taxă de timbru totală de 645 lei.
Art. 33 alin. 1 din același text normativ, stabilește că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
În cauză, pârâtul a fost citat pentru termenul din 10.12.2014 cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 645 lei, obligația fiindu-i comunicată la data de 24.11.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la dosar (fila 81).
Cu toate acestea, pârâtul nu a achitat taxa de timbru și nici nu au formulat cerere de ajutor public judiciar sau cerere de reexaminare.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite excepția nelegalei timbrări a cererii invocate din oficiu și în temeiul art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 va anula cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional T. G. în contradictoriu ..
Față de soluția dată cererii principale, instanța va respinge cererea reclamantei de acordare cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., J40/_/1994, RO_, cu sediul în București, sector 5, .. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, în contradictoriu cu pârâtul T. G., cu domiciliul în G., ., având ca obiect pretenții.
Admite excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale invocate de reclamanta pârâtă.
Anulează ca nelegal timbrată cererea reconvențională formulată de T. G. în contradictoriu cu S.C. R. & R. S.A.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/18.12.2014 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Încheierea nr. 20/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
