Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1719/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1719/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 21230/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1719
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât C. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în sensul că prezenta cerere se soluționează în cameră de consiliu fără citarea părților, după care:
Instanța constată, potrivit disp. art. 1027 Noul Cod Procedură Civilă că este competentă pentru a soluționa prezenta cerere.
Instanța constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1028 și 1029 NCPC, cererea reclamantei și înscrisurile doveditoare fiind comunicate pârâtului, care nu a remis instanței un răspuns în termenul legal 30 de zile, fiind incidente prevederile art. 1030 alin. 2 NCPC.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013, reclamanta . – Sucursala de F. a Energiei Electrice Muntenia Nord Ploiești – Agenția de F. a Energiei Electrice G., în contradictoriu cu pârâta C. M., a solicitat instanței ca, pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă”, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 296,27 lei compusă din 171,76 lei energie electrică, 5,66 lei penalități energie electrică, 92,07 lei taxă deconectare, 10 lei taxă radio, 16 lei taxă TV și 0,78 lei penalități radio și tv.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părți, s-au derulat relații comerciale, în baza cărora reclamanta a furnizat pârâtei energie electrică, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, însă pârâta nu a achitat în totalitate contravaloarea acestora, deși avea această obligație, conform clauzelor contractuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 C.proc.civ.
Reclamanta a menționat că nu dorește ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. T0010653 din 28.11.2001, proces-verbal, facturi fiscale, anexă penalități la facturi fiscale, Bon de mișcare contor electric (filele 10-24).
Pârâta C. M., deși legal informată, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 C.proc.civ., despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, în baza art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 9).
Instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.11.2001, între . de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord – SDFEE G. și pârâta C. M. s-a încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. T0010653, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (filele 10-13).
În perioada noiembrie 2012 – aprilie 2013, pârâta nu a mai plătit contravaloarea facturilor emise de către reclamantă, facturi ce reprezentau contravaloarea serviciilor de furnizare a energiei electrice către pârâtă (filele 14 – 20).
Așa cum rezultă din Bonul de mișcare contor electric din 29.01.2013 (fila 23), la data menționată s-a procedat la debranșarea imobilului pârâtei de la rețeaua de energie electrică.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile Codului civil de la 1864 și cele ale Codului Civil în vigoare (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil de la 1864, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, ori contractul în baza căruia au fost prestate serviciile a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864..
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție iar, dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este parțial întemeiată, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Instanța reține că, deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 171,76 lei la energia electrică, 10 lei la taxa radio și 16 lei la taxa tv.
În baza art. 11 din contract, reclamanta a calculat penalități de întârziere în sumă de 5,66 lei la energia electrică și 0,78 lei la taxa radioși tv.
Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ. de la 1864.
Pârâta nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ. de la 1864, astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 204,2 lei, reprezentând prețul serviciilor prestat și penalități de întârziere.
Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între părți, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte și fiind îndeplinit în cauză.
Cu privire însă la taxa de deconectare, din cuprinsul contractului încheiat de părți nu rezultă că această sumă este datorată de către pârât. Astfel, potrivit art. 16 lit. i din contract, obligația de a plăti taxa de deconectare revine consumatorului (pârâtei) doar în ipoteza în care se solicită reluarea furnizării energiei electrice, ipoteză care nu se regăsește în cauză. Mai mult, cuantumul acestei sume nu este prevăzut în contractul încheiat între părți.
Ca atare, pentru aceste considerente, pârâta nu va fi obligat la plata taxei de deconectare, în valoare de 92,07 lei.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata sumei de 204.2 lei, din care 171,76 lei reprezentând energie electrică, 5,66 lei penalități energie electrică, 10 lei taxă radio, 16 lei taxa tv și 0,78 lei penalități radio și tv.
În baza art. 1031 C.proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . – Sucursala de F. a Energiei Electrice Muntenia Nord Ploiești – Agenția de F. a Energiei Electrice G., C. RO_, J_, cu sediul în G., ., în contradictoriu cu pârâta C. M., CNP_, domiciliată în G., .. 22, jud. G..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 204,2 lei din care 171,76 lei reprezentând energie electrică, 5,66 lei penalități energie electrică, 10 lei taxă radio, 16 lei taxa tv și 0,78 lei penalități radio și tv.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata sumei de 92,07 lei reprezentând taxă deconectare.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cercetată în cameră de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/26.02.2013/2 ex .>
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 23/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 484/2014.... → |
|---|
