Contestaţie la executare. Sentința nr. 1899/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1899/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 18522/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1899
Ședința publică de la 04 Martie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 361 în contradictoriu cu intimata . administrator judiciar CC INSOL SPRL C., Filiala G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 16.10.2013, sub nr._ contestatoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 361a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. G. împotriva procesului verbal de sechestru definitiv din 03.10.2013 emis în dosarul execuțional nr. 75/2012 al B. P. Ș..
În motivarea de fapt a cererii, contestatoarea a arătat că împotriva sa s-a început executarea sa silită pentru suma de 5555,87 lei reprezentând penalități de întârziere conform titlului executoriu sentința civilă nr. 3913/20.05.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ .
A precizat că s-a format dosarul execuțional nr. 75/2012 al B. P. Ș., emițându-se somația și procesul verbal de constatare creanță din 20.02.2012. Ulterior, la 03.10.2013, B. P. Ș. a încheiat procesul verbal de sechestru prin care a procedat la înființarea sechestrului definitiv pe toate încasările viitoare, începând cu data de 03.10.2013, în procent de 20% din încasările zilnice.
A invocat contestatoarea că în procesul verbal de sechestru nu este menționat temeiul de drept și nici suma pentru care se instituie sechestru, stabilindu-se în mod aleatoriu ca 20% din încasări să fie achitate către creditoare, indiferent dacă sunt debit sau penalități, indiferent dacă membrii asociației au sau nu restanțe la întreținere. A invocat și faptul că sumele nu au fost inventariate și notate în procesul verbal de sechestru.
A invocat și perimarea executării silite din dosar execuțional nr. 75/2012 întrucât de la somația din 20.02.2012 și până la 03.10.2013, data întocmirii procesului verbal de sechestru, nu a mai fost întocmit niciun act de executare, motiv pentru care se impune anularea tuturor actelor de executare.
A solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 399 și urm. C..
În dovedirea contestației au fost depuse înscrisuri: procesul verbal de sechestru din 03.10.2013 (f. 7).
Contestația a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 403,77 lei.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. A arătat că în dosarul nr. 75/2012 al B. P. Ș. s-a început executarea silită a debitoarei în vederea recuperării creanței, pentru că debitoarea refuza să-și execute obligația de bună voie.
A invocat și faptul că executorul judecătoresc a mai încercat punerea în executare a titlului executoriu, deplasându-se la sediul debitoarei, însă de fiecare dată asociația era închisă, iar ulterior și-a schimbat administratorul, fiind modificat și orarul de funcționare. A invocat faptul că procesul verbal de sechestru a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, conținând suficiente elemente pentru determinarea în viitor a bunurilor supuse sechestrului.
În ceea ce privește perimarea executării silite, a solicitat respingerea sa întrucât creditoarea a formulat periodic cereri de stăruință pentru continuarea executării silite, între ele nefiind 6 luni de la data îndeplinirii actelor de executare.
A invocat faptul că prezenta contestație nu are un suport legal.
În drept, a invocat prevederile art. 115-119 C. și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea întâmpinării a depus la dosar înscrisuri: procesul verbal de sechestru, cererile de stăruință, practică judiciară (filele 21-29).
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat apărările invocate prin cererea inițială, invocând faptul că cererile de stăruință nu reprezintă acte de executare în sensul legii, ca atare nu pot fui avute în vedere la verificarea intervenirii sancțiunii perimării.
La termenul din 28.01.2014, instanța a luat act că prezentul dosar se judecă potrivit prevederilor C. 1864, raportat la art. 24 NCPC, având în vedere că executarea silită a început în 2009.
Pentru termenul din 25.02.2014, s-a atașat și dosarul execuțional nr. 75/2012 al B. P. Ș..
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform OUG nr. 80/2013.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 400 alin.1 raportat la art. 373 alin. 2 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prezenta contestație la executare nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin sentința civilă nr. 3913/20.05.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 361 a fost obligată la plata către S.C. A. S.A., suma de 5555,87 lei cu titlu de debit și 419,61 lei cheltuieli de judecată.
Întrucât debitoarea nu a achitat de bună voie aceste debite, creditoarea s-a adresat B.E.J. P. Ș., întocmindu-se dosar execuțional nr. 75/2012.
În dosarul execuțional mai sus amintit, a fost emisă somația din 20.02.2012, în baza procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ce au fost comunicate debitoarei la 22.02.2012. Ulterior, creditoarea a formulat cereri de stăruință pentru continuarea executării silite la data de 10.07.2012, 08.01.2013, 07.06.2013 și 19.09.2013, B. P. Ș. procedând la data de 03.10.2013 la întocmirea procesului verbal de sechestru atacat cu prezenta contestație.
În drept, potrivit art. 399 alin.1 și 3 C., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, potrivit alin. 2, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Potrivit art. 389 C. ”dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Deși nu este o veritabilă excepție asupra căreia să se pronunțe distinct în dispozitivul hotărârii, instanța va analiza cu precădere motivul de contestație reprezentat de perimarea executării silite începute în dosar nr. 75/2012 împotriva debitoarei contestatoare pentru titlul executoriu sentința civilă nr. 3913/20.05.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ .
În prezenta speță, instanța reține că între data comunicării somației din 20.02.2012 și data emiterii procesului verbal de sechestru din 03.10.2013, creditoarea a formulat un număr de 4 cereri de stăruință în dosar execuțional nr. 75/2012, fiecare din ele la interval mai mic de 6 luni.
Cu referire la sancțiunea perimării, instanța reține că creditorul trebuie să fie diligent deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuală care constă în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.
Instanța are în vedere și faptul că pentru derularea executării silite nu este suficient ca creditorul să depună la executor cererea de executare silită și să avanseze onorariul acestuia și cheltuielile de executare, fără să mai participe în continuare la desfășurarea urmăririi silite. Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, ”executarea silită și celelalte acte de executare se îndeplinesc la cerere”. Astfel, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie să fie învestit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv. De asemenea, creditorul ia cunoștință despre diligența de care trebuie să dea dovadă în executarea silită începută și în cuprinsul contractului pe care îl încheie cu executorul judecătoresc, în sensul că i se aduce la cunoștință faptul că organul de executare este împuternicit, în urma cererii făcute de creditor, să procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere dispozițiile art. 129 alin. 1 C., potrivit cărora ”părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările”. Or, executarea silită este ultima fază a procesului civil și una dintre formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilității.
În prezentul dosar execuțional rezultă cu forța evidenței că creditoarea a manifestat un rol activ constant, formulând cereri de stăruință în vederea continuării executării silite și recuperării debitului de la contestatoare.
Instanța nu poate reține apărarea debitoarei contestatoare în sensul că formularea cererilor din partea creditoarei nu sunt suficiente pentru a înlătura sancțiunea perimării, raportat la însăși rațiunea perimării - lipsa de diligență a creditorului. În prezenta speță, așa cum s-a constata anterior, nu se poate vorbi de o pasivitate și o lipsă de diligență a creditoarei, aceasta formulând cererile de stăruință. Instanța apreciază excesivă susținerea contestatoarei că cererea creditoarei trebuie în mod obligatoriu continuată de un act de executare efectuat de executorul judecătoresc, ceea ce se sancționează fiind atitudinea creditorului și nu cea a executorului.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția perimării executării silite invocate de contestatoare în ceea ce privește dosarul execuțional nr. 75/2012 al B.E.J. P. Ș..
Cu privire la apărările referitoare la actul de executare contestat – procesul verbal de sechestru, instanța va reține că, potrivit art. 3713C. ”veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor”.
Potrivit art. 411 alin. 1 C., dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, iar din interpretarea art. 406 – 410 C. rezultă că sumele de bani ce fac obiectul sechestrului din prezenta cauză nu fac parte din bunurile exceptate de la executare silită.
În aplicarea dispozițiilor legale mai sus amintite, instanța constată că sumele de bani dobândite de asociațiile de proprietari ca urmare a încasării debitelor de la proprietari sunt bunuri urmăribile în sensul art. 371 3 C..
Contestatoarea a invocat faptul că procesul verbal nu conține temeiul de drept al întocmirii sale și nici suma de executat, aspect care ar atrage nulitatea acestuia. Acest motiv de nulitate urmează a fi respins, temeiul de drept nefiind una din mențiunile a căror lipsă ar atrage nulitatea procesului verbal, iar procentul de 20% din încasări nu a fost stabilit in mod aleatoriu de către executorul judecătoresc atât timp cat se încadrează în prevederile dispozițiilor art. 409 alin 1 C., procentul fiind sub limita de 1/3.
Analizând procesul verbal atacat și prin prisma prevederilor art. 416 și 417 C., instanța constată că și din punct de vedere formal, acesta a fost în mod legal întocmit și conține toate mențiunile necesare.
Pentru toate cele mai sus expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 361 împotriva procesului verbal de sechestru din 03.10.2013.
Instanța observă că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, în condițiile art. 274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 361 cu sediul în G., ., .. G., în contradictoriu cu S.C. A. S.A., cu sediul în G., ., jud. G., înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul G. sub nr. J_, C.U.I. R._, prin administrator judiciar CC INSOL S.P.R.L. – Filiala G..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/04.04.2014 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9919/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6793/2014.... → |
|---|
