Plângere contravenţională. Sentința nr. 9919/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9919/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 17693/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR.9919
Ședința Publică din data de 08.10. 2014
Președinte – S. N.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul B. M. I., în contradictoriu cu intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.09.2014, și apoi la data de 08.10.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 02.10.2013 pe rolul Judecătoriei G., sub nr. dosar_, petentul B. M. iulian a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. G., anularea procesului-verbal . nr._ din data de 30.09.2013 și, în consecință, înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că, la data menționată în procesul-verbal, în jurul orei 2200 a oprit pe . „Complex Ancora” Mazepa I, G. și a părăsit autovehiculul propriu. Când a revenit la locul unde parcase mașina, la orele 2345 un agent de poliție i-a comunicat faptul că la momentul la care venise în zonă și parcase (ora 2200) nu a oprit la semnalul său. Petentul a arătat că agentul de poliție nu se afla în zonă la ora 2200, astfel că cele consemnate de acesta în procesul-verbal sunt neadevărate.
Ca motive de nulitate, petentul a invocat faptul că numele agentului constatator nu este lizibil și că acesta din urmă nu a adus la cunoștința petentului faptul că poate formula obiecțiuni.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001 și art. 194 și următoarele din C. proc. civ.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei copie după procesul-verbal contestat (fila 6), și a solicitat proba testimonială cu un martor.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus raportul agentului constatator (fila 12) și actele care au condus la depistarea petentului.
Instanța, la termenul din 05.09.2014, a încuviințat pentru petent proba testimonială cu un martor, a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei și proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimată la data de 30.09.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și amendă în cuantum de 320 lei (4 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, în temeiul art. 31 raportat la art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 și a art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 147 pct. 1 din RAOUG nr. 195/2002 reținându-se în fapt că, la data de 04.08.2013, ora 2345, a condus auto cu nr. de înmatriculare Gl-09-NOC pe . G. și nu a oprit la semnalul de oprire al agentului de poliție, ulterior părăsind autovehiculul. De asemenea, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție nu a prezentat, la cererea polițistului rutier permisul de conducere.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat de primire. La rubrica „Alte mențiuni“ s-a notat: „ Nu sunt obiecțiuni de făcut. Contravenientului i s-a pus în vedere ca în termen de 5 (cinci) zile să depună permisul de conducere”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivul invocat de către petent în sensul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni se constată că acesta este neîntemeiat, având în vedere faptul că în procesul-verbal s-a menționat că petentul nu are obiecțiuni, iar acesta din urmă l-a semnat de luare la cunoștință.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de nulitate cu privire la neclaritatea numelui agentului constatator deoarece, deși acesta este mai greu lizibil, se poate distinge că la rubrica „Agent constatator” este trecut: „Ag. I. M.”.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, legiuitorul a prevăzut că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată în dispozițiile legale mai-sus amintite, chiar dacă nu a fost reținut și art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002 .
În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina petentului, conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 – adică inclusiv permisul de conducere. Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost corect încadrată în dispozițiile legale mai-sus amintite, chiar dacă nu s-a făcut referire și la art. 147 pct. 1 din RAOUG nr. 195/2002 care descrie mai amănunțit faptele care intră sub incidența art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A. contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
Raportând aceste principii la situația de față, instanța constată că petentul a beneficiat de dreptul de apărare, având posibilitatea de a formula apărări în fața instanței, prin audierea martorului propus de acesta, care, potrivit susținerilor petentului, este persoana la care s-a dus în seara în care a fost sancționat contravențional.
Instanța reține, însă, că martora M. E. L. nu a oferit informații care să contrazică cele menționate în procesul-verbal de către agentul constatator. Astfel martora arată că . este iluminată foarte slab ceea ce vine în susținerea afirmațiilor petentului în sensul că nu a observat momentul când agentul de poliție i-a făcut semn să oprească. În schimb martora, care nu a asistat personal la evenimentul petrecut în fața blocului în care locuia și nu oferă nicio altă informație care să susțină apărarea petentului.
Mai mult decât atât, în opoziție cu ipoteza menționată de petent și dovedită cu martorul mai-sus menționat, în raportul agentului constatator I. M. se consemnează faptul că petentul, după semnalul agentului de poliție a virat la dreapta, a oprit autoturismul și a fugit, fapt ce contrazice susținerile petentului în sensul că nu ar fi văzut semnul polițistului rutier.
Totodată, prin raportul depus de intimată este contrazisă și susținerea petentului din cererea de chemare în judecată, în sensul că agentul de poliție ar fi venit la el la ora 2345 și ar fi încheiat procesul-verbal pentru presupusa faptă care ar fi avut loc la ora 2200 în aceeași zi.
Astfel cum rezultă din raportul mai-sus amintit și din înscrisurile depuse de pârâtă, ulterior părăsirii autoturismului de către petent, au fost făcute cercetări de către agenții de poliție în vederea depistării acestuia, procesul-verbal fiind încheiat la data de 30.09.2013, cu ocazia prezentării petentului la sediul poliției și nu la locul unde a fost constatată fapta.
De asemenea, în ceea ce privește fapta de neprezentare a permisului de conducere, faptă consemnată în procesul-verbal de contravenție și menționată în raportul agentului constatator, petentul nu formulează apărări.
În aceste condiții, în lipsa altor probe propuse de petent, față de împrejurarea să procesul-verbal beneficiază totuși de prezumțiile de legalitate, temeinicie și veridicitate (mai ales că fapta a fost percepută prin propriile simțuri de agentul constatator), care nu se opun prezumției de nevinovăție, astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO în materie (H. și alții c. României, N. G. c. România), instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor, fiind îndeplinite toate elementele constitutive ale acestora.
Prin urmare, coroborând probele analizate, instanța reține temeinicia contravențiilor imputate petentului prin procesul-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului, pentru prima faptă (nerespectarea semnalizării polițistului rutier) o amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 100 alin. 3 lit. f prin raportare la art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, iar pentru cea de a doua faptă sancțiunea avertismentului.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, respectiv pericolul social al faptei de nerespectare a semnalelor agenților de poliție aflați în exercițiul funcției, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
De asemenea, față de gravitatea redusă a faptei de a nu prezenta permisul de conducere, instanța constată proporționalitatea sancțiunii avertismentului aplicată pentru aceasta.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petent, petentul B. M. I., domiciliat în G. ..7, în contradictoriu cu intimata I.P.J. G., cu sediul în G. ., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/30.09.2013 ca temeinic și legal întocmit.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. S.N. / Dact. M.O. / 5 ex /10.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1532/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1899/2014. Judecătoria... → |
|---|
