Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 857/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant . VIENNA INSURANCE GROUP SA și pe pârât M. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de la data de 24.10.2014, la data de 31.10.2014, la data de 07.11.2014 și la data de 14.11.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 20.01.2014, sub dosar nr._, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a chemat în judecată pârâtul M. G. PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului, la plata sumei de 631 lei reprezentând despăgubire și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, la data de 12.03.2012, circulând pe raza Municipiului G., autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a înregistrat avarii ca urmare a stării necorespunzătoare a carosabilului de pe .> La data producerii evenimentului, pentru autoturismul respectiv exista polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO încheiată de reclamantă. În baza solicitării asiguratului și în temeiul contractului de asigurare, reclamanta a deschis dosarul de daună nr._ și a acordat despăgubirea de 631 reprezentând contravaloare reparații avarii, sumă pe care urmează să o recupereze de la cel vinovat de producerea daunei în temeiul art. 22 din Legea 136/1995.
Mai arată că răspunderea pârâților rezultă și din prevederile art. 5 din OUG 195/2002, cât și din disp. art. 40 din OG 43/1997.
Pârâții au fost invitați la conciliere directă, însă nu au dat curs acestui demers.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 2210 și 1349 C.civ. și art. 5 alin. 2și 6 din OUG nr. 195/2002.
În dovedire a propus proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 49,17 lei, datorată în condițiile art. 3 alin.2 lit. a din OUG nr. 80/2013 (fila 2).
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa părților, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
În susținerea cererii formulate, a depus la dosar înscrisuri (filele 6-18).
Pârâtul M. G. prin Primar, legal citat, nu a fost reprezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, deoarece reclamanta nu a dovedit incidența în cauză a vreunuia din cazurile prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995 și nici nu a făcut dovada prejudiciului produs de acest pârât.
În esență, pârâtul a mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind stabilită culpa sa ori existența unui prejudiciu cert, în plus avaria autovehiculului putea fi produsă doar în condițiile unei viteze de conducere peste limita legală de 50km/h.
În drept a invocat art. 115-118 C.pr.civ., OUG nr. 195/2002 și Legea nr. 136/1995.
La rândul său pârâtul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
În cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri si proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză întocmit de expertul D. G., aleatoriu desemnat, se află la filele 43-39 din dosar. Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de despăgubire și declarația numitului M. T. (filele 8-9), în timp ce circula la data de 12.03.2012 cu autoturismul marca Hunday, înmatriculat sub numărul_ pe ., și-a avariat autoturismul ca urmare a pătrunderii cu roata stângă față într-o groapă aflată pe carosabil, plină de apă.
În baza poliței de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO . nr._ din 27.08.2011 (fila 17), numitul M. T. s-a adresat societății de asigurări reclamante cu o cerere de despăgubire (fila 8), fiind constituit dosarul de daune_ (filele 6-18).
Piesele avariate, janta și anvelopa față și capacele stânga față și spate au fost înlocuite, potrivit devizului de reparații și facturii nr._ din 09.04.2012 (filele 10-12), costul pieselor și manoperei pentru înlocuire fiind de 631 lei.
Reclamanta a aprobat și efectuat plata daunei în cuantum de 631 lei, așa cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 13 din dosar, plata fiind efectuată direct către unitatea service care a înlocuit janta avariată.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995, în virtutea căruia asigurătorul preia, în limitele indemnizației plătite persoanei păgubite prin producerea cazului asigurat - în speță, accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului - acțiunea în regres în contra autorului faptei cauzatoare a prejudiciului.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, se poate concluziona că autoturismul înmatriculat sub nr._, asigurat la societatea reclamantă, a suferit avarii la roțile de pe partea stângă, ca urmare a faptului că a circulat pe ., într-o zonă cu o stare necorespunzătoare a carosabilului.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâților, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lor juridică, în sensul art. 1357 coroborat cu art. 1376 C.civ.
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1349 și 1375 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic. Revine, deci, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere, și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.
În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, deci acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.
Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.
În speță, gropile din carosabil răspund acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
În concret, din înscrisurile depuse la dosar și din analiza planșelor foto ( filele 14-16) a rezultat existența gropilor peste care a rulat autoturismul avariat.
De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de suma determinată de remedierea degradărilor suferite de autovehicul, sumă în cuantum de 631 lei.
Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste gropile din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.
Calitatea pârâtului de paznic juridic al drumului public decurge din împrejurarea că drumul public din M. G. este conform Legii nr. 213/1998 parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale iar pârâtului îi revenea obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.
În consecință, operează prezumția de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat, și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza lui, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților.
Totodată, pârâtul nu a răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtului privind incidența în cauză a disp. art. 58 din Legea 136/1995, deoarece reclamanta nu are calitatea de asigurător RCA al auto Hunday cu numărul de înmatriculare_, ci de asigurător facultativ ( CASCO), iar în cauză sunt incidente disp. art. 22 din Legea 136/1995.
De altfel, instanța reține că și prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, s-a concluzionat de către expertul D. G., faptul că producerea avariei era posibilă și probabilă în împrejurările descrise de conducătorul auto și reținute ca situație de fapt, că autoturismul avea o viteză de sub 50 km/h și că valoarea reparației reperelor avariate este de 631 lei (filele 45-46).
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâtului, în calitate de paznic juridic al drumului public, care nu a luat măsurile corespunzătoare în vederea menținerii carosabilului în bune condiții.
Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.
În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art.1385 C.civ.din 2009, la nivelul dobânzii legale.
Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a admite atât capătul de cerere principal cât și pe cel secundar, astfel cum au fost formulate.
În consecință, în baza art. 1349 C.civ, art. 5, 128 din OUG 195/2002 și art. 1385 C.civ, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții, în solidar, către reclamantă la plata sumei de 613 lei reprezentând despăgubiri și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată – 20.01.2014 și până la data achitării efective a debitului.
În baza disp. art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții, în solidar, către reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 849,17 lei din care 49,17 reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 2) iar 800 lei reprezentând onorariu expert achitat de reclamantă (fila 38).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . Group SA, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat P. D., în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul Municipiului G. – reprezentat prin Primar, cu sediul în G., ., jud. G..
Obligă pârâtul, la plata către reclamantă, a sumei de 631 lei reprezentând daună, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 20.01.2014, și până la data plății efective.
Obligă pârâtul, către reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 849,17 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Cu apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B.
Pentru judecător A. M. M. – c.o
semnează conf. disp. art. 426 alin. 4 Cod Pr. Civ.
Președinte D. R.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/02.02.2015/2ex .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2408/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
