Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2603/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2603/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 23787/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2603
Ședința publică de la 18 Martie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic formulată de reclamanții G. I. și G. P. în contradictoriu cu pârâta M. G. PRIN PRIMAR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 29.11.2012, sub nr._, reclamanții G. I. și G. P. în contradictoriu cu pârâta M. G., prin Primar, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să încheie un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997 pentru suprafața real măsurată de 120,33 mp în loc de suprafața utilă de 101,57 mp, înscrisă în contractul mai sus menționate cu achitarea diferenței de preț de către reclamanți.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului nr. 2 din G., ., apartamentul situat la etajul clădirii, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997, având intrare de acces separată prin scara laterală a imobilului. Au invocat faptul că la data la care s-a întocmit în anul 2004 documentația cadastrală pentru acest imobil, s-a constatat că el are în realitate o suprafață utilă de 120,33 mp și nu 101,57 mp cum este înscris în contract, imobilul fiind întabulat cu suprafața sa reală. Mai mult, la data de 21.01.2008, a fost încheiat actul adițional nr. 1 prin care reclamanților li s-a atribuit în proprietate și suprafața de teren de 130,65 mp, aferent construcției. Au precizat că au solicitat Primarului mun. G. încheierea unui act adițional care să cuprindă suprafața reală a construcției ce le-a fost vândută, cu achitarea diferenței de preț, comunicându-li-se că un astfel de act se poate încheia numai în baza unei hotărâri judecătorești.
În drept, au invocat prevederile anexei 1 din Legea nr. 114/1996, art. 7 alin. 1 din Ordinul ANCPI nr. 634/2006.
În susținerea acțiunii lor, au depus la dosar înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare, actul adițional, planul anexă și extrasul de CF (filele 6-13).
La termenul din 04.06.2013, reclamanții au achitat taxa de timbru aferentă cererii lor de 259 lei și 3 lei timbru judiciar, iar instanța a dispus emiterea unei adrese la OCPI pentru a se comunica întreaga documentație care a stat la baza înscrierii dreptului reclamanților în cartea funciară.
Pentru termenul din 16.07.2013, OCPI a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților în CF nr._ G., nr cad_,_–C1,_–C2 și_–C3 (filele 27-70).
De asemenea, reclamanții au depus pentru acest termen de judecată copii după contractul de vânzare-cumpărare, contractul anterior de închiriere, documentația tehnică cadastrală (filele 72-83).
La termenul din 16.07.2013, instanța a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea unei cereri de obligare a pârâtei la încheierea unui act adițional pentru suprafața de 101,57 mp.
Pentru termenul din 29.10.2013, reclamanții au depus la dosar precizări privind motivele cererii, arătând că se dorește obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional pentru o suprafață de 18,76 mp, care nu este cuprinsă în înscrisul - contract de vânzare-cumpărare deși a fost avută în vedere la înstrăinare și este ocupată în mod real de reclamanți în baza acestui contract. Au învederat că releveul casei este exact același în prezent ca și la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, diferența rezultând din erorile de măsurare și din faptul că încăperile nu sunt perfect poligonale.
Pentru termenul din 10.12.2013, pârâta a depus la dosar un înscris prin care a arătat că nu poate indica valoarea suprafeței de 18,76 mp din G., ., etaj 1, .).
Pentru acest termen de judecată, pârâta a depus la dosar și întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii de către reclamanți întrucât pârâta nu poate fi obligată a vinde sub condiție, temeiul de drept al înstrăinării construcției fiind art. 9 și art. 22 din Legea nr. 112/1995. A invocat și faptul că drepturile reclamanților au fost respectate la momentul înstrăinării și că nu se impune stabilirea unei concordanțe între actele de proprietate și actele cadastrale.
Pe fondul cererii, pârâta a lăsat modalitatea de soluționare a cauzei la latitudinea instanței. În drept, a invocat prevederile art. 115-118, art. 146 C., art. 3, pct. 1, art. 18, 19, 61 pct. 2 și art. 91 din Legea nr. 215/2001.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri.
Pentru termenul din 28.01.2014, reclamanții au depus la dosar certificat de atestare fiscală privind valoarea de impunere a apartamentului în discuție și un extras din raportul de evaluare imobiliară a Notarilor Publici G., din care rezultă valoarea unui mp de construcție de genul celei dobândite de reclamanți.
La termenul din 11.02.2014, reclamanții și-au precizat obiectul cererii ca fiind „acțiune în constatare”, iar petitul acesteia, solicitând instanței să constate că suprafața reală a construcției ce le-a fost înstrăinată de pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997 este de 120,33 mp și nu de 101,57 mp cum greșit s-a menționat în înscris.
Au invocat faptul că imobilul construcție ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997 nu a suferit nicio modificare, diferența de suprafață rezultată în urma măsurătorilor datorându-se valorilor măsurate pe fiecare cameră, datorită faptului că încăperile nu sunt perfect poligonale.
În drept, au invocat prevederile art. 111 C..
Fiindu-i comunicată această modificare de acțiune, pârâta nu a formulat nicio poziție procesuală.
La termenul din 11.03.2014, instanța a calificat excepția inadmisibilității invocată de pârâtă ca fiind o veritabilă apărare pe fond și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține că acțiunea reclamanților este întemeiată, după cum urmează:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997, reclamanții au dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate cu privire la apartamentul nr. 2 din G., ., în baza Legii nr. 112/1995(filele 72-73), reclamanții ocupând acest imobil și anterior, în baza contractului de închiriere nr. 746/23.04.1993 (fila 74). Imobilul a fost descris în contract ca având o suprafață de 101,57 mp și 4 camere, releveul acestui apartament fiind anexat la contractul mai sus menționat (fila 73).
Cu ocazia măsurătorilor performante efectuate în cursul anului 2004, în scopul înscrierii imobilului în cartea funciară, s-a constatat că apartamentul are o suprafață reală utilă de 120,33 mp, fiind înscris în CF nr._ G., sub nr. cad_-C1 și_-C2 cu această suprafață.
La data de 21.01.2008, părțile au încheiat și actul adițional nr. 1/21.01.2008 prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate și asupra terenul aferent în suprafață de 130,65 mp.
Niciuna din părți nu a uzat de dreptul acordat de prevederile art. 1328 cod civil 1864, privind acțiunea estimatorie.
În prezent imobilul construcție, care nu a suferit nicio modificare în suprafață de la achiziționarea sa de către reclamanți în anul 1997, are o suprafață utilă de 120,33 mp, în această suprafață intrând apartamentul propriu-zis și partea din casa scării de la acest nivel.
În drept, potrivit art. 111 C., partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită daca partea poate cere realizarea dreptului.
În esență, reclamanții au solicitat pe calea acestei acțiuni ca instanța să lămurească întinderea dreptului lor de proprietate asupra construcției din G., ., ., dobândit prin contractul de vânzare nr._/09.07.1997, datorită inadvertențelor constatate în ceea ce privește descrierea imobilului, între înscrisul ce reprezintă titlul de proprietate al părților și documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară.
Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997 se menționează că apartamentul ce se vinde este compus din 4 camere de locuit cu o suprafață utilă de 101,57 mp.
Din documentația cadastrală întocmită în 2005 în vederea înscrierii aceluiași apartament în CF a rezultat că în realitate imobilul are o suprafață utilă totală de 120,33 mp, compusă din 113,61 mp – suprafața utilă a locuinței și 6,72 mp - suprafața casei scării, parte integrantă din imobil, și are 11 încăperi, 10 în locuință și 1 în casa scării.
Diferența de 18,76 mp se datorează mijloacelor deficitare cu care s-au realizat măsurătorile din anul 1997 și dimensiunilor camerelor ce compun apartamentul, care nu sunt perfect poligonale, structura de rezistență a casei fiind din lemn.
Schița releveu care a stat la baza încheierii contractului (fila 73) este identică cu schița din documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților (fila 41), aspect care întărește convingerea instanței că este vorba de exact același imobil care nu a suferit nicio modificare. și că în speță.
Rezultă cu forța evidenței că întregul imobil a fost ocupat de reclamanți în baza contractului de închiriere din 1993 și că întregul imobil în suprafață de 120,33 mp a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/09.07.1997, suprafața de 101,57 mp menționată în conținutul acestuia fiind o simplă eroare materială, rezultatul unor erori de măsurare.
Instanța constată că reclamanții nu aveau un alt mijloc procedural pentru a armoniza situația de fapt cu cea consemnată în înscrisuri, în esență în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare fiind inserată o eroare materială în ceea ce privește suprafața reală a bunului obiect al contractului. Totodată, instanța reține că în cauză nu se poate vorbi nici de o eroare a părților la încheierea contractului întrucât părțile au agreat vânzarea – cumpărarea apartamentului nr. 2 situat în G., . și nu vânzarea unei suprafețe de 101,57 mp.
Se observă și împrejurarea că acțiunea estimatorie nu a fost exercitată de niciuna dintre părți, starea de fapt existentă cu privire la suprafața reală a imobilului înstrăinat, identificându-se așadar în prezent cu situația juridică a imobilului.
Cu privire la apărările pârâtei, instanța urmează să le înlăture în primul rând pentru că vizau acțiunea formulată de reclamanți, înainte ca aceasta să fi fost precizată, iar în al doilea rând pentru că sunt nefondate. Cererea reclamanților nu contravine prevederilor art. 9 și 22 din Legea nr. 112/1995, întrucât este indubitabil că voința părților a fost aceea de a înstrăina, respectiv dobândi apartamentul din G., ., . reclamanții l-au ocupat anterior în baza contractului de închiriere nr. 746/23.04.1993.
Față de cele considerentele expuse mai sus, instanța va admite cererea precizată de reclamanții G. I. și G. P. și va constata că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți sub nr._/09.07.1997, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului - apartament, situat administrativ din G., ., etaj 1, jud. G., compus din locuință cu 10 încăperi și casa scării cu 1 încăpere, înscris în CF nr._ G., nr cad_-C1 și_–C2, în suprafața utilă totală, real măsurată, 120,33 mp și nu de 101,57 mp, cum în mod eronat s-a menționat în contract.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de reclamanții G. I. și G. PENTELIA, cu domiciliul în G., ., ., în contradictoriu cu pârâta M. G. prin PRIMAR, cu sediul în G., ., jud. G..
Constată că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți sub nr._/09.07.1997, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului - apartament, situat administrativ din G., ., etaj 1, jud. G., compus din locuință cu 10 încăperi și casa scării cu 1 încăpere, înscris în CF nr._ G., nr cad_-C1 și_–C2, în suprafața utilă totală, real măsurată, 120,33 mp și nu de 101,57 mp, cum în mod eronat s-a menționat în contract.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/15.04.2014 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5571/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1348/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
