Obligaţie de a face. Încheierea nr. 27/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 21613/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. F. M.
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul H. P. în contradictoriu cu pârâții S. A. și S.C. R. P. MEDIA S.R.L., având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat L. P., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul S. A., personal, identificat cu CI, . nr._, CNP_ și asistat de avocat D. P., care a răspuns și pentru pârâta S.C. R. P. Media SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 221 și urm. C.proc.civ., instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului S. A..
În cadrul interogatoriului administrat pârâtului S. A., instanța a respins următoarele întrebări: întrebarea nr. 4, având în vedere că nu are legătura cu obiectul cauzei; întrebarea nr. 5 – care nu are legătură cu obiectul cauzei și cu părțile; întrebarea nr. 6 – care nu are legătură cu cadrul procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantului a reformulat întrebarea nr. 7, astfel: „Cine sunt derbedeii?”.
In ceea ce privește întrebarea nr. 11, instanța a solicitat reclamantului să precizeze care sunt persoanele la care face referire.
Apărătorul reclamantului a susținut că sunt depuse înscrisuri la dosar în acest sens, inclusiv transcriptul emisiunii și cd-ul cu înregistrarea emisiunii.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul pârâților a solicitat să se pună în discuție și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Apărătorul reclamantului a susținut că, așa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, precum și prin precizările ulterioare și răspunsul la întâmpinare, pârâtul S. A., în calitate de moderator al emisiunii „Punctual”, difuzată de pârâta S.C. R. P. Media SRL, în data de 11.10.2012, împreună cu invitații C. G. și B. C. A., au proferat fel de fel de insulte, calomnii și acuzații nedovedite la adresa reclamantului H. P., care au contribuit la deteriorarea imaginii, demnității, credibilității și prestigiului acestuia. În calitatea sa de moderator al emisiunii, pârâtul S. A. avea obligația de a solicita dreptul la replică reclamantului, dar și de a cenzura limbajul invitaților, or, dimpotrivă, la un moment dat, pârâtul chiar a achiesat la punctul de vedere al invitatului C. G.. În contextul în care reclamantul este o persoană publică în mediul gălățean, pârâtul ar fi trebuit să prezinte dovezi despre modul de privatizare al S.C. Hortigal S.A. Mai mult, pârâtul nu a făcut dovada că a moderat competent respectiva emisiune și că i-ar fi scăpat din frâu pe cei doi invitați. De asemenea, în cadrul emisiunii, pârâtul S. A., împreună cu invitații, au abuzat de dreptul la libertatea de exprimare, depășind cu mult limitele normale admise, prevăzute de art. 30 alin. 6 din Constituție, art. 10 paragraful 2 din CEDO și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. A solicitat, de asemenea, să se constate că, în condițiile Codului civil, răspunderea civilă delictuală este antrenată chiar și pentru cea mai mică culpă și că libertatea de exprimare încetează acolo unde este alterată demnitatea unei persoane. A mai arătat că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere că există fapta ilicită, legătura de cauzalitate, prejudiciu și vinovăție. A mai subliniat faptul că, în legătură cu emisiunea respectivă, a fost sesizat și CNA, care a aplicat sancțiunea de 5000 lei, constatându-se că reclamantului nu i s-a oferit dreptul la replică. Pentru aceste motive, a pus concluzii pentru admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale, interdicția pentru pârât de a mai modera astfel de emisiuni pe viitor și acordarea de cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâților a susținut că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, prin raportare la situația de fapt indicată în cuprinsul acțiunii, dat fiind că subiectul emisiunii a vizat cazul Hortigal, iar nu pe dl H., nefăcându-se referire directă la numele reclamantului. A subliniat că, cel mult, societatea administrată de reclamant ar fi putut avea calitate în această cauză, prin raportare și la prejudiciu. Pe fondul cauzei, a pus concluzii pentru respingerea acțiunii, ca nefondată, având în vedere că pârâtul, în calitatea sa de jurnalist, a moderat o emisiune în care subiectul a fost de interes public, respectiv cazul privatizării societății Hortigal. A mai arătat că însuși reclamantul a afirmat că directorul societății este o persoană de notorietate, caz în care opinia publică trebuia să fie informată despre subiect. A solicitat să se constate că nu s-au adus atingeri onoarei și reputației reclamantului, reclamantul mărginindu-se să indice prejudicii, pe care însă nu le-a demonstrat. De asemenea, a mai precizat că dreptul la liberă exprimare este garantat de art. 10 CEDO, solicitând respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. A solicitat amânarea judecății cauzei pentru a depune concluzii scrise la dosar.
În temeiul art. 150 C.proc.civ., nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 03.06.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2014.
Președinte Grefier
Judecător C. F. M. I. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5682
Ședința publică din data de 03.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. F. M.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul H. P. în contradictoriu cu pârâții S. A. și S.C. R. P. MEDIA S.R.L., având ca obiect „obligație de a face”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 03.06.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 02.11.2012 sub nr._, reclamantul H. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S. A., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul să retracteze, fata de afirmațiile nedovedite, jignitoare și calomnioase ce aduc atingere demnității reclamantului și, să-și ceară scuze, în condiții similare;
Să fie obligat la plata sumei de 500.000 lei daune morale reprezentând reparație patrimonială pentru prejudiciul de imagine adus;
Sa se dispuna aplicarea disp art. 253 alin. b NCC, pt evitarea unor situatii similare in viitor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în emisiunea „Punctual”, difuzată la postul de televiziune R. din G.-B. de 6 ori în data de 11, 12, 14, reluata in data de 18, 19, 21.10.2012 – 21.10.2012 la orele 20-22, 15-17, 16-18, pârâtul S. A. a făcut o . afirmații neadevărate, ce aduc reclamantului grave prejudicii, îl stigmatizează și îl expun oprobiului public.
Arată reclamantul că pârâtul ar fi făcut mai multe referiri la persoana sa pe parcursul emisiunii mai sus menționate:
Partea I
- min. 070.24 – „vom discuta tehnic pentru ca, dincolo de vorbele care sunt pe interesul tuturor, trebuie sa aducem o argumentatie tehnica asupra unor fapte inimaginabile care s-au petrecut la Galati si care vorbesc despre un jaf cu totul si cu totul incredibil. Un scriitor care ar fi scris despre jaful care s-a facut asupra bunului public la Galati ar fi zis lumea(despre acesta) ca are o imaginatie bolnava.
- min. 06.16 -Vom face o demonstratie irefutabila vis-a-vis de autenticitatea acestor acte care pun in valoare dimensiunea infractionala care s-a desfasurat in Galati pe parcursul a foarte multi ani, 10 ani, 15 ani, 20 ani.
–Min. 52.53 – Domnule I., cum explicați această faptă? Putem considera ca ați favorizat infractorul? Vă intreb: Aveți toate documentele?
- min. 01.53 – Nu ma refer la grupul infracțional care sunt niste derbedei si care, pana la urma, tot or sa sfarșească rău de tot pentru tot ce au facut. Ma refer la instituțiile statului.
- min. 11.24 – sunt greșeli atât de grave la grupul acesta infracțional.
- min. 29.50 – Prietene, știi ce este îndeplinită? Procedura de arestare. E perfect îndeplinită si cred ca este îndeplinită procedura de arestare pentru un intreg șir..
- min. 30.45 – Am solicitat municipiului G. să clarifice situația impozitelor și taxelor stabilite pentru bunurile mobile si imobile care nu mai sunt in patrimoniul Hortigal SA, taxe și impozite care ani de zile nu au fost platite.
- min. 38.25 – . susținut si susține ca a dobandit acest imobil… CATUȘE…in anul 2002, odată cu adjudecarea tuturor celorlalte bunuri si ca demolarea efectuată numai după t4erminare litigiului …
Partea II
- min, 40.05 – Procurori, judecători, lichidatori si oameni de afaceri, in mod normal ar fi trebuit arestați de ieri, nu de azi, de noaptea asta.
- min. 49.50 – Fac ca B. cu P.-căasnicia lui G. cu grupul infracțional.
Apreciază reclamantul că susținerile de mai sus sunt de natură să-i facă imposibilă activitatea în condiții normale, persoane fizice și societăți comerciale având rețineri în colaborarea cu societăți din grupul Galmopan.
A invocat în drept, prevederile art. 30 și 31 din Constituția României, art. 10 CEDO, Codul Deontologic al Ziaristului, art. 252 și urm. NCC.
În probațiune, a solicitat incuviințarea probei cu înscrisuri și orice altă probă ar rezulta din dezbateri. Pentru termenul din 08.10.2013, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că suma de 500.000 lei reprezintă daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a difuzării afirmațiilor calominoase ale pârâtului în calitatea sa de realizator/modertor în cadrul emisiunii Punctual difuzată la postul de televiziune R. din G.-B. de 6 ori în data de 11, 12, 14, reluata in data de 18, 19, 21.10.2012 – 21.10.2012 la orele 20-22, 15-17, 16-18.
Și-a precizat de asemenea temeiul de drept al cererii, invocând prevederile art. 1357 NCC, privind răspunderea civilă delictuală și 252 NCC. A invocat faptul că pârâtul, alături de B. C. A. si C. G., au abuzat de dreptul la libertatea de exprimare, depășind cu mult limitele admise de art. 10 CEDO, respectiv art. 14 și 15 NCC
A precizat reclamantul că, în opinia sa, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sensul că există o faptă ilicită a pârâtului, constând în aceea că în cadrul emisiunii sus menționate, a făcut afirmații ce nu corespund realității faptice, defăimând, insultând, calomniind, și deteriorând demnitatea, credibilitatea, prestigiul și imaginea reclamantului Hersăcu P.. Prin afirmațiile sale, pârâtul a încălcat prevederile art. 30 alin. 6 din Constituția României și art. 10 CEDO, fiind lezat dreptul subiectiv al reclamantului la onoare, demnitate și propria imagine.
Reclamantul a menționat și faptul că numitul C. G., invitat in emisiune, a mai fost anterior obligat să-i plătească daune morale pentru afirmațiile făcute în unele articole din presă, prin Decizia Civila nr 49 R/31.01.2013 a Curtii de Apel G..
Cu privire la prejudiciul suferit, reclamantul a arătat că acesta este evaluat provizoriu la suma de 500.000 lei, în funcție de poziția reclamantului în societate dar și ca om de afaceri, acționar și asociat la grupul de firme Galmopan. Această sumă de bani este menită să stabilească un program de reparare a imaginii deteriorate prin afirmațiile din emisiunea sus menționată.
A invocat reclamantul că dovedirea prejudiciului nu este necesară, acesta fiind prezumat, conform practicii instanțelor naționale și CEDO.
A precizat că este evidentă și legătura de cauzalitate, care poate fi dovedită cu o expertiză calitativă de imagine cu privire la impactul emisiunii Punctual din 11.10.2012, pârâtul acționând cu vinovăție pentru a aduce atingere drepturilor reclamantului, mai ales în condițiile în care acesta are calitatea de jurnalist de profesie.
A menționat și faptul că a sesizat Consiliul Național al Audiovizualului cu privire la emisiunea din 11.10.2012, postul de televiziune R. P. Media fiind amendat cu 5000 lei prin decizia nr. 21/15.01.2013, întrucât nu a respectat dreptul la replică al persoanelor cărora li s-au adus diferite acuzații în cadrul acestei emisiuni.
O dată cu aceste precizări, reclamantul a depus la dosar un CD conținând înregistrarea integrală a emisiunii Punctual din 11.10.2012, transcrierea unei selecții a discuțiilor purtate cu acea ocazie, transcrierea emisiunii din data de 11.10.2012 ( (f 61-80) decizia civilă nr. 49/R/31.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._, decizia nr. 51/15,01,2013 a CNA, cazierul judiciar și cazierul fiscal al reclamantului (filele 33-49).
Pârâtii au formulat întampinare prin care au invocat lipsa calitatății procesuale active a reclamantului intrucat acesta nu justifica indreptatirea pe care o are de a introduce actiunea asupra paratilor, reclamantul nefacand dovada ca este titularul dreptului in raportul juridic dedus judecatii si ca are un interes ce poate fi realizat pe calea justitiei.
In motivarea actiunii reclamantul, expunand situatia de fapt, face referire la alte persoane.
In cadrul emisiunii, arata paratii, cei doi invitati au prezentat diverse documente care au fost aratate publicului si care au facut subiectul modului in care a fost distrus si instrainat patrimoniul ..
Acest subiect fiind in atentia opiniei publice galatene si nu numai, numeroase articole aparand in presa scrisa in decursul ultimilor ani.
De asemenea, subiectul a fost dezbatut in media audio vizuala atat la nivel local cat si la nivel national.
Apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, afirmatiile moderatorului nu sunt facute cu rea credinta, acesta intemeindu-si afirmatiile pe informatiile pe care le avea la dispozitie si care sustineau punctul de vedere prezentat.
Faptul ca o persona se simte vizata de aprecieri si in acelasi timp lezata, conform unor aprecieri personale, subiective, raportat la o anuita stare afectiva a fiecarei persoane, la o anumita perceptie a sensului cuvintelor si in functie de anumite exigente personale, nu poate determina exigenta caracterului calomnios al expresiei.
Pentru a surprinde caracterul ilicit al faptei si pozitia psihica a faptuitorului trebuie sa se aiba in vedere fapta si conditiile in care aceasta a fost savarsita.
In practica judiciara se constata ca lipseste caracterul ilicit al faptei si vinovatia faptuitorului atunci cand acesta a fost de buna credinta.
Hotararile Curtii Europene indica clar principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare de instante in situatia in care analizeaza o acuzatie de atingere adusa onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta ce s-a bazat pe informatii credibile. Libertatea jurnalistica cuprinde si recurgerea la o anume doza de exagerare, chiar de provocare.
CEDO a statuat ca analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcata de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau judecati de valoare, precum si de atitudinea subiectiva in momentul comiterii faptei.
Existenta faptelor poate fi dovedita, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de probatiune, cand vizeaza opinia subiectiva a unei persoane fata de un drept.
Comentariile paratului, desi au un caracter provocator, nu il acuza direct pe reclamant.
Solicita a se constata ca afirtmatiile paratului A. S. se incadreaza in limitele libertatii de exprimare ocrotite de art 30 din Constitutie si de art 10 din Conventie.
Paratul a efectuat verificari corespunzatoare si a facut afirmatii doar in baza unor documente oficiale, prezentate de invitatii emisiunii.de asemenea, informatiile prezentate de oparat s-au subminat notiunii de ïnformatii de interes public” si nu au prezentat aspect care tin de viata private a tertilor.
In cauză a fost administrat interogatoriul pârâtului S. A..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
În fapt, la data de11.10.2012, postul de televiziune R. G.-Braila a difuzat, o ediție a emisiunii Punctual, moderată de paratul A. S., în studio participând în calitate de invitați C. A. Bologoa, inginer, și G. C., ziarist, subiectul acestei emisiuni reprezentându-l falimentul . neregulile de natură economică și juridică din dosarul de faliment.
Tema discuțiilor a fost reluată și în emisiunea din 11.10.2012, la care au participat aceleași persoane, aceste persoane aducând mai multe acuze inclusiv de natură penală la adresa mai multor persoane, nominalizate fiind d-l procuror G. I. din cadrul serviciului DNA G.,( f 62 dosar contrapagina), dl Papatraian G.( f 63 dosar) d-na judecător sindic P. P. ( f 63 contrapagina), B. Vitelaru D. ( f 64 dosar), dl I. C. si dna I. O. ( f 65, 67dosar)d-na judecător sindic V. V. (f 67 dosar), lichidatorul judiciar/avocat G. M.,, dna Judecatori C. S. ( f 65 contrapagina), notarul public I. P., “sentinta L.”si sentinta “T.”( f 68 dosar), “cazuo B.”, și o structură din care nu s-a precizat ce persoane fizice fac parte denumită general “grupul infracțional H.”.
Au fost menționate societățile comerciale . și . raportare la implicarea lor în preluarea activelor .>
Discuția a avut ca punct de plecare decizia civilă nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9, prin care s-a admis recursul împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului debitoarei . consecința rejudecării dosarului de faliment, mai precis a procedurii de valorificare a bunurilor acestei debitoare în vederea acoperirii creanțelor sale. În cadrul emisiunii, cei trei au analizat toate neregulile identificate de judecătorii Curții de Apel în dosarul de faliment, nereguli care au atras casarea sentinței de închidere a procedurii și trimiterea dosarului spre rejudecare. Reclamantul a suspus analizei instanței de judecată cea de-a doua emisiune din . cea din 11.10.2012, care a fost ulterior reluată în datele de 12.10.2012, 14.10.2012, 18.10.2012, 19.10.2012 și 21.10.2012, la diverse ore din zi.
F. de cele mai sus constatate, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocata de catre parati, avand in vedere faptul ca reclamantul, asa cum recunoaste chiar si acesta in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, a avut calitatea de actionar majoritar la .>
În drept, potrivit prevederilor art. 1349 alin.1 NCC, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane ”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol ”cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane, este necesar a fi îndeplinite mai multe conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea, existența vinovăției celui care a determinat producerea prejudiciului.
Aceste conditii trebuie analizate prin raportare la disp art. 10 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constituția României, în materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constituției României, trebuie să respecte convențiile internaționale la care România este parte, dar si interpretarea si aplicarea acestora trebuie sa fie conformă acestora.
Art. 70-77 NCC impun obligatoriu instanței o verificare în lumina Convenției. Art. 70 alin. 2 NCC care enunță dreptul la exprimare arată că acesta nu poate fi limitat decât în condițiile art. 75 care fac trimitere expresă la convențiile și pactele internaționale la care România este parte. De asemenea, art. 75 alin.2 NCC prevede expres că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și tratatelor internaționale nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
Mai mult, conform art. 30 din Constituția României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii.
Potrivit art. 10 din Convenție, ratificată de România prin Legea nr.30/1994,... orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
Din textele de lege mai sus amintite rezulta că pentru soluționarea litigiilor cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale nepatrimoniale, cum este și cel la viață privată și propria imagine, instanțele sunt obligate să realizeze o analiză a libertății de exprimare în primul rând în lumina jurisprudenței CEDO, în virtutea faptului că aceasta face parte din dreptul intern, în temeiul art. 20 din Constituție.
Libertatea de exprimare este un drept cu valoare intrinsecă, dar și o parte componentă a altor drepturi consacrate în Convenție, așa cum este libertatea de asociere. În același timp, libertatea de exprimare poate veni în contradicție cu alte drepturi garantate de Convenție, printre care dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieții private, la libertatea de conștiință și religie. În eventualitatea unor astfel de conflicte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare CEDO) impune stabilirea unui echilibru în scopul determinării preeminenței unui drept asupra altuia. Echilibrul intereselor contradictorii, dintre care unul este libertatea de exprimare, evidențiază și importanța celui din urmă.
În acest sens, CEDO a declarat în repetate rânduri că „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițile primordiale ale progresului său și ale dezvoltării fiecărui individ” (Lingens v. Austria, 1986, Sener v. Turcia, 2000; T. v. Luxembourg, 2001; Maronek v. Slovacia, 2001; Dichand și Alții v. Austria 2002, etc) precum și „presa joacă un rol predominant într-un stat de drept” (Castells v. Spania, 1992, Prager și Oberschlick v. Austria, 1995).
Protecția libertății de exprimare este o condiție esențială pentru garantarea unui regim politic democratic și pentru dezvoltarea fiecărei persoane. În pricipiu, protecția oferită de Articolul 10 se extinde asupra tuturor tipurilor de exprimare indiferent de contextul acestora, care sunt diseminate de către un individ, grup sau mass-media. Unica restricție cu privire la conținut, care a fost aplicată de către CEDO, viza răspândirea ideilor, care promovau rasismul și ideologia nazistă și instigau la ură și discriminare rasială
Libertatea de exprimare poate fi supusă însă unor ingerințe, în condițiile alineatului 2 al articolului 10 din Convenție, care trebuie însă să îndeplinească trei exigențe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim ( dintre cele enumerate limitativ în alineatul menționat), iar măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proporționalității ingerinței cu scopul legitim urmărit.
Spectrul ingerințelor posibile (formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni) în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare este extrem de vast și nu conține nici o limitare stabilită în prealabil. Asfel de ingerințe ar putea consta din: condamnare penală (care presupune plata unei amenzi sau privarea de libertate), obligația de a plăti despăgubiri civile, înterzicerea publicării sau înterdicția publicării unei imagini în ziar, confiscarea publicațiilor sau a oricărui alt mijloc, prin care este exprimată o opinie sau este transmisă o informație, refuzarea acordării unei autorizații de difuzare, înterzicerea exercității profesiei de ziarist, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sau de alte autorități publice.
Întrucât rolul primar al articolului 10 este de a proteja libertatea de exprimare a fiecărei persoane, CEDO a stabilit norme de strictă interpretare a posibilelor restricții prevăzute în paragraful 2, libertatea individuală trebuind să fie balansată în mod favorabil împotriva invocării de către Stat a unui interes major într-un caz limitat. Dacă toate cele trei exigențe sunt satisfăcute, amestecul Statului va fi considerat legitim, sarcina de a aduce dovezi privind îndeplinirea celor trei condiții revenind Statului.
Libertatea de exprimare nu trebuie însă să afecteze reputația și drepturile altei persoane, excepție făcând cazurile în care ziaristul acționează cu bună-credință în scopul informării corecte și judicioase, cu privire la subiecte de interes general. Întrucât, potrivit jurisprudenței Curții, pentru a asigura buna funcționare a unei societăți democratice se impune protejarea libertății de exprimare, Curtea a acordat o poziție privilegiată liberei discutări a subiectelor de interes general și, în particular, a discursului politic, atunci când aceasta intra în conflict cu alte valori pe care statul le poate proteja.
Din timp ce libertatea discutată se referă la comunicarea atât a informațiilor cât și a ideilor, distincția trasată de către CEDO devine relevantă la această etapă incipientă. Determinând distincția clară între informații (fapte) și opinii (judecăți de valoare) CEDO a declarat că „existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. În cazul judecăților de valoare, proba veridicității este imposibilă, iar exigența administrării ei afectează esența libertății de opinie, care constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenție.” (Lignes, 1986; Jerusalem v. Austria, 2001; Dichand și Alții v. Austria, 2002).
În timp ce opiniile sunt puncte de vedere sau declarații personale asupra unui eveniment sau situații și nu sunt susceptibile de probațiune, faptele, adevărate sau false, în baza cărora se formează o opinie, s-ar putea dovedi a fi adevărate sau false. În egală măsură, în speța D. v. România, 1999, CEDO a declarat inacceptabilă idea „că un ziarist ar trebui împiedicat să exprime judecăți de valoare critice, cu condiția că el sau ea să poată dovedi adevărul.”
În cauza Cauza Lingens c.Austriei, Hotărârea din 1986, CEDO face o distincție între fapte și judecăți de valoare, întrucât existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit.
Rezultă că analiza unui caz privind libertatea presei, este determinată de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau la judecăți de valoare, precum și, de atitudinea subiectivă a autorului, în momentul comiterii faptei.
Prin cauza De Haes și Gijsels v. Belgiei, din 1997 și Harlanova v. Letoniei din 2003, Curtea a stabilit că în cazul în care materialitatea faptelor se poate dovedi, judecățile de valoare nu se pretează unei demonstrații a corectitudinii lor. Totuși, în cauza Jerusalem v. Austriei, 2001, Curtea a statuat că o judecată de valoare se poate adeveri excesivă dacă este total lipsită de temei faptic.
În cauza BladetTromso și Stensaas c. Norvegiei, din 1999 și Radio France și alții împotriva Franței, nr._/00 din 2004, CEDO a statuat că un rol important în stabilirea răspunderii ziariștilor îl are buna sau reaua-credință, cu care aceștia au acționat, în stabilirea acesteia un rol important fiind deținut de cercetările întreprinse în vederea scrierii articolelor în cauză, trebuind să existe motive particulare care să permită înlăturarea obligației care incumbă de regulă unui ziar de a verifica declarațiile faptice calomnioase pentru particulari (chiar atunci când acestea sunt preluate de la terți), în acest sens, fiind avute în vedere mai ales natura și gradul calomniei în cauză, precum și chestiunea de a știi, până la ce punct ziarul putea în mod rezonabil să considere sursele respective, ca fiind credibile pentru aceste declarații.
Prin urmare, deopotrivă cu informațiile sau datele care pot fi verificate, criticile sau speculațiile, care nu pot fi supuse probei veridicității sunt, de asemenea, protejate de articolul 10. În plus, judecățile de valoare, în special cele exprimate asupra problemelor dezbătute în arena politică, se bucură de o protecție specială în conformitate cu exigența pluralismului opiniilor, care este crucial într-o societate democratică.
Mai mult, în ceea ce privește faptele, CEDO a recunoscut apărarea bunei credințe în scopul acordării mijloacelor de informare în masă „a unui spațiu rezervat pentru eroare”. Spre exemplu, în speța D. v României, CEDO a remarcat că „nu s-au adus dovezi că faptele descrise în articole erau în totalitate false și că serveau alimentării unei campanii de defăimare a lui G.S...”
În fond, apărarea bazată pe buna credință substituie proba veridicității. În cazul când un ziarist sau un organ de presă urmărește un scop legitim, iar chestiunea în cauză se circumscrie unui interes public și au fost depuse eforturi rezonabile în vederea verificării faptelor, presa nu trebuie să poarte responsabilitate, chiar dacă faptele respective au fost dovedite a fi false. Oricum, o bază faptică suficientă trebuie să sprijine judecățile de valoare. După cum a subliniat CEDO „chiar și în cazurile în care o declarație constituie o judecată de valoare, proporționalitatea unei ingerințe poate depinde de existența unei baze faptice suficiente pentru afirmația contestată, în timp ce chiar și o judecată de valoare fără o bază faptică poate fi excesivă”
Cererea reclamantului ce face obiectul prezentului dosar, echivalentă cu o solicitare de ingerință în libertatea de exprimare a ziaristului din partea instanței, urmează a fi analizată pe baza a trei aspecte fundamentale:
- dacă discuțiile ce au avut loc în cadrul emisiunii Punctual din 11.10.2012 au vizat persoana reclamantului, respectiv dacă pârâtul a făcut afirmații despre acesta, afirmații care să fie ulterior analizate de instanță prin prisma tuturor elementelor mai sus identificate
- dacă în cadrul acestei emisiuni, pârâtul s-a raportat la o situație de fapt reală, sau a emis judecăți de valoare total lipsite de temei faptic, care dau dreptul persoanei lezate la despăgubiri;
- în ce măsură acesta a acționat cu bună credință, în scopul informării corecte și judicioase a publicului, în cadrul unei discuții libere privind subiecte de interes general.
Aceste elemente sunt esențiale pentru a verifica în ce măsură sunt îndeplinite în speță elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului A. S., respectiv în ce măsură s-a încălcat art. 10 din Convenție și instanța poate interveni pentru sancționarea acestei încălcări.
Astfel, instanța va avea în primul rând în vedere faptul că . ca obiect principal producția și comercializarea de legume și fructe, a fost una din societățile comerciale care constituit baza funcționării economiei județului atât înainte de 1989 cât și ulterior, până în cursul anului 2002, când au început problemele sale de natură financiară, astfel că abordarea subiectului falimentului acestei societăți reprezintă un subiect de interes general, fiind firească informarea publicului local cu privire la neregulile identificate de Curtea de Apel G. în dosarul de faliment.
Pârâtul, alături de ceilalți participanți la emisiunea Punctual, a analizat din punct de vedere jurnalistic aceste nereguli identificate de Curtea de Apel G. și menționate în conținutul deciziei civile nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9, pornind de la starea de fapt reținută în această hotărâre judecătorescă.
Se constata cu usurinta ca atât pârâtul cât și ceilalți participanți la emisiune au adus mai multe acuze la adresa diverselor persoane fizice, aflate în poziții importante în orașul G., folosind termeni duri și exagerați, de natură a leza demnitatea și onoarea acestor persoane, însă instanța constată că numele reclamantului nu se regăsește între aceste persoane fizice, vizate de discursul pârâtului.
Din cuprinsul lecturii transcrierii integrale a emisiunii supuse analizei, au putut fi identificate mai multe acuze nedovedite la adresa d-l procuror G. I. din cadrul serviciului DNA G., a doamnei judecător sindic P. P., a lichidatorului judiciar G. M., a notarului public I. P., dl I. C. si dna I. O. ( f 65, 67dosar)d-na judecător sindic V. V. (f 67 dosar),, dna Judecator C. S. ( f 65 contrapagina), notarul public I. P., “sentinta L.”si sentinta “T.”( f 68 dosar), “cazul B.”, și o structură din care nu s-a precizat ce persoane fizice fac parte denumită general “grupul infracțional H.”.
Nu a fost nominalizat reclamantul.
Simpla mențiune „grupul infracțional H.” nu este de natură a dovedi că pârâtul a stabilit în relatările sale o legătură clară și directă între reclamantul H. P., și persoanele care fac parte din componența acestui grup, stigmatizat ca fiind un grup infracțional, coincidența numelor fiind cel mult de natură a genera o anumită confuzie.
Se constata din lectura aceluiasi material și faptul că multe din afirmațiile evidențiate de reclamant ca aparținând pârâtului, au fost extrase din context, astfel încât să se creeze impresia că il vizează pe H. P., cand, in realiziate ele se refereau la alte persoane.
Afirmațiile pârâtului referitoare la activitate . circumscriu domeniului de protecție al articolului 10 din Convenție, putând fi încadrate în categoria informațiilor și opiniilor exprimate de un individ, prin termeni care șochează majoritatea. În acest sens, CEDO a declarat că libertatea de exprimare garantată de art.10 se aplică nu numai ”informațiilor sau ideilor care sunt primite în mod favorabil sau considerate inofensive sau indiferente, dar și acelora care jignesc, șochează sau deranjează; acestea sunt cerințele acestui pluralism, acelei toleranțe și acelor vederi largi, fără de care nu există o societate democratică” (Handyside v. Regatul Unit, Ligens v. Austria, Oberschlick v. Austria, D. v. România, Thorgeirson v. Islanda, Arslan v. Turcia, T. v. Luxemburg, Jerusalem v. Austria, Dichand și alții v. Austria).
Instanța reține că buna credință a paratului este prezumată, fiind în sarcina reclamantului să răstoarne această prezumție relativă, ceea ce în cauză nu s-a probat. Nu echivalează cu reaua credință simplul fapt că ziaristul a emis mai multe judecăți de valoare pe baza unui înscris real, respectiv decizia civilă nr. 462/19.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosar nr._ /a9.
Astfel, atât timp cât pârâtul a făcut cel puțin în parte dovada veridicității afirmațiilor sale, instanța nu va putea reține că a acționat cu rea-credință și cu intenția vădită de a prejudicia imaginea reclamantului, cu atât mai mult cu cât numele reclamantului nu a fost nici măcar menționat.
Cu privire la conținutul deciziei nr. 21/15.01.2013 a Consiliului Național al Audiovizualului privind amendarea . SRL, postul de televiziune care a difuzat această emisiune, instanța constată că, deși toate aspectele menționate în această decizie corespund adevărului, ele nu pot fi reținute ca și probă în favoarea reclamantului. Așa cum am arătat mai sus, reclamantul nu a fost una din persoanele vizate de acuzele celor trei participanți la emisiunea din 11.10.2012, acuze cu privire la care s-a constatat de către CNA că pot aduce atingere demnității umane, dreptului persoanei la propria imagine, ori vieții private.
Instanța constata că afirmațiile pârâtului, exprimate în emisiunea ”Punctual” difuzată la postul de televiziune R. G. în data de 11.10.2012 și analizate anterior, nu îl vizează în mod direct pe reclamant, iar cele care fac referire la grupul de firme în care reclamantul este asociat, respectiv . sub protecția art.10 din Convenție, care apără libertatea de exprimare.
Fiind vorba despre exercitarea unui drept recunoscut de CEDO în jurisprudența sa, precum și de prevederile Constituției României, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile de existență ale unui delict civil. În lipsa acestuia, nu este îndeplinită condiția faptei ilicite prevăzute de art.1349 Cod Civil, astfel că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului pentru aceste afirmații.
Intrebarile nr 4, 5, 6 din interogatoriu au fost respinse de catre instanta deoarece vizau alte persoane, care nu alcatuiau cadrul procesual sub aspectul partilor, stabilit chiar de catre reclamant.
In ceea ce priveste Decizia 49/r pronuntata de Curtea de aPel Galati in dosarul_, se constata ca intimatii C. G. si G. I. au facut referire directa la persoana recurentului, din acea cauza, H. P., si nu au facut afirmatii defaimatoare si jignitoare la adresa unui grup de persoane, denumit, la modul general „H.”.
Iar prin decizia 21/15.01.2013, parata . SRL a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 5000 lei, motivat de difuzarea emisiunii „Punctual” in lunile septembrie si octombrie, 2012, acuzatii de natura penala sau morala formulate la adresa unor persoane, si care nu au fost insotite si de un punct de vedere al acestora cu privire la faptele imputate, fapt de natura sa le prejudicieze dreptul al imagine.
Este evident, din cuprinsul raspunsurilor la interogatoriul administrat paratului S. A., ca acestea au fost nesincere, si nici nu a facut dovada ca l-ar fi invitat pe reclamant sa participe la emisiune, oferindu-i posibilitatea de a argumenta, in apararea sa, acuzele si faptele imputate.
Este fireasca si solicitarea relcamantului cu privire la constatare unei fapte culpabile ale paratilor, care are ca si consecinta afectarea imaginii sale publice, insa, din materialul probatoriu depus la dosarul cauzei, nu se evidentiaza un limbaj jignitor la adresa reclamantului, violent sau vexatoriu.
Paratul, S. A., in calitate de moderator, nici nu a pronuntat numele reclamantului, ci pe cel al altor persoane, ale societatilor comerciale si institutiilor publice mai sus aminitite, a folosit expresia „grup infractional”, insa fara a indica, in concret o anume persoana.
Asa fiind, nu se poate antrena nici raspunderea civila delictuala a paratei R. P. Media SRL, in calitate de comitent.
Cu titlu de exemplu se va reproduce dupa cum urmeaza ( f 71 dosar): „le-am dat voie acestor indivizi pt ca eu nu ma refer la grupul infractional care sunt niste derbedei si care, pana la urma, tot or sa sfarseasca rau de tot pentru ce au facut. Ma refer la institutiile statului.”.
Instanta constata, din acelasi material probatoriu depus de reclamant, ca paratul, in calitate de moderator a folosit un limbaj total neadecvat si de natura a pune la indoiala increderea justitiabililor in institutiile publice, respectiv in privinta functionarilor ( f 61 dosar).
Instanța va lua act ca paratii nu au solicitata cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului H. P..
Respinge actiunea formulata de reclamantul H. P., domiciliat in Galati, . nr 3, in contradictoriu cu paratii S. A., domiciliat in Galati, ., . si . SRL, cu sediul in ., ca nefondata.
Ia act ca paratii nu solicita cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecatoria Galati.
Pronuntata in sedinta publica, astazi,03.06.2014.
Președinte, Grefier,
Jud. C. F. M. I. M.
Red CFM / Dact IM/5 ex / 16.06.2014
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 26/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... → |
|---|
