Pretenţii. Sentința nr. 1493/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1493/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 23525/233/2012
Dosar nr._ /2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1493
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 134 în contradictoriu cu pârâtul N. V. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 28.11.2012 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 134 G. a solicitat obligarea pârâtului N. V. M. la plata sumei de_,23 lei reprezentând cheltuieli și penalități de întârziere.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul nu a achitat în mod sistematic cheltuielile de întreținere aferente apartamentului nr. 65 din G., .. 25 .. 65, deși a fost notificat în acest sens, solicitând și cheltuieli de judecată.
A precizat că solicită suma de 2924,44 lei cu titlu de debit restant pentru perioada iunie 2009 – august 2012 și penalități în cuantum de 7372,79 lei pentru perioada februarie 2005 – septembrie 2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 46 și urm. din Legea nr. 230/2007, Legea nr. 114/1996, HG nr. 1275/2000, HG nr. 1513/2002, HG nr. 400/2003.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: un acord de mediere încheiat cu pârâtul la data de 01.02.2012 pentru suma de 5957,65 lei debit și 6359,98 lei penalități scadente în luna noiembrie 2011, fișa de cont pentru operațiuni diverse, desfășurătorul de calcul pentru debit și penalități, procesul verbal de stabilire penalități (filele 6-25).
Legal citat, pârâtul s-a prezentat la dezbateri la data de 18.06.2013 când a depus la dosarul cauzei copii după mai multe chitanțe din care au rezultat sumele achitate reclamantei și copie după sentința civilă nr. 8428/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ (filele 29-34).
Pentru termenul din 01.10.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, afirmând că este la zi cu plata cheltuielilor de întreținere către reclamantă.
Cu privire la penalitățile de întreținere în cuantum de 7372,79 lei solicitate de reclamantă pentru perioada februarie 2005 – septembrie 2012, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. De asemenea, a invocat pe cale de excepție nulitatea relativă a acordului de mediere încheiat cu reclamanta la 01.02.2012 întrucât a fost indus în eroare, fiind forțat de reclamantă să încheie acest acord de mediere fără a i se explica consecințele unui asemenea înscris.
A mai solicitat ca instanța să aibă în vedere și conținutul sentinței civile nr. 8428/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei pentru pretențiile solicitate în perioada 2004 – 2006.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C..
La solicitarea instanței pentru termenul din 11.02.2014, pârâtul prin reprezentant a învederat că nu înțelege să invoce autoritatea de lucru judecat în raport cu conținutul sentinței civile nr. 8428/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, solicitând însă ca la soluționarea pe fond a cauzei această hotărâre să fie avută în vedere.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.1, pct.1 și art. 5 alin. 1 din C..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâtul N. V. M. este proprietarul apartamentului nr. 65 din G., .. 25 .. 65, spațiu pe care l-a folosit și pentru care avea îndatorirea de a achita cota parte ce îi revenea din cheltuielile de întreținere.
La data de 01.02.2012, pârâtul a încheiat cu reclamanta un acord de mediere prin care a recunoscut că datorează reclamantei suma de 5957,65 lei debit și 6359,98 lei penalități scadente în luna noiembrie 2011, stabilind și un plan de achitare eșalonată a acestor datorii. Astfel s-a obligat să achite suma de 6359,98 lei cu titlu de penalități întârziere în termen de 24 de luni, începând cu 15.04.2012, în cuantum de 265 lei lunar.
Conform înscrisurilor depuse de reclamantă la dosarul cauzei, în perioada iunie 2009 – august 2012 pârâtul a înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere în cuantum de 2924,44 lei (filele 19-20).
De asemenea, în perioada februarie 2005 – septembrie 2012, pârâtul a acumulat penalități de întârziere în cuantum de 7372,79 lei (filele 12-17 dosar).
În cursul judecății, pârâtul a făcut dovada cu chitanța nr. 8216/17.06.2013 că a achitat suma de 3000 lei reprezentând inclusiv întreținere restanță noiembrie 2012 și parțial decembrie 2012 (fila 29).
Pârâtul a invocat pe cale de excepție nulitatea acordului de mediere semnat la 01.02.2012 dar nu a administrat nicio probă în dovedirea acestei susțineri, respectiv a existenței unui dol din partea reclamantei.
Analizând cu precădere în temeiul art. 137 C. Pr. Civ, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele pretinse anterior datei de 28.11.2009, invocată de pârât, instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1, alin.1 și art.3, alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, potrivit art.7 alin.1 și 2, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul nu a făcut suficiente plăți de natură să întrerupă termenul general de prescripție cu privire la toate sumele datorate cu titlu de debit și penalități în perioada februarie 2005 – noiembrie 2009, ca atare dreptul reclamantei de a solicita pe calea unei acțiuni în justiție cu privire la aceste sume este prescris, însă dreptul material al reclamantei de a obține aceste sume nu este viciat.
Instanța observă că între părți a intervenit la data de 01.02.2012, acordul de mediere prin care pârâtul a recunoscut că suma totală datorată este în valoare de de 5957,65 lei debit și 6359,98 lei penalități scadente în luna noiembrie 2011.
Mai mult, pârâtul s-a angajat să achite atât cheltuielile de întreținere restante cât și penalitățile aferente, conform eșalonării din acord, plan de eșalonare pe care l-a și respectat în ceea ce privește debitul principal.
Ca atare, instanța constată că acest acord reprezintă în fapt un contract de novație, prin care părțile au înțeles să accepte drept valabilă o creanță, parțial prescrisă, recunoscându-se părților dreptul de a transforma prin acest mijloc juridic o obligație civilă imperfectă (naturală) în una perfectă, propriu-zisă, neviciată. Existența acestui acord permite așadar instanței să aprecieze ca validă recunoașterea pârâtului cu privire la întreaga sumă, inclusiv cu privire la cea pentru care s-a împlinit termenul de prescripție.
Instana nu poate reține apărarea pârâtului în sensul că manifestarea sa de voință la momentul încheierii acordului de mediere a fost viciată prin dol, întrucât pârâtul nu a dovedit această afirmație cu niciun mijloc de probă. De altfel, pârâtul a avut posibilitatea de a-și asigura asistență juridică de specialitate la încheierea acordului de mediere, așa cum a înțeles să o facă și în fața instanței de judecată în prezentul dosar.
Pentru aceste considerente, instanța va reține că prin acordul de mediere încheiat de părți la 01.02.2012 a intervenit un contract de novație prin care acestea au înțeles să transforme o obligație natură de plată a unor penalități prescrise într-o obligație valabilă, astfel că va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art. 49 din același text normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
Potrivit procesului verbal al adunării generale a Asociației de P. nr 134 (filele 7-11), asociația a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități de 0,15 % pe zi de întârziere, fără a depăși suma la care se aplică penalitățile, pentru debitele restante, sistem care se încadrează în prevederile legale aplicabile.
Trebuie subliniat că, potrivit art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel că nu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor.
Instanța observă că pârâtul nu a contestat în termenul legal listele de plată afișate de reclamantă, în condițiile art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007.
Mai mult decât atât, din chitanțele depuse la dosar de pârât rezultă că acesta a făcut constant plăți în contul datoriei către reclamantă, suficiente să acopere în întregime debitul solicitaat prin prezenta acțiune însă nu și penalitățile datorate. Instanța va reține și faptul că pârâtul nu achita lunar datoriile către reclamantă ci sume mari de bani la intervale mari de timp, astfel că pentru cheltuielile de întreținere achitate cu întârziere s-au calculat penalități de întreținere.
Cu privire la conținutul sentinței civile nr. 8428/13.11.2007 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, instanța reține că în acel dosar au fost respinse pretențiile reclamantei ca nedovedite, însă nimic nu împiedică părțile ca prin acordul lor din 01.02.2012 să recunoască existența lor și să stabilească un plan de plată eșalonată a acestora.
Potrivit art. 1270 NCC, sub imperiul căruia s-a încheiat acordul de mediere între părți, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Ca urmare a analizării întregului material probator, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt în parte întemeiate, respectiv în ceea ce privește penalitățile de întârziere, astfel că va da efect dispozițiilor legale aplicabile.
În consecință, instanța urmează să să admită în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 134, respectiv pentru suma de pentru suma de 7372,79 lei reprezintă penalități, calculate pentru perioada februarie 2005 – septembrie 2012, urmând a respinge ca rămase fără obiect pretențiile reclamantei pentru suma de 2924,44 lei reprezentând debit principal.
Instanța observă că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în condițiile art. 274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtul N. V. M..
Admite în parte acțiunea precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 134 cu sediul în G., .. 25, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul N. V. M., cu domiciliul în G., .. 25, .. 65, jud. G..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7372,79 lei reprezentând penalități, calculate pentru debitele din perioada februarie 2005 – septembrie 2012.
Respinge ca rămase fără obiect pretențiile privind suma de 2924,44 lei reprezentând debit principal aferent perioadei iunie 2009 - august 2012.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/24.03.2014 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Încheierea nr. 26/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
