Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9142/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9142/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 4545/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 9142/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant L. R. A.( prin avocat S. I.) și pe pârât L. T. G., având ca obiect „ordonanță președințială - stabilire program vizitare minor”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns a răspuns pârâta, lipsind reclamantul.
Având în vedere lipsa pârâtei sau a apărătorului acesteia, în temeiul art. 104 alin. 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns reclamantul, identificat prin CI . nr._, CNP_ asistat de av. S. I. și pârâta, legitimată prin CI . nr._, CNP_ asistată de av. C. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care;
În vederea efectuării unei anchete psihosociale, întrebat fiind, reclamantul arată că locuiește în G. ., ..
Reclamantul prin apărător, învederează instanței că îi este interzis să i-a legătură cu minora. Solicită a se depune referatul de anchetă psihosocială întocmit în dosarul de divorț, dosar_/233/2013. Insistă în depunerea acestui referat, fără acordarea unui termen de judecată, motivând că reclamantul nu poate lua legătura cu minora. Mai arată că reclamantul s-a adresat la toate autoritățile pentru a încerca să-și vadă copilul.
În temeiul art. 131 NCPC, procedând din oficiu la verificarea competenței, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea formulată de reclamant.
Apărătorul pârâtei solicită efectuarea unei noi anchete psihosociale și ascultarea minorului. Depune împuternicire avocațială.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea acestei cereri învederând faptul că s-a efectuat ancheta psihosocială la domiciliul pârâtei, mai ales că instanța poate lua unele măsuri provizorii.
Pârâta, personal, arată că nu se opune ca reclamantul să i-a legătura cu minora, însă minora nu dorește acest lucru, fiindu-i frică de reclamant. Menționează că va depune înscrisuri în acest sens.
Deliberând, instanța va încuviința pentru reclamant depunerea referatului de anchetă, efectuat în dosarul_/233/2013, având în vedere natura cauzei și faptul că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul în ultimele 3 luni.
Având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, instanța acordă cuvântul pe admisibilitatea probelor, propuse prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare.
Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Apărătorul pârâtei solicită proba cu înscrisuri, urmând a fi depuse și proba testimonială, efectuarea anchetei psihosociale și ascultarea minorei.
Apărătorul reclamantului se opune la proba testimonială și la ascultarea minorei.
În replică, pârâta arată că va depune la dosar o . înscrisuri prin care dorește a dovedi situația tensionată existentă între părți.
În condițiile în care reclamantul a încercat toate demersurile pentru a lua legătura cu minora, refuzându-i-se acest lucru, apărătorul reclamantului solicită respingerea acestor probe.
Considerând utilă, concludentă și pertinentă proba cu înscrisuri, în temeiul art.255 NCPC, instanța o încuviințează.
Având în vedere natura cauzei, instanța respinge solicitarea pârâtei de administrare a probei testimoniale, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei. Totodată, instanța apreciază necesar ascultarea minorei, motiv pentru care pune în vedere pârâtei să asigure prezența acesteia.
Apărătorul pârâtei aduce la cunoștința instanței că ancheta psihosocială este efectuată pur formal, precizând că cele menționate în referat cu nu sunt conforme cu realitatea.
Apărătorul reclamantului insistă ca instanța să rămână în pronunțare din considerentele menționate mai sus.
Întrebate fiind, părțile, prin apărători, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii pe calea ordonanței președințiale și stabilirea unui program de vizită în beneficul reclamantului, acesta dorind să aibă legături personale cu minora, să stea cu aceasta etc.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea cererii, ținându-se cont de întâmpinarea depusă la dosar.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul L. R. A. a chemat în judecată pe pârâta L. T. G. solicitând instanței ca pe calea ordonanței președințiale, să dispună stabilirea legăturilor personale cu minora L. A. Isabel.
În fapt,reclamantul a arătat că minora L. A. Isabel, născută la data de 10.11.2005, a rezultat din căsătoria părților încheiată în anul 1995.
Potrivit susținerilor reclamantului, pârâta îi îngrădește acestuia dreptul de a stabili legături personale cu minoră, astfel încât de aproape patru luni de zile acesta nu s-a putut întâlni cu fiica sa, fiind în imposibilitate de a petrece timp cu aceasta.
În drept, se întemeiază pe art.996 alin.1 și 998 NCPC și solicită proba cu acte și anchetă socială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20.
Legal citată, pârâta L. T. G. s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a precizat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul ca minora să petreacă timp cu reclamantul numai în ziua de vineri de la ora 16,00 la ora 20,00, la două săptămâni, iar în ziua de C. și în ziua de P., la alegere, să petreacă ziua cu reclamantul de la ora 10,00 la ora 18,00.
A arătat pârâta că nu este de acord ca minora să fie luată de la domiciliul comun și să petreacă timp la domiciliul reclamantului, deoarece acesta nu are un domiciliu stabil de la momentul părăsirii domiciliului comun, iar în prezent locuiește cu o altă femeie, fosta menajeră a cuplului, iar minora nu dorește să îl vadă pe tatăl său în compania acestei femei.
Mai precizează pârâta că reclamantul nu a contribuit financiar la creșterea minorei, cu excepția sumei de 1000 de lei pe care acesta i-a trimis-o pârâtei, la insistențele acesteia, în primăvara anului 2013.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea pârâtei, apreciind că este imperios ca minora să petreacă timp cu acesta, dar și cu bunicii paterni.
La termenul de judecată din data de 23.09.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, a dispus audierea minorei L. A. Isabel și a încuviințat depunerea la dosarul cauzei a referatului de anchetă psiho-socială întocmit la domiciliul părților și efectuat în dosarul de divorț.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit certificatului de naștere . nr._ aflat la fila 8 din dosar, minora L. A. Isabel G. este fiica părților și a rezultat din căsătoria acestora.
Potrivit înscrisului aflat la fila 31 din dosar, rezultă că pe rolul Judecătoriei G., există dosarul nr._/233/2013 având ca obiect divorț.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 919 din noul Cod de procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Măsurile indicate pot fi luate pe calea ordonanței președințiale datorită unei prevederi exprese a legii, așadar fără a fi necesară justificarea unei urgențe, în sensul art. 996 Cod proc.civ.,din partea celui care le solicită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț sub toate aspectele.
P. urmare, instanța constată că cererea de ordonanță președințială este admisibilă față de dispozițiile art.919 Cod proc.civ raportat la art. 996 Cod proc.civ, motiv pentru care va trece la analiza fondului cererii.
Din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei la fila 72 din dosar, instanța reține că minora locuiește împreună cu pârâta, iar la domiciliul reclamantului acesta dispune de condiții corespunzătoare.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său, încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins, pe cat posibil, și care să țină cont de interesul superior al copilului.
La stabilirea modalitatii concrete a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minorul se are in vedere interesul superior al acestuia, apreciat in raport de un complex de factori: varsta minorului, mediul in care locuieste, raporturile dintre cei doi parinti, localitatile de domiciliu ale acestora, asigurarea unui mediu stabil si coerent si pentru o normala dezvoltare psiho-sociala.
Este de notorietate faptul ca parintii salariati au in principiu finalul de saptamana liber, asa incat, ar fi injust, atat pentru minor cat si pentru parintele caruia copilul i-a fost incredintat, sa nu beneficieze de prezenta reciproca si pe durata sfarsitului de saptamana.
In conditiile in care parintele caruia i-a fost incredintat minorul isi rezuma relatia doar pe durata saptamanii lucratoare, aceasta ar putea avea drept consecinta conturarea lui in persona care il coordoneaza si care implicit il restrictioneaza in diverse activitati, cu severitatea sau exigenta normala a unui parinte, ambele motivate si impuse de ratiuni benefice, iar celalalt parinte devine prin comparatie, deosebit de concesiv ori, mai tolerant, finalul saptamanii lucratoare fiind asociat cu repaosul si relaxarea ce urmeaza unei perioade active.
O atare fractionare a timpului intre cei doi parinti este susceptibila a afecta echilibrul si stabilitatea minorului prin diminuarea drastica a posibilitatii de a beneficia si de continuitate in familia actuala, conditie indispensabila unei dezvoltari normale.
S-a aratat in mod constant in jurisprudenta CEDO faptul ca un element fundamental al vietii familiale il constituie posibilitatea copilului si a parintelui de a fi impreuna, iar, orice limitare a acestui drept, ce apartine deopotriva, atat parintelui cat si copilului trebuie sa fie temeinic justificata, proportionala cu scopul urmarit, care consta in prezenta cauza in protejarea interesului major al minorului.
In orice caz, Curtea precizeaza ca o astfel de cerere, care are ca obiect stabilirea legaturilor intre parinte si copilul sau, se impune a fi analizata atat prin prisma dreptului parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul, de a avea legaturi personale cu acesta, cat si din perspectiva dreptului copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si alte persoane fata de care au dezvoltat legaturi de atasament, drept consacrat expres prin art. 14 si 15 din Legea 272/2004, iar restrangerea acestor drepturi nu se poate dispune decat in cazuri justificate.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acestora le revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copilului de a avea nestingherit legaturi personale cu tatal sau si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lui superior.
Totodata, Curtea reaminteste ambilor parinti ca drepturile parintesti trebuie exercitate cu buna credinta si faptul ca orice modificare intervenita in situatia de fapt retinuta in aceasta cauza, analizata prin prisma interesului superior al copilului, este de natura sa conduca la modificarea programului de vizitare stabilit in prezent.
În speță, instanța reține din audierea minorei L. A. că aceasta a petrecut timp la actualul domiciliu al tatălui său, că a locuit cu acesta timp de o săptămână în luna august a anului curent, că s-a înțeles bine cu reclamantul, dar că minora este nemulțumită de faptul că, în prezent tatăl locuiește cu o altă femeie și cu fiica acesteia, în condițiile în care minora dorește să locuiască împreună cu ambii părinți.
Din probele administrate în cauză instanța nu va putea reține că reclamantul este un părinte de o moralitate îndoielnică de natură să prejudicieze dezvoltarea bio-psiho-socială a minorei.
Este adevărat că, în prezent relațiile dintre părți sunt tensionate pe fondul deteriorării relațiilor de căsătorie, dar instanța are convingerea că părțile vor avea înțelepciunea de a se ghida în luarea deciziilor cu privire la minoră numai de dorința de a-I asigura acesteia un mediu stabil și armonios, propice unei dezvoltări corespunzătoare acesteia
Față de aspectele expuse, instanța apreciază că se impune ca reclamantul să aibă legături personale cu minora potrivit următorului program de vizită: în primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 17 (pentru ca minora să poată finaliza programul de școală) până duminică ora 16, o lună în vacanța de vară, în prima și a doua zi de C. în anii impari, în prima și a doua zi de P. în anii pari, toate acestea la domiciliul reclamantului, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2013.
La stabilirea acestui program de vizitare, instanța a avut în vedere necesitatea ca minora să petreacă sărbătorile de C. și de P. cu ambii părinți, alternativ, în vederea păstrării sentimentului de apartenență familial.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant, va obliga pârâta să permită reclamantului să aibă legături cu minora L. A. Isabel după următorul program: în primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 17 până duminică ora 16, o lună în vacanța de vară, în prima și a doua zi de C. în anii impari, în prima și a doua zi de P. în anii pari, toate acestea la domiciliul reclamantului, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2013.
Instanța va lua act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. R. A., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta L. T. G., domiciliată în G., ., jud. G..
Obligă pârâta să permită reclamantului să stabilească legături personale cu minora L. A. Isabel G. potrivit următorului program de vizită: în primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 17 până duminică ora 16, o lună în vacanța de vară, în prima și a doua zi de C. în anii impari, în prima și a doua zi de P. în anii pari, toate acestea la domiciliul reclamantului, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2013.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE Grefier
Red VM/tehnored CNL/09.10.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4332/2014. Judecătoria GALAŢI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6218/2014.... → |
|---|
