Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 7723/233/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei Civile formulate de petenta Ș. E. în contradictoriu cu intimatul I. G.- SERVICIUL RUTIER, având ca obiect „plângere contravențională - . nr._”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 17.11.2014 care face parte integrantă din prezenta, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 29.04.2014, petenta Ș. E., în contradictoriu cu intimatul I. G. – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 23.04.2014, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, indicând ca motiv de nelegalitate a procesului-verbal aplicarea unei sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul I. G. – Biroul Rutier nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar copie a documentației ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 94 pct. 4 C.proc.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, fiind înregistrată la data de 29.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 23.04.2014, petenta Ș. E. a fost sancționată contravențional, cu amenda în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 23.04.2014, ora 17.15, petenta, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe ., având direcția de deplasare dinspre . V. și, ajungând la intersecția cu . stânga fără a acorda prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe trecerea de pietoni, prevăzută cu indicator, pe culoarea verde a semaforului.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, cuprinde obiecțiunile petentei referitoare la faptul că pietonul a traversat pe culoarea roșie a semaforulu și este semnat de aceasta.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea, de către conducătorul de autovehicul, a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, conform art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Din textele de lege menționate rezultă că participanții la trafic au obligația de a opri în dreptul marcajului pietonal în situația în care există pietoni angajați în traversarea străzii, în condițiile în care drumul este prevăzut cu o bandă sau două pe sensul de mers, cu scopul de a evita orice circumstanță de natură a periclita desfășurarea normală a traficului rutier. Prevederile legale au rolul de a asigura siguranța atât a pietonilor, cât și a celorlalți participanți la trafic.
Raportat la aceste dispoziții apărarea petentei cu privire al aplicarea unei sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege nu este întemeiată măsura reținerii permisului de conducere fiind dispusă în vedere suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, ca și sancțiune complementară în temeiul art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 și nu ca o măsură tehnico-administrativă.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal contestat este întocmit ca urmare a constatării directe a faptelor de către agentul constatator. Mai mult, petenta nu a făcut dovada existenței unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptei.
Rezultă astfel că nu pot fi apreciate ca fiind reale susținerile petentei din plângerea contravențională că nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa.
Simplele susțineri că nu a săvârșit fapta, nu reprezintă probe suficiente spre a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Referitor la sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind stabilită o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege.
Astfel, sancțiunea trebuie apreciată astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată de elemente vizând împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, asigurându-se, în același timp, proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Aplicarea amenzii ca sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, instanța apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea unei alte sancțiuni.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 23.04.2014, a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentă apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta Ș. E., având CNP_, domiciliată în G., .. 19, ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimatul I. G. - SERVICIUL RUTIER cu sediul în G., ., Cod poștal_, J. G..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2014.
Președinte,Grefier,
Judecător A. B. S. M. B.
Red. AB/ Tehn. SMB/5 ex/11.12.2014
.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
